ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia comercială nr. 631 din 27 noiembrie 2006, secția a VI-a comercială a Curții de Apel București a respins apelul formulat de pârâta, SC L.T. SRL, în contradictoriu cu reclamanții, B.V. și B.C.C., a menținut sentința comercială nr. 876 din 6 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 17/COM/2006, prin care a fost admisă acțiunea acestora și s-a stabilit redevența lunară datorată de pârâtă pentru imobilul concesionat acesteia în cuantum de 3 Euro/m.p., începând cu data de 2 februarie 2006, pe toată durata folosinței. Împotriva deciziei instanței de apel pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civi. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este nelegală și că instanța de control judiciar nu a examinat motivele de apel, aspecte care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând celelalte motive de recurs invocate, în raport de decizia atacată, iar criticile pe care le-a adus hotărârii instanței de fond nu pot fi avute în vedere față de cerințele art. 299 alin. (1) C. proc. civ. La data de 3 mai 2007 recurenta a formulat „completări precizatoare” la motivele de recurs, ce se constituie în concluzii scrise față de conținut și data depunerii lor. Este de observat că, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile legale aplicabile speței.

Astfel, la data de 28 aprilie 2000, s-a încheiat contractul de concesiune între Consiliul local al Municipiului Giurgiu în calitate de concedent și SC L.T. SRL în calitate de concesionară, stabilindu-se o redevență trimestrială de 950.000 lei.

Ulterior, reclamanților – intimați li s-a restituit imobilul situat în str.Gării nr. 101 prin dispoziția Primăriei Municipiului Giurgiu nr. 14563 din 10 septembrie 2004. Dacă este adevărat că o convenție legal încheiată are putere de lege între părțile contractante, nu se poate face abstracție de dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu referire la art. 14 care prevede că în situația în care imobilul a fost restituit prin proceduri administrative sau prin hotărâri judecătorești și acest imobil face obiectul unui contract de locațiune, concesiune etc., încheiat potrivit legii, noii proprietari, în speță, reclamanții, sunt îndrituiți să negocieze celelalte clauze ale contractului, întrucât legea le-a dat dreptul acestora să solicite și să obțină, în funcție de valorile de pe piață, o altă redevență pentru imobilul concesionat.

Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel a examinat toate motivele invocate în apel și a argumentat, cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., soluția de respingere a acestora. Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite cerințele motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ., invocate și dezvoltate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. 1) C. proc. civ., va respinge recursul apelantei pârâte ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, SC L.T. SRL Giurgiu împotriva deciziei nr. 631 din 27 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.