ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia comercială nr.
631 din 27 noiembrie 2006, secția a VI-a comercială a Curții de Apel București
a respins apelul formulat de pârâta, SC L.T. SRL, în contradictoriu cu
reclamanții, B.V. și B.C.C., a menținut sentința comercială nr. 876 din 6 iulie
2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 17/COM/2006, prin care a
fost admisă acțiunea acestora și s-a stabilit redevența lunară datorată de
pârâtă pentru imobilul concesionat acesteia în cuantum de 3 Euro/m.p., începând
cu data de 2 februarie 2006, pe toată durata folosinței.
Împotriva deciziei instanței
de apel pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8,
9 și 10 C. proc. civi.
În motivarea recursului s-a
arătat, în esență, că decizia atacată este nelegală și că instanța de control
judiciar nu a examinat motivele de apel, aspecte care se circumscriu motivelor
prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând
celelalte motive de recurs invocate, în raport de decizia atacată, iar
criticile pe care le-a adus hotărârii instanței de fond nu pot fi avute în
vedere față de cerințele art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 3 mai 2007
recurenta a formulat „completări precizatoare” la motivele de recurs, ce se
constituie în concluzii scrise față de conținut și data depunerii lor.
Este de observat că,
instanța de apel nu a încălcat dispozițiile legale aplicabile speței.
Astfel, la data de 28
aprilie 2000, s-a încheiat contractul de concesiune între Consiliul local al
Municipiului Giurgiu în calitate de concedent și SC L.T. SRL în calitate de
concesionară, stabilindu-se o redevență trimestrială de 950.000 lei.
Ulterior, reclamanților –
intimați li s-a restituit imobilul situat în str.Gării nr. 101 prin dispoziția
Primăriei Municipiului Giurgiu nr. 14563 din 10 septembrie 2004.
Dacă este adevărat că o
convenție legal încheiată are putere de lege între părțile contractante, nu se
poate face abstracție de dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 14
care prevede că în situația în care imobilul a fost restituit prin proceduri
administrative sau prin hotărâri judecătorești și acest imobil face obiectul
unui contract de locațiune, concesiune etc., încheiat potrivit legii, noii
proprietari, în speță, reclamanții, sunt îndrituiți să negocieze celelalte
clauze ale contractului, întrucât legea le-a dat dreptul acestora să solicite
și să obțină, în funcție de valorile de pe piață, o altă redevență pentru
imobilul concesionat.
Examinarea considerentelor
deciziei atacate relevă că instanța de apel a examinat toate motivele invocate
în apel și a argumentat, cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.
proc. civ., soluția de respingere a acestora.
Pentru aceste considerente,
constatând neîndeplinite cerințele motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct.
7 C. proc. civ., invocate și dezvoltate, Înalta Curte, în temeiul art. 312
alin. 1) C. proc. civ., va respinge recursul apelantei pârâte ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta, SC L.T. SRL Giurgiu împotriva deciziei nr. 631 din 27 noiembrie
2006, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 mai 2007.