ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7335/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.M. a contestat

dispoziția nr. 186 din 16 martie 2006 a Primarului comunei Lețcani și obligarea

acestuia la restituirea în natură a unui teren în suprafață de 268 mp situat în

vatra satului Lețcani, județul Iași.

În motivarea contestației se susține

că M.(M.)N. a cumpărat în anul 1922 o suprafață mare de teren și o casă de

locuit. Pe parcursul timpului aceasta a înstrăinat casa și o parte din teren,

rămânându-i în proprietate suprafața de 268 mp teren ce a fost preluat abuziv

de către stat. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 2097 din 27 septembrie 2006 a respins acțiunea reclamantei.

Instanța a reținut că autoarea

reclamantei a cumpărat în anul 1922 un imobil, casă și teren în suprafață de 22

ari și 37 c.a. /12 prăjini și jumătate). Ulterior această proprietate a ieșit

din patrimoniul autoarei reclamantei prin vânzări succesive în anii 1957, 1958.

Prin cumulare, suprafețele de teren înstrăinate reprezintă 3044 mp față de 2465

mp, cât s-a cumpărat în anul 1922 (12 prăjini și jumătate).

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 27 din 14

februarie 2007.

Instanța de apel confirmă cele

reținute de instanța de fond, terenul cumpărat în anul 1922 fiind înstrăinat de

autoarea reclamantei înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Se susține că la instanța de fond nu

i s-a asigurat dreptul la apărare (angajare avocat), depunând cerere în acest

sens, instanța de apel nu a avut rol activ; astfel nu a putut să dovedească

dreptul de proprietate; în cauză soluția nu este justă. Se cere casarea ambelor

hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru administrarea tuturor

probatoriilor.

Recursul se privește ca nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Conform Titlului V al Codului de

procedură civilă recursul este o cale extraordinară de atac. Potrivit

prevederilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor

hotărâri se poate cerere numai pentru motive de nelegalitate, când:

- prin hotărârea dată, instanța a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ. (pct. 5);

- hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii

(art. 9).

Motivele invocate de reclamantă nu

se regăsesc printre cele prevăzute de dispozițiile legale sus citate care să

ducă la modificarea sau casarea hotărârilor.

La instanța de fond primul termen de

judecată a fost fixat pentru 28 iunie 2006.

La 27 iunie 2006 se înregistrează o

cerere a reclamantei prin care solicită acordarea unui alt termen și

comunicarea eventualei întâmpinări depusă de partea adversă.

Instanța, văzând cererea

reclamantei, dispune amânarea cauzei și citarea reclamantei cu duplicat de pe

întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii dispoziției

contestate.

Soluționarea cauzei este amânată

pentru 27 septembrie 2007.

Sunt aduse la îndeplinire

dispozițiile instanței luate prin încheierea citată.

Și în faza de apel reclamanta

solicită acordarea unui termen pentru administrarea de probe.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2007

se încuviințează cererea reclamantei. Se acordă termen la 31 ianuarie 2006.

Pentru acest termen reclamanta

depune note de concluzii și înscrisuri (acestea se găsesc și la dosarul

instanței de fond).

La 31 ianuarie 2007 soluționarea

cauzei este amânată pentru 14 februarie 2007 la cererea intimatei-pârâte.

Prin cererile formulate reclamanta

nu formulează obiective pentru o eventuală expertiză tehnică pentru a fi luate

în discuție de instanță.

Este de arătat că reclamanta nu s-a

prezentat la nici unul din termenele de judecată stabilite de instanțe (fond,

apel și recurs), personal sau prin mandatar.

Față de cele arătate nu se poate

reține că reclamantei i-a fost încălcat dreptul la apărare, ori că instanțele

nu i-au acordat, în limitele legii, posibilitatea de a-și exercita drepturile

procesuale, fără a putea însă încălca principiul disponibilității.

În recurs nu se pot administrate

probe, inclusiv expertiza tehnică, în afară de înscrisuri noi.

Neefectuarea unei probe (expertiză)

la instanța de fond sau apel nu constituie un motiv de nelegalitate atâta timp

cât reclamanta nu a susținut cererea prin formularea în concret a obiectivelor

ce urmau a fi avute în vedere, pentru a putea fi puse în dezbaterea părților.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta C.M. împotriva deciziei nr. 27 din 14 februarie 2007 a Curții de

Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.