ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4336/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 285 din 10

iunie 1999 a Tribunalului Giurgiu s-a respins acțiunea prin care reclamanta SC

A.L. SRL a solicitat obligarea Consiliului Local Giurgiu să încheie contractul

de vânzare-cumpărare a spațiului situat în Giurgiu, în suprafață de 24 metri pătrați,

cu daune, în sumă de 50.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, cu începere

de la rămânerea definitivă a sentinței până la încheierea contractului.

Sentința a rămas definitivă și

irevocabilă.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

civilă nr. 223 din 29 mai 2001, a admis cererea de revizuire a acestei sentințe

formulată de SC A.L. SRL Giurgiu, a schimbat în tot sentința, în sensul că a

admis cererea reclamantei, așa cum a fost precizată; a obligat Consiliul Local

Giurgiu să încheie, în condițiile art. 2 din H.G. nr. 389/1996, modificată prin

H.G. nr. 906/1996 (ce era în vigoare la data introducerii cererii de chemare în

judecată) un contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial în

suprafață de 24 metri pătrați situat în piața centrală a municipiului Giurgiu

și care i-a fost închiriat conform contractului de închiriere nr. 133/1997.

Prin aceeași sentință s-a luat act

că reclamanta renunță la cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor

cominatorii.

S-a reținut că procedura de citare cu

revizuenta nu a fost legal îndeplinită, iar instanța nu s-a pronunțat asupra

spațiului comercial ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 133/1997,

ci asupra altui spațiu comercial.

Că instanța nu s-a pronunțat asupra

daunelor cominatorii, cerere la care revizuenta a renunțat ulterior.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia civilă nr. 1390 din 19 octombrie 2001, a admis

apelul formulat de Consiliul Local al municipiului Giurgiu împotriva sentinței

tribunalului, pe care a schimbat-o în tot și, pe fond, a respins cererea de

revizuire formulată de SC A.L. SRL, ca neîntemeiată.

S-a reținut că, în cauză, motivele

invocate de revizuientă nu se încadrează în nici unul din cazurile de

revizuire. Că, în mod greșit, tribunalul a constatat aplicarea dispozițiilor art.

322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât, prin sentința nr. 285 din 10 iunie 1999,

tribunalul s-a pronunțat asupra obiectului litigiului – obligarea pârâtului,

Consiliul Local al municipiului Giurgiu, să încheie contract de vânzare-cumpărare

asupra spațiului situat în Giurgiu, în suprafață de 24 metri pătrați – și în

raport cu probele administrate, a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei decizii SC A.L.

SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a

susținut că este nelegală și netemeinică.

S-a susținut că hotărârea nu este

motivată, întrucât instanța de apel a făcut doar o apreciere a cererii și a

reținut că nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire.

Recurenta a precizat că apelanta-intimată

a invocat, în criticile formulate, prevederi legale abrogate și a făcut

trimitere la instituția repunerii în termen, care nu este aplicabilă în

litigiul dedus judecății. Că, pe dovada de comunicare a sentinței instanței de

fond, nu s-a menționat numărul apartamentului și al blocului, așa încât

hotărârea nu a rămas definitivă și putea fi exercitată calea de atac a

apelului.

Recurenta a susținut că instanța s-a

pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv, spațiul comercial ce a

format obiectul contractului de închiriere nr. 132/1997, ce a făcut obiectul

judecății unui alt dosar al Tribunalului Brașov.

A arătat recurenta că instanța a

primit motivele apelului în mod nelegal, deoarece nu s-a motivat pe cazul de

revizuire invocat, respectiv, art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta SC A.L. SRL, cu sediul în

municipiul Giurgiu, a formulat, la 2 aprilie 2001, cerere de revizuire a

sentinței civile nr. 285 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Giurgiu și a invocat

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Prin această sentință, s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC A.L. SRL Giurgiu, ce avea ca obiect

obligarea pârâtei, Primăria municipiului Giurgiu, să încheie contract de

vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial situat în Giurgiu, în suprafață de

24 metri pătrați și, în caz de refuz, să plătească câte 50.000 lei pe zi de

întârziere calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la efectiva

încheiere a contractului.

Susținerea recurentei, privind

invocarea în mod nelegal de către intimată la instanța de apel a unor prevederi

legale abrogate sau trimiterea la instituția repunerii în termen, deși aceste

dispoziții nu sunt aplicabile, este fără relevanță cât timp instanța de apel a

examinat cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute

de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac prin care se poate ataca orice hotărâre judecătorească definitivă sau

irevocabilă dată asupra fondului de către orice instanță în cazurile prevăzute

de art. 322 pct. 1-8 C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că

instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut privind spațiul

comercial din contractul nr. 132/1997, deși obiectul acțiunii viza spațiul

comercial închiriat conform contractului nr. 133/1997.

Critica recurentei, în sensul că, în

mod greșit, instanța de apel a apreciat că nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu este întemeiată.

Astfel, reclamanta SC A.L. SRL a

solicitat, prin acțiunea formulată la 26 iunie 1997, obligarea pârâtei,

Primăria municipiului Giurgiu, să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru

spațiul comercial situat în Giurgiu, în suprafață de 24 metri pătrați, cu daune

cominatorii de câte 50.000 lei pe zi întârziere.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

civilă nr. 285 din 10 iunie 1999, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei

în raport cu obiectul acesteia și probele administrate în cauză.

Art. 322 pct. 2 C. proc. civ., text

de lege pe care revizuenta și-a întemeiat cererea, prevede că revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare se poate cere

„dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Cum tribunalul a respins acțiunea

reclamantei, având în vedere obiectul acesteia, în mod corect, instanța de apel

a reținut că cererea de revizuire nu întrunește cerințele prevăzute de lege.

Susținerea recurentei, că hotărârea

nu este motivată, va fi înlăturată cât timp, în considerentele deciziei, s-a

reținut că instanța s-a pronunțat asupra obiectului litigiului și nu sunt

întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și

urmează ca, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de revizuienta

SC A.L. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 1390 din 19 octombrie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 12 noiembrie 2003.