ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel București, reclamantul C.C.C. a chemat în judecată Ministerul

Justiției solicitând să se constate dreptul său și obligația pârâtului de a

beneficia și respectiv de a încheia contract de asigurare pentru risc

profesional, conform art. 77 din Legea nr. 303/2004 privind statutul

magistraților; obligarea pârâtului la plata sumei de 527.570.000 lei

reprezentând paguba ce i-a fost produsă prin incendierea autoturismului

proprietate personală și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de acest proces.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că în noaptea de 10 ianuarie 2005 i-a fost incendiat autoturismul

proprietate personală Audi A4, parcat în fața blocului, prin folosirea

intenționată a unei surse de aprindere pentru a genera incendiul, așa cum s-a

stabilit în raportul de cercetare tehnico-științifică din 11 ianuarie 2005.

Pârâtul, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că, așa cum rezultă din textul art.

77 din Legea nr. 303/2004, ceea ce suportă ministerul este costul asigurării,

adică a primelor de asigurare către asigurator (o societate de asigurare) și

despăgubirile datorate ca urmare a producerii riscului asigurat.

Prin sentința civilă nr. 1471

din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca

neîntemeiată.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că judecătorii și procurorii

beneficiază de asigurare pentru risc profesional realizată din fondurile

Ministerului Justiției, Ministerului Public, dar această asigurare se

realizează în condițiile stabilite printr-o hotărâre a Guvernului cu avizul

Consiliului Superior al Magistraturii ( art. 78 pct. 3 din Legea nr. 303/2004).

S-a mai reținut că

Ministerul Justiției, i-a răspuns reclamantului, la sesizarea înregistrată sub nr.

45844/2005, că deja s-a publicat pe site-ul propriu, proiectul de hotărâre a

Guvernului și nota de fundamentare.

Instanța a mai arătat că în

nici un caz nu se poate interpreta art. 78 din aceeași lege, în sensul că

Ministerul Justiției trebuie să încheie contracte de asigurare, această

obligație revenind unor societăți de asigurare, ministerului revenindu-i

eventual obligația de plată a primelor de asigurare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se

susține că instanța de fond în mod greșit a considerat că în cauză nu sunt

incidente prevederile art. 77 și 78 din Legea nr. 303/2004.

Recurentul susține că

Ministerul Justiției este responsabil pentru prejudiciul suferit deoarece avea

obligația de a iniția proiectul de hotărâre privind asigurarea magistraților

încă din septembrie 2004, data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004.

S-au invocat și prevederile art.

999 C. civ., arătând că prejudiciul este cauzat prin neglijența pârâtului.

În fine, recurentul a arătat

că Ministerul Justiției nu și-a îndeplinit obligațiile legale și anume:

inițierea hotărârii de guvern, alocarea fondurilor de asigurare, încheierea

contractelor de asigurare, aducându-l astfel în imposibilitatea de a beneficia

de dreptul de a fi asigurat profesional.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul

este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 78 din Legea nr.

303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și

completată: „Judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc

profesional realizată din fondurile bugetare ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, ale Ministerului Justiției, .. pentru viață, sănătate și bunuri, dacă

sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, sunt în legătură cu

acestea ..”

Din interpretarea acestei

norme legale, rezultă că Ministerului Justiției îi revine obligația de plată a

primelor de asigurare, iar riscul asigurat, evenimentul viitor și incert,

constituie riscul profesional pe care îl implică exercitarea activității de

magistrat.

Deci ceea ce suportă

ministerul este costul asigurării, în nici un caz despăgubirile datorate după

producerea riscului asigurat.

În cauză recurentul nu a

făcut dovada că incendierea autoturismului proprietate personală a fost în

legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

Astfel fiind, instanța de fond

în mod corect a constatat că Ministerul Justiției nu are obligația să încheie

contract de asigurare, aceasta revenindu-i societății de asigurare.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.C. împotriva sentinței civile nr. 1471 din 14 septembrie 2005 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.