ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1168/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată că prin sentința comercială nr. 990 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC F.P. SA în contradictoriu cu pârâta CN A.I.H.C.B. SA. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 233.573,41 lei reprezentând dobânda comercială datorată asupra debitului de 2.893.409 lei pentru perioada dintre scadență, 12 mai 2006 și data introducerii acțiunii, 27 aprilie 2007. A fost obligată pârâta și la plata dobânzii comerciale asupra debitului de 2.893.409 lei de la introducerea acțiunii până la achitarea sa către reclamantă.

Au fost admise în parte cererile de chemare în garanție formulate de pârâtă și de către chematul în garanție Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și a fost obligat Ministerul Transporturilor la plata sumei de 233.573,41 lei către pârâtă, iar Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata sumei de 233.573,41 lei către Ministerul Transporturilor. A mai fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 37.648 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost obligat Ministerul Transporturilor la 37.648 lei cheltuieli judiciare și la 3.727,44 lei onorariu de avocat către pârâta CN A.I.H.C.B. SA. S-a luat act că Ministerul Transporturilor nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 26 martie 2008 de aceeași instanță a fost admisă cererea formulată de petentul Ministerul Transporturilor și s-a dispus îndreptarea erorii materiale prin omisiune în sensul că a fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor la plata sumei de 41.375,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată către Ministerul Transporturilor. Pentru a pronunța sentința arătată, instanța a expus ca prin cererea înregistrata sub nr. 14684/3/2007 la Tribunalul București, reclamanta SC F.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN A.I.H.C.B. SA, obligarea acesteia la plata sumei de 2.893.409 lei reprezentând valoarea dividendelor pe anul 2005 și la plata dobânzii comerciale aferente sumei menționate, dobânda calculată de la data scadenței obligației de plată a dividendelor și până la achitarea integrală a debitului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost motivată prin aceea că reclamanta a dobândit calitatea de acționar al pârâtei prin preluarea acțiunilor deținute de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, conform Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, și este acționar semnificativ al pârâtei cu o cota de 20% din capitalul social. Cu toate că dividendele s-ar fi cuvenit cesionarului SC F.P. SA, pârâta a efectuat plata tuturor dividendelor pe anul 2005 către M.T.C.T., cu încălcarea Legii nr. 247/2005, H.G. nr. 1481/2005, Legii nr. 31/1990 și a Statutului societății aprobat prin H.G. nr. 522/1998. În privința dobânzii, au fost invocate prevederile art. 43 C. com., faptul că obligația societății de plată a dividendelor devenise scadentă la 12 mai 2006, moment în care societatea era de drept în întârziere, calculul dobânzii efectuându-se potrivit O.G.

nr. 9/2000. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantei nu i se cuveneau dividende pentru anul 2005, fiind înmatriculată în registrul comerțului la 28 decembrie 2005 și dobândind calitatea de acționar la 23 martie 2006, dividendele putând fi acordate doar de la data dobândirii calității de acționar. Pârâta a chemat în garanție M.T.C.T. pentru a plăti pretențiile reclamantei, cu dobânda comercială și cheltuieli de judecată. Reclamanta și-a precizat acțiunea cu privire la totalul dobânzii legale datorate, respectiv 233.573,41 lei pentru perioada 12 mai 2006 (data scadenței) și 26 aprilie 2007 (data introducerii acțiunii). M.T.C.T. a formulat întâmpinare prin care a specificat că nu exista o dată de referință față de care să se distribuie dividendele acționarilor înscriși în evidentele societății.

De asemenea, a înregistrat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, arătând că dividendele au fost virate la bugetul statului în contul Ministerului Finanțelor, întrucât M.T.C.T. exercita calitatea de acționar în numele statului. Prima instanță a menționat că prin ordinul de plată din 24 august 2007, pârâta a achitat suma de 2.604.068 lei către reclamantă reprezentând dividende aferente anului 2005. Din examinarea probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1481/2005 prevede: ”capitalul social inițial al societății comerciale SC F.P. SA este constituit din activele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) - e) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările ulterioare”.

Potrivit textului de lege arătat, s-a redat componența capitalului social al SC F.P. SA ca fiind format din activele enumerate, printre care și acțiunile deținute de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului la diverse societăți comerciale, conform anexei, anexă în care se precizează și că aceste acțiuni reprezintă 20% din capitalul social al CN A.I.H.C.B. SA. S-a mai reținut că potrivit hotărârii A.G.A. a CN A.I.H.C.B. SA din 12 mai 2006, s-a aprobat repartizarea profitului realizat în anul 2005, în valoare de 28.934.088 lei, 50% revenind Statului. Având în vedere că Statul era reprezentat prin Ministerul Transporturilor, iar reclamanta a dobândit 20 % din ceea ce deținea acesta, rezultă că acesteia i s-ar fi cuvenit 10% din totalul profitului brut repartizat, respectiv suma de 2.893.409 lei.

Considerând că debitul a fost achitat prin O.P. din 24 august 2007, după reținerea la sursă a impozitului pe dividende de 10% calculat asupra sumei brute, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată în parte, pentru dobânzi. Acestea au fost corect calculate prin tabelul depus, astfel: după nașterea dreptului asupra dividendelor la data stabilirii lor prin hotărârea A.G.A din 12 mai 2006 și pană la data introducerii acțiunii, pârâta datorează dobânda comercială în cuantum de 233.573,44 lei către reclamantă, conform art. 43 C. com. și O.G. nr. 9/2000. Instanța a considerat ca fiind întemeiate și cererile de chemare în garanție formulate de către pârâtă și de către chemata în garanție M.T.C.T.

care au fost admise. Împotriva sentinței comerciale nr. 990/23 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, au declarat apel Ministerul Transporturilor, CN A.I.H.C.B. SA și Ministerul Economiei și Finanțelor. Ministerul Economiei și Finanțelor a mai declarat apel și împotriva încheierii din data de 26 martie 2008. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 314 din 29 iunie 2009 a admis apelurile formulate de apelantele Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei Și Finantelor și CN A.I.H.C.B. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 990 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și apelul formulat de apelanta Ministerul Economiei Și Finanțelor împotriva încheierii din 26 martie 2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 14684/3/2007, în contradictoriu cu intimata SC F.P.

SA. A schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea și cererile de chemare în garanție și a schimbat încheierea atacată în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale. A obligat pe intimată să plătească apelantei CN A.I.H.C.B. SA suma de 54.705,72 lei cheltuieli de judecată efectuate în prima instanță și în apel. Instanța de apel, admițând apelurile declarate în cauză și modificând în tot hotărârea instanței de fond, a reținut că obligația de plată a dividendelor s-ar fi născut doar odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, dobânda nefiind, prin urmare, datorată pentru perioada anterioară expirării termenului de 60 de zile reglementat de art. 6 alin. 1 din O.U.G.

nr. 81/2007. În consecință, instanța de apel a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea integral (fără să precizeze că presupusele motive de respingere reținute în considerente vizează exclusiv dobânzile, iar nu și debitul principal, dividendele). Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC F.P. SA București care a solicitat Înaltei Curți să admită recursul și, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să dispună modificarea deciziei recurate în sensul respingerii ca neîntemeiat atât a apelului formulat de Ministerul Transporturilor, cât și al celui formulat de CN A.I.H.C.B. SA, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței comerciale nr. 990 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit a considerat instanța de apel că dobânda ar fi datorată de la data împlinirii termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007, întrucât: (i) recurenta a devenit acționar ope legis, transferul acțiunilor operând la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005; (ii) dreptul la dividende este un accesoriu al calității de acționar, iar legiuitorul nu a prevăzut expres faptul că acest drept nu s-ar transfera odată cu transmiterea calității de acționar; (iii) ar însemna să se admită că însăși calitatea de acționar a recurentei s-a transferat de abia odată cu intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, adică la mai bine de 2 ani de la data înființării acesteia prin Legea nr. 247/2005; (iv) ar însemna să se nege scopul și efectele Legii nr. 247/2005 și să se admită, în mod total neîntemeiat, că, la mai mult de 2 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, recurenta nu ar fi acționar la nicio societate; (v) ar însemna să se aplice retroactiv dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007 pentru un drept născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ceea ce echivalează cu o încălcare a însuși principiului neretroactivității legii consacrat de Constituția României. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: În ceea ce privește momentul nașterii obligației de plată, Înalta Curte apreciază că dreptul recurentei de a încasa dividendele s-a născut la data de 12 mai 2006, iar nu odată cu intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, întrucât: (1) transferul acțiunilor a operat de drept, prin efectul legii, aspect confirmat și de acte normative ulterioare, caz în care toate drepturile și obligațiile aferente au revenit recurentei, (2) normele ulterioare, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007, nu pot retroactiva, având exclusiv caracter interpretativ, iar (3) dobânda legală trebuie plătită de la data scadenței obligației de plată și până la plata efectivă și integrală a debitului. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1481/2005, „capitalul social inițial al societății comerciale SC F.P. SA la înființare este constituit din activele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) - e) din titlul VII al Legii nr. 247/2005”.

În același timp, conform art. 9 alin. (1) lit. b) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, coroborat cu punctul 1.1. din Anexa la același Titlu VII recurenta SC F.P. SA are calitatea de acționar semnificativ al Societății, cu o cotă de 20% din capitalul social. Recurenta a dobândit de drept calitatea de acționar, prin efectul Legii nr. 247/2005. Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 1481/2005 sunt actele normative în baza cărora s-a efectuat de drept transferul acțiunilor Societății către recurentă, fără a se face vreo referire la destinatarul dividendelor pentru anul 2005 sau la necesitatea reglementării ulterioare (prin protocol/convenție/act normativ subsecvent) a situației acestora. Actele normative speciale care reglementează înființarea și funcționarea SC F.P.

SA stabilesc doar că totalitatea acțiunilor prevăzute în Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se transferă către SC F.P. SA. În lipsa unei derogări exprese, acțiunile se transferă împreună cu toate drepturile și obligațiile aferente, deci inclusiv cu dreptul la dividendele distribuibile pentru anul financiar 2005. Fără dobândirea acțiunilor în patrimoniul său la data constituirii, SC F.P. SA nu s-ar mai fi putut constitui la acea dată; A admite interpretarea instanței de apel, conform căreia acțiunile nu se puteau transfera împreună cu toate drepturile și obligațiile aferente, deci inclusiv cu dreptul la dividendele distribuibile pentru anul financiar 2005, decât în temeiul O.U.G. nr. 81/2007, ar însemna negarea scopului și efectelor Legii nr. 247/2005 și negarea însăși a existenței SC F.P.

SA, anterior intrării în vigoare a ordonanței. O.U.G. nr. 81/2007 vine tocmai în aplicarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 247/2005, lege în baza căreia a fost înființată recurenta SC F.P. SA. Astfel, art. 1 alin. (2) din Titlul II intitulat „Alte măsuri pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” prevede expres faptul că „transferul dreptului de proprietate asupra activelor prevăzute la alin. (1) se realizează de drept”. Mai mult, se instituie obligația administratorilor societăților comerciale, societăților naționale și companiilor naționale emitente ale acțiunilor transferate „de a actualiza din oficiu registrele acționarilor și acțiunilor”.

În același timp, art. 6 alin. (1) din același act normativ prevede că „operatorii economici prevăzuți în anexa la Titlul II din Legea nr. 247/2005 [..] care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, vor vira partea corespunzătoare din acestea către SC F.P. SA”. Prin urmare, textul de lege mai sus menționat nu se referă doar la o simplă posibilitate (sau drept) a societăților comerciale la care SC F.P. SA a primit acțiuni să plătească dividendele cuvenite pe anul 2005, ci este reglementată însăși obligația acestora de a vira partea corespunzătoare din valoarea totală a dividendelor către recurentă. În concluzie, recurenta, în calitate de acționar al pârâtei, beneficiază de toate drepturile conferite acționarilor potrivit Legii nr. 247/2005, O.U.G.

nr. 81/2007 și Legii nr. 31/1990, fiind îndreptățită să primească dividendele distribuibile pentru anul financiar 2005 aferente pachetului de acțiuni prevăzut în Anexa la Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007, „în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, operatorii economici prevăzuți în anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, cu modificările și completările ulterioare, care au virat dividendele aferente anilor 2005 și 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituțiilor publice implicate, vor vira partea corespunzătoare din acestea către SC F.P.

SA”. Deși nu prevede expres acest lucru, textul citat conține în realitate o normă de interpretare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia, la constituire, capitalul social inițial al SC F.P. SA va fi format dintr-o serie de active aparținând unor instituții publice, active detaliate într-o anexă la lege. Nu se poate admite că art. 6 alin. (1) este cel care ar fi constituit dreptul SC F.P. SA la dividendele aferente anului 2005, întrucât aceasta ar însemna să se admită că, deși a devenit acționar la societățile enumerate în anexa la Legea nr. 247/2005 încă din anul 2005, SC F.P. SA nu ar fi avut dreptul la dividendele conferite de această calitate. O asemenea concluzie ar fi inadmisibilă, întrucât dreptul la dividende este un accesoriu al calității de acționar, nefiind necesar ca legiuitorul să prevadă expres faptul că acest drept se transferă odată cu transmiterea calității de acționar.

În conformitate cu dispozițiile art. 43 C. com. „Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”. Așa cum s-a arătat mai sus, creanța recurentei constă în dreptul la plata dividendelor pe anul 2005. Odată ce această creanță a devenit scadentă, în baza art. 43 C. com., societatea pârâtă era de drept în întârziere, recurenta având dreptul de a socoti dobânda legală de la data scadenței. Nestabilindu-se niciun termen pentru efectuarea plății dividendelor cuvenite acționarilor, obligația de plată a contravalorii dividendelor datorate pe anul 2005 a devenit scadentă chiar pe data de 12 mai 2006, când s-au aprobat în cadrul A.G.A.

situația financiar - contabilă pentru exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie 2005 și totodată repartizarea profitului realizat în anul 2005. Prin urmare, la data de 12 mai 2006 (când obligația societății de plată a dividendelor devenise scadentă) societatea era de drept în întârziere. Dobânda datorată a început deci să curgă începând cu data de 12 mai 2006, astfel că, la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, SC F.P. SA avea deja o creanță reprezentată, pe de o parte, de suma principală (dividendele), iar pe de altă parte de dobânda scursă până la acel moment și ulterior, până la momentul achitării debitului principal. În condițiile în care creanța SC F.P. SA exista deja la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, este evident că termenul de 60 de zile stabilit prin art. 6 alin. (3) din acest act normativ nu este aplicabil în cauză, întrucât ar însemna că se aplică retroactiv, ceea ce nu este permis de Constituția României. Deci este evident că art. 6 alin. (3) nu poate fi aplicabil decât pentru viitor, nu și pentru cazul de față, în care soluția trebuie dată în raport de legea în vigoare la data formulării acțiunii, respectiv art. 43 C. com.

Instanța de fond a luat act de plata voluntară a debitului principal (dividende) și, considerând acțiunea întemeiată în parte (respectiv în ceea ce privește dobânda comercială) a admis acțiunea precizată; Totodată, instanța de fond a luat act și de precizarea recurentei în sensul că „numai dobânzile mai sunt datorate”, caz în care a considerat că acțiunea a fost restrânsă exclusiv la nivelul dobânzii comerciale; prin apelurile declarate, instanța de apel a fost învestită să analizeze legalitatea obligației de plată a dobânzilor, iar nu a dividendelor; prin urmare, prin apelurile declarate s-a tins la respingerea acțiunii precizate, iar nu la respingerea acțiunii inițial formulate, care viza atât debitul principal cât și dobândă comercială.

Prin decizia recurată acțiunea este respinsă în condițiile în care (i) instanța de apel nu a fost învestită să analizeze decât obligația de plată a dividendelor și (ii) instanța de apel nu putea fi învestită să mai analizeze obligația de plată a dividendelor, cât timp acțiunea a fost precizată iar instanța de fond a considerat-o întemeiată în ceea ce privește exclusiv dobânda comercială, fără ca vreuna dintre părți să critice această măsură. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamanta SC F.P. SA București împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 314 din 29 iunie 2009 pe care o va modifica în sensul că va respinge apelurile formulate de pârâta CN A.I.H.C.B.

SA Otopeni și de chemații în garanție Ministerul Transporturilor și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței Tribunalului București nr. 990 din 23 ianuarie 2008, ca nefondate. Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ. se va respinge cererea recurentei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată întrucât acestea nu au fost dovedite cu documente originale de plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC F.P. SA București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 314 din 29 iunie 2009, pe care o modifică, în sensul că respinge apelurile formulate de pârâta CN A.I.H.C.B. SA Otopeni și de chemații în garanție Ministerul Transportului și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței Tribunalului București nr. 990 din 23 ianuarie 2008, ca nefondate. Respinge cererea recurentei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 martie 2010.