ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2906/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 25 mai 2006 reclamanta SC A.Ț.A. SA București prin sucursala Pitești cheamă

în judecată pe pârâtul N.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va

pronunța să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 1.322.256.481 lei (ROL)

reprezentând contravaloare prejudiciu acoperit de reclamantă conform clauzelor

contractuale, dobânzile legale datorate conform O.G. nr. 9/2000, până la

achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

733/ C din 22 noiembrie 2006, Tribunalul Comercial Argeș admite cererea

reclamantei și obligă pârâtul la plata sumei de 132.225,64 lei reprezentând

plată nedatorată, la dobânda legală calculată la această sumă conform O.G. nr. 9/2000

începând cu 12 iulie 2005 și până la achitarea ei integrală, precum și la 3.908

lei cheltuieli de judecată.

Reține instanța, pentru a

decide astfel, că pârâtul a dat dovadă de o conduită neglijentă la momentul

izbucnirii incendiului și nici nu a permis luarea tuturor măsurilor pentru a

limita întinderea pagubelor produse, precum și că nu a făcut cunoscute

reclamantei, la momentul avizării evenimentului, toate împrejurările, astfel că

aceasta a făcut o plată vădit nedatorată, accipiensul pârât fiind de rea

credință, fiind incidente dispozițiile art. 994 C. civ.

Prin decizia nr. 15/ A/C din

6 februarie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, admite apelul formulat de pârât împotriva sentinței

instanței de fond, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe pârât la

110.279,78 lei către reclamantă, admițând astfel acțiunea numai în parte, cu

3.657,80 lei cheltuieli de judecată la fond în sarcina pârâtului și 677 lei

cheltuieli de judecată în apel în sarcina reclamantei.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel reține că probele administrate dovedesc că pârâtul nu a

acționat în conformitate cu prevederile pct. 6, 18 și pct. 19 B lit. a) și b)

din contractul de asigurare, motiv pentru care în mod corect a fost obligat la

restituirea sumei încasate pe nedrept, în temeiul art. 994 C. civ.

Mai reține instanța că

pârâtul are de restituit numai indemnizația de asigurare încasată prin O.P. nr.

893 din 12 iulie 2005 în temeiul poliței de asigurare nr. 5903082 din 1 martie

2005, în care figurează ca asigurat, și nu și suma plătită de reclamanta

intimată prin O.P. nr. 892 din 12 iulie 2005, care a avut ca temei polița de

asigurare nr. 2347816 din 1 martie 2005 în care asigurat figurează SC P.D. SRL,

proprietară a mărfii asigurate, distrusă în urma producerii incendiului.

Împotriva deciziei instanței

de apel pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.

304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau modificarea în parte a deciziei

recurate și, cu judecarea în fond a cauzei, respingerea acțiunii cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea recursului său

pârâtul recurent critică instanța de apel pentru a nu fi precizat în

dispozitivul deciziei atacate motivele de respingere a probelor solicitate,

acte, martori și expertize de specialitate, probe pertinente cauzei, precum și pentru

greșita interpretarea a actului juridic dedus judecății, respectiv a rezoluției

pronunțate în 26 ianuarie 2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de

Argeș.

Arătând că instanța nu a

luat în considerare fișa de incendiu nr. 23 din 25 martie 2005, ce a reținut

greșit situația reală de fapt a producerii incendiului, recurentul apreciază că

decizia pronunțată este lipsită de temei legal.

Recursul nu este fondat.

Deși invocă dispozițiile art.

304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul reiterează în fapt argumentele

avansate în apel, formulând critici ce vizează netemeinicia deciziei în

principal și care, față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., nu pot fi

examinate.

Ignorând conținutul exact al

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5, recurentul reproșează

instanței de apel respingerea cererii de suplimentare de probe, aspect ce nu

cade sub incidența art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Nici criticile referitoare

la modul de apreciere de către instanța de apel a probelor administrate în

cauză, respectiv a înscrisurilor depuse de pârâtul recurent la dosar, nu se

încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ci, în

motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ., abrogate.

Cât privește motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 se constată că nici acesta nu este

întemeiat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale pertinente,

respectiv a prevederilor contractului de asigurare și a dispozițiilor art. 994 C.

civ.

Normelor legale ce

reglementează obligațiile pompierilor militari nu sunt incidente în cauză, plata

indemnizației de asigurare făcându-se asiguratului și în funcție de

îndeplinirea de către acesta a obligațiilor asumate prin contract, ori așa cum

corect a reținut instanța de apel, pârâtul recurent nu a acționat în

conformitate cu prevederile pct. 6, 18 și pct. 19. B lit. a) și b) din

contract.

Astfel fiind, recursul

pârâtului împotriva deciziei instanței de apel, legală și temeinică, urmează a

fi respins, ca nefondat, făcându-se aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul N.I. împotriva deciziei nr. 15/ A/C din 6 februarie 2007 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2007.