ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2700/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1168 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesual active și a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul SC F.P. SA în contradictor cu pârâta CN T.E.E. pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 2.569.245,61 contravaloare dividende pe anul 2005 și la plata dobânzii legale comerciale ce se va calcula începând cu a 61 zi de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 adică de la 2 septembrie 2007 până la momentul plății efective. Instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 247/2005 și Hotărârea nr. 1481 din 24 noiembrie 2005 s-a dispus înființarea societății SC F.P.

SA ce va funcționa în conformitate cu Legea nr. 31/1990, aceasta devenind persoană juridică prin înmatriculare la Registrul Comerțului la data de 28 decembrie 2005. Prima instanță a apreciat că reclamatei i se cuvin dividendele conform hotărârii adunării generale din 28 aprilie 2006 prin care s-au aprobat situațiile financiare și repartizarea profitului pe anul 2005, dată la care reclamanta avea calitate de acționar la SC T. SA, în lipsa unor dispoziții exprese cu privire la modul de transfer al acțiunilor de la M.-O. la reclamantă. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticile vizând neacordarea dobânzilor pentru perioada cuprinsă între data scadenței 28 aprilie 2006 și data introducerii acțiunii: 28 martie 2007, greșit fiindu-i acordate numai dobânzile începând cu data de 2 septembrie 2008 și până la momentul plății efective a debitului.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 479 din 20 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Criticile apelantei cu privire la scadența dobânzilor au fost înlăturate cu motivarea că transferul acțiunilor nu a operat de drept prin efectul Legii nr. 247/2005 și H.G. nr. 1481/2007 ci la data de 24 martie 2006 când SC F.P. SA s-a înregistrat la Registrul Comerțului moment la care a intrat sub incidența Legii nr. 31/1990. Cum la data de 27 februarie 2006, data de referință stabilită de hotărârea A.G.A. din 28 aprilie 2006, reclamanta nu avea calitatea de acționar, conform art. 123 din Legea nr. 31/1990, dividendele au fost acordate de societate către M.-O.

Întrucât prin sentința apelată intimata a fost obligată la plata dobânzilor legale conform O.U.G. nr. 81/2007, apelanta reclamantă nu mai poate solicita pentru aceiași sumă dobânda în temeiul art. 43 C. com. În contra deciziei a declarat recurs reclamanta pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că: - ambele instanțe au stabilit greșit momentul exigibilității obligației de plată a dividendelor, ca fiind data stabilită prin O.U.G. nr. 81/2007, în realitate aceasta fiind data hotărârii A.G.A. în care s-a decis distribuirea dividendelor. - greșit nu s-a făcut aplicarea art. 43 C. com., ale cărui prevederi erau incidente în speță pentru perioada cuprinsă între 28 aprilie 2006 și a 60-a zi de la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007. - art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007 este o normă de interpretare a Legii nr. 247/2005 art. 9, nefiind constitutiv al dreptului la dividende. Recurenta solicită în concluzie modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 196.864,05 RON cu titlu de dobândă legală aferentă pentru perioada invocată. Intimata – pârâtă a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca nefondat. Susține intimata că reclamanta nu a dobândit de drept calitatea de acționar în temeiul Legii nr. 247/2005 ci începând cu data de 24 mai 2006 prin înscrierea în Registrul acționarilor conform art. 98 din Legea nr. 31/1990, împrejurare confirmată și de edicatarea O.U.G.

nr. 81/2007 care prin art. 6 instituie obligația virării părții corespunzătoare din dividende în termenul de 60 de zile de la data intrării sale în vigoare. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: Reclamanta a criticat sentința Tribunalului sub aspectul datei la care a devenit scadentă obligația de plată a dividendelor care i se cuvin în virtutea calității sale de acționar al societății pârâte, aceasta susținând că în mod greșit i s-au acordat despăgubiri pentru plata cu întârziere numai pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. Instanța de apel, a respins apelul reclamantei cu motivarea că la data de referință stabilită de hotărârea A.G.A.

din 28 aprilie 2006 și anume: 27 februarie 2006, reclamanta nu avea calitatea de acționar deoarece s-a înregistrat în Registrul Comerțului conform Legii nr. 31/1990 la data de 24 martie 2006. Or, Înalta Curte constată că prima instanță a stabilit calitatea de acționar a reclamantei începând cu anul 2005, motiv pentru care societatea pârâtă a fost obligată la plata dividendelor pe acest an, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea de bilanț din 28 aprilie 2006. Cum această dispoziție a instanței de fond a intrat în puterea lucrului judecat, prin neatacarea ei de către pârâtă, de care se și face vorbire în decizia atacată cu recurs, în mod greșit și inconsecvent logic instanța de apel stabilește o altă dată de la care reclamanta a dobândit calitatea de acționar și anume data efectuării înregistrării sale în registrul comerțului, statuând că la data de referință acționar era M.-O.

iar nu aceasta. Dreptul la dividende este cel mai important drept patrimonial al acționarului fiind asociat calității de acționar. Potrivit art. 67 din Legea nr. 31/1990, dividendele – cota parte din profit ce se plătește fiecărui asociat – se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală iar în caz contrar societatea comercială va plăti daune interese pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale, dacă prin hotărâre nu s-a stabilit o dobândă mai mare.

Prin urmare, calitatea de acționar al reclamantei și dreptul său la dividende pentru anul 2005 fiind stabilite cu putere de lucru judecat de către prima instanță, despăgubirile prevăzute de lege pentru plata cu întârziere a acestora, la nivelul dobânzii legale trebuiau acordate cu data hotărârii de bilanț necontestată de părți ca dată de la care a devenit scadentă obligația de plată a dividendelor și anume, 28 aprilie 2006. Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia atacată, va admite apelul și schimbând în parte sentința, va admite acțiunea și cu privire la suma de 196.864,07 RON dobânzi pe perioada 28 aprilie 2006, data scadenței – 28 martie 2007, data introducerii acțiunii, perioadă pentru care acestea au fost cuantificate.

Față de argumentele de mai sus, celelalte critici în dezvoltarea aceluiași motiv de recurs, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu vor fi analizate. În raport de prevederile art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată la 10.653,06 RON cheltuieli de judecată către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC F.P. SA București împotriva deciziei nr. 479 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinței comercială nr. 1168 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte. Admite acțiunea și cu privire la suma de 196.864,05 RON dobânzi pe perioada 28 aprilie 2006 – 28 martie 2007. Menține restul dispozițiilor sentinței. Obligă intimata – pârâtă la plata sumei de 10.653,06 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2010.