ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2906/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 2006 reclamanta SC A.Ț.A. SA București prin sucursala Pitești cheamă în judecată pe pârâtul N.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 1.322.256.481 lei (ROL) reprezentând contravaloare prejudiciu acoperit de reclamantă conform clauzelor contractuale, dobânzile legale datorate conform O.G. nr. 9/2000, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 733/ C din 22 noiembrie 2006, Tribunalul Comercial Argeș admite cererea reclamantei și obligă pârâtul la plata sumei de 132.225,64 lei reprezentând plată nedatorată, la dobânda legală calculată la această sumă conform O.G.

nr. 9/2000 începând cu 12 iulie 2005 și până la achitarea ei integrală, precum și la 3.908 lei cheltuieli de judecată. Reține instanța, pentru a decide astfel, că pârâtul a dat dovadă de o conduită neglijentă la momentul izbucnirii incendiului și nici nu a permis luarea tuturor măsurilor pentru a limita întinderea pagubelor produse, precum și că nu a făcut cunoscute reclamantei, la momentul avizării evenimentului, toate împrejurările, astfel că aceasta a făcut o plată vădit nedatorată, accipiensul pârât fiind de rea credință, fiind incidente dispozițiile art. 994 C. civ.

Prin decizia nr. 15/ A/C din 6 februarie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, admite apelul formulat de pârât împotriva sentinței instanței de fond, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe pârât la 110.279,78 lei către reclamantă, admițând astfel acțiunea numai în parte, cu 3.657,80 lei cheltuieli de judecată la fond în sarcina pârâtului și 677 lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina reclamantei. Pentru a decide astfel, instanța de apel reține că probele administrate dovedesc că pârâtul nu a acționat în conformitate cu prevederile pct. 6, 18 și pct. 19 B lit. a) și b) din contractul de asigurare, motiv pentru care în mod corect a fost obligat la restituirea sumei încasate pe nedrept, în temeiul art. 994 C. civ.

Mai reține instanța că pârâtul are de restituit numai indemnizația de asigurare încasată prin O.P. nr. 893 din 12 iulie 2005 în temeiul poliței de asigurare nr. 5903082 din 1 martie 2005, în care figurează ca asigurat, și nu și suma plătită de reclamanta intimată prin O.P. nr. 892 din 12 iulie 2005, care a avut ca temei polița de asigurare nr. 2347816 din 1 martie 2005 în care asigurat figurează SC P.D. SRL, proprietară a mărfii asigurate, distrusă în urma producerii incendiului. Împotriva deciziei instanței de apel pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau modificarea în parte a deciziei recurate și, cu judecarea în fond a cauzei, respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului său pârâtul recurent critică instanța de apel pentru a nu fi precizat în dispozitivul deciziei atacate motivele de respingere a probelor solicitate, acte, martori și expertize de specialitate, probe pertinente cauzei, precum și pentru greșita interpretarea a actului juridic dedus judecății, respectiv a rezoluției pronunțate în 26 ianuarie 2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș. Arătând că instanța nu a luat în considerare fișa de incendiu nr. 23 din 25 martie 2005, ce a reținut greșit situația reală de fapt a producerii incendiului, recurentul apreciază că decizia pronunțată este lipsită de temei legal. Recursul nu este fondat. Deși invocă dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc.

civ., recurentul reiterează în fapt argumentele avansate în apel, formulând critici ce vizează netemeinicia deciziei în principal și care, față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., nu pot fi examinate. Ignorând conținutul exact al motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5, recurentul reproșează instanței de apel respingerea cererii de suplimentare de probe, aspect ce nu cade sub incidența art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Nici criticile referitoare la modul de apreciere de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, respectiv a înscrisurilor depuse de pârâtul recurent la dosar, nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ci, în motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 C. proc.

civ., abrogate. Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 se constată că nici acesta nu este întemeiat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale pertinente, respectiv a prevederilor contractului de asigurare și a dispozițiilor art. 994 C. civ. Normelor legale ce reglementează obligațiile pompierilor militari nu sunt incidente în cauză, plata indemnizației de asigurare făcându-se asiguratului și în funcție de îndeplinirea de către acesta a obligațiilor asumate prin contract, ori așa cum corect a reținut instanța de apel, pârâtul recurent nu a acționat în conformitate cu prevederile pct. 6, 18 și pct. 19. B lit. a) și b) din contract. Astfel fiind, recursul pârâtului împotriva deciziei instanței de apel, legală și temeinică, urmează a fi respins, ca nefondat, făcându-se aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul N.I. împotriva deciziei nr. 15/ A/C din 6 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2007.