ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 6 iunie 2006, reclamanta SC F.P. SA a chemat în judecată pe pârâta

SC O.T. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună

anularea art. 2 alin. (1) din Hotărârea nr. 1/2006 a A.G.A.; pârâta să fie obligată

la distribuirea dividendelor aferente pentru anul 2005 acționarilor

înregistrați în Registrul acționarilor la data de înregistrare stabilită la

data de 26 mai 2006 proporțional cu numărul de acțiuni deținute, obligarea

pârâtei să menționeze în Registrul Comerțului și să publice în M. Of. al

României hotărârea irevocabilă de anulare a hotărârii menționate.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că are calitatea de acționar al pârâtei prin preluarea

acțiunilor deținute de Ministerul Economiei și Comerțului în temeiul art. 9 pct.

b) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pct. 1.20 din Anexa la același

titlu, iar prin hotărârea contestată a fost aprobată repartizarea profitului

aferent exercițiului financiar 2005, fixarea dividendului pe acțiune, stabilirea

termenului și a modalităților de plată a dividendelor către acționari.

A mai arătat reclamanta că

înțelege să atace art. 2 alin. (1) din Hotărârea A.G.E.A. nr. 1/2006 prin care

s-a condiționat plata dividendelor aferente acțiunilor de la intrarea în

vigoare a unui act normativ sau de la încheierea unei convenții până la data de

depunere a situației financiare între Ministerul Economiei și Comerțului și

Fondul Proprietatea.

Susține reclamanta că au

fost încălcate dispozițiile legale privind distribuirea dividendelor

reglementate expres de art. 238 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital

și art. 67 alin. (6) precum și art. 123 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990.

La data de 25 iulie 2006

Ministerul Economiei și Comerțului a formulat cerere de intervenție în interes

propriu, invocând în cuprinsul acesteia excepția tardivității acțiunii în

anulare iar pe fond a solicitat a se constata că i se cuvin dividendele

aferente anului 2005, în condițiile în care a avut calitatea de acționar al SC

O. T. SA până la momentul constituirii SC F.P. SA, la data de 28 decembrie

2005, iar hotărârea contestată este legală și temeinică.

La data de 19 septembrie

2006 cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă, în principiu, iar

pentru sentința nr. 7110 din 31 octombrie 2006 Tribunalul Constanța a respins

excepția tardivității formulării cererii, ca nefondată, a admis în parte

acțiunea a dispus anularea art. 2 alin. (1) din Hotărârea A.G.A. nr. 1/2006 și

a respins capătul de cerere privind obligarea la distribuirea dividendelor ca

inadmisibil. Totodată, a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în

interes propriu.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că acțiunea în anulare a fost introdusă în termenul

de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Pe fondul pricinii s-a

reținut că F.P. a luat ființă prin Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 1481/2005 la

data de 28 decembrie 2005, urmând a avea regimul juridic prevăzut de Legea nr. 297/2004

și Legea nr. 31/1990, capitalul social al acestuia urmând a fi constituit

conform art. 9 din Legea nr. 247/2005 printre altele și 10 % din acțiunile SC O.T.

SA.

S-a apreciat că SC F.P. SA a

fost înregistrat ca acționar la data de referință 8 mai 2006 având dreptul la

dividende întrucât cesiunea s-a realizat prin efectul legii, iar părțile nu au

încheiat nici o convenție ulterioară prin care să stipuleze cu privire la

dreptul la dividende cuvenit pentru anul 2005.

S-a mai reținut că în mod

nelegal s-a statuat în cadrul hotărârii contestate în sensul prorogării

stabilirii dreptului la dividende pentru reclamantă, în funcție de

împrejurările ulterioare acestei hotărâri de natură a califica astfel situația

de fapt și de drept de la momentul întrunirii acționarilor la ședința din 26

mai 2006, față de dispozițiile art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Față de dispozițiile art. 132

din Legea nr. 31/1990 instanța a reținut inadmisibilitatea capătului de cerere

referitor la obligarea pârâtei la distribuirea dividendelor aferente anului

2005 cu motivarea imposibilității substituirii voinței societare.

Împotriva acestei hotărâri a

promovat apel A.V.A.S. criticile vizând modul de soluționare a cererii de

intervenție apreciind că unul din motivele principale pentru fundamentarea

cererii a fost chiar lipsa calității de acționar al reclamantei la SC O.T. SA

având în vedere că nu s-a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990.

De asemenea, se susține că

în mod greșit instanța nu a examinat aspectele legate de votarea sa în cadrul A.G.A.,

respectiv votarea împotriva hotărârii luate cu privire la repartizarea

profitului.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 109 din 3 mai 2007, a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că potrivit Legii nr. 247/2005 F.P. are

calitatea de acționar semnificativ al SC O.T. SA cu o cotă de 10 % din

capitalul social întrucât în temeiul acestei legi transferul către F.P. a

acțiunilor M.E.C. au operat de drept la momentul înființării F.P.

S-au înlăturat susținerile

apelantei referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 98 din

Legea nr. 31/1990 întrucât dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute de

M.E.C. a fost transmis către F.P. de drept de la data constituirii acesteia 28

decembrie 2005 prin efectul Legii nr. 247/2005 care constituie dispoziții

speciale ce derogă de la cele de drept comun.

În atare condiții s-a

reținut că în mod justificat instanța de fond în considerarea dispozițiilor art.

64 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 a concluzionat asupra împrejurării că SC F.P.

SA are dreptul la dividende, întrucât cesiunea s-a realizat prin efectul legii,

chiar dacă înregistrarea ca acționar s-a făcut la data de 8 mai 2006.

Critica referitoare la

omisiunea instanței de a fi soluționat excepția lipsei calității procesuale

active a SC F.P. SA a fost înlăturată motivat de faptul că o astfel de excepție

nu a fost ridicată prin cererea de intervenție dedusă judecății și nici chiar

în cursul desfășurării procesului în fața primei instanțe.

Cu petiția înregistrată, la

data de 16 iulie 2007, A.V.A.S. a declarat recurs împotriva soluției instanței

de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că în mod

eronat a reținut instanța îndeplinirea condițiilor art. 132 alin. (2) din Legea

nr. 31/1990, întrucât SC F.P. SA a solicitat ulterior ședinței adunării

generale a acționarilor să se insereze în procesul, verbal votul său împotriva art.

2 alin. (1) din hotărârea A.G.A. atacată.

De asemenea, se arată că

prin apărările formulate de A.V.A.S. se impunea punerea în discuție a calității

procesuale active a reclamantei și a neaplicării dispozițiilor art. 98 din

Legea nr. 31/1990, și înlăturarea aplicabilității prevederilor art. 67 alin. (6)

din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel, susține

recurenta, deși afirmă faptul că acțiunile SC O.T. SA s-au transferat de drept

SC F.P. SA înțelegând să înlăture aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 31/1990,

totuși concluzionează faptul că părțile implicate nici nu au perfectat nici o

convenție ulterioară referitoare la dreptul la dividendelor cuvenit pentru anul

2005.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 132 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 hotărârile adunării generale contrare legii sau actului

constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data

publicării în M. Of. de către oricare dintre acționari care nu au luat parte la

adunarea generală sau care a votat contra și au cerut să se insereze în

procesul-verbal al ședinței.

Susținerea recurentei

potrivit căreia intimata nu și-ar fi exprimat votul negativ cu privire la

hotărârea luată în cadrul A.G.A. din data de 26 mai 2006 și nu ar fi cerut să

se insereze acest aspect în procesul-verbal al A.G.A. nu poate fi primită atâta

timp cât așa cum rezultă din conținutul adresei nr. 1336 din 5 iunie 2006 SC O.T.

SA către M.E.C. s-a menționat expres faptul că F.P a votat împotriva

modalităților de atribuire și plată a dividendelor conform propunerii M.E.C.

Aceste precizări nu

contravin hotărârii luate de acționari în cadrul A.G.A. din 26 mai 2006 fac

parte integrantă din aceasta.

De asemenea, urmează a fi

înlăturată și critica potrivit căreia instanțele ar fi omis să soluționeze

excepția lipsei calității procesuale active a F.P., întrucât această excepție

nu a fost invocată și nici ridicată din oficiu.

Pe de altă parte, în temeiul

Legii nr. 247/2005 în baza H.G. nr. 1481/2005 s-a înființat F.P. Potrivit

acestei reglementări capitalul social inițial al societății la înființare este

constituit din activele prevăzute la art. 9 având calitatea de acționar

semnificativ al SC O.T. SA cu o cotă de 10 % din capitalul social transferul

acțiunilor M.E.C. către intimată operând de drept la momentul înființării sale.

De altfel, din extrasul de

cont emis de B.V. București depus la dosarul cauzei rezultă că F.P. figurează

în calitate de acționar al O.T.

Potrivit art. 67 alin. (6)

din Legea nr. 31/1990 dreptul de a beneficia de dividendele aferente acțiunilor

transferate aparține cesionarului (F.P.) și nu cedentul (M.E.C. /A.V.A.S.) cu

excepția cazului în care părțile au convenit altfel.

Recurenta a invocat

dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, dispoziție ce nu se aplică în speță

întrucât dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute de M.E.C. a fost

transmis către F.P. de drept de la data constituirii acestuia (28 decembrie

2005) prin efectul Legii nr. 247/2005.

Dispozițiile acestei legi

sunt dispoziții speciale, care derogă de la cele de drept comun prevăzute de

Legea nr. 31/1990.

De altfel, art. 98 din Legea

nr. 31/1990 se referă la ipoteza în care transferul de acțiuni are o bază

contractuală. Or, în cazul de față, transferul s-a produs de drept în temeiul

legii și nu în temeiul vreunei convenții ce ar fi intervenit între subscrisa și

M.E.C.

De altfel, din conținutul

dispozițiilor Legii nr. 247/2005 rezultă că transferul acțiunilor a avut loc „ope

legis” fără a mai fi necesară încheierea unor convenții de transfer, potrivit

dreptului comun.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta A.P.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 109/ COM din 3 mai

2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.