ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1590/2016

Decizia nr. 1590/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 03 aprilie 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia locală de fond funciar a comunei Lețcani și Primarul comunei Lețcani, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care aceștia din urmă să fie obligați la eliberarea titlului de proprietate în conformitate cu adeverința nr. 1886 din 9 iulie 1992 emisă de Comisia locală de fond funciar a comunei Lețcani și adeverința nr. 2146 din 27 martie 2013 emisă de Primăria comunei Lețcani, județul Iași, susținând că este proprietarul terenurilor menționate în adeverințe.

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 903 din 24 ianuarie 2014, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată , soluție păstrată de Tribunalul Iași, secția I civilă, care a respins apelul declarat de reclamantul A., p rin decizia civilă nr. 1028 din 2 decembrie 2014. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 654 din 9 noiembrie 2015, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1028 din 2 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. Reclamantul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în recurs, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă. În motivarea căii de atac, contestatorul a invocat neconstituționalitatea art. 483 alin. (2) C. proc.

civ. și a solicitat în temeiul art. 245 C. proc. civ. sesizarea Curții Constituționale. Prin încheierea din 16 martie 2016, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că art. 483 alin. (2) C. proc. civ., considerat neconstituțional prin raportare la art. 21 alin. (2) din Constituție și care vizează cererile de recurs, nu are legătură cu obiectul cauzei, respectiv contestație în anulare. Împotriva acestei încheieri, la data de 17 martie 2016, a declarat recurs reclamantul A. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că intimații i-au încălcat dreptul de proprietate prin refuzul de a-i emite titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și prin aceea că nu i-au comunicat soluția dată contestației pe care a formulat-o în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 234 C. proc. civ. și, generic, dispozițiile legilor în domeniul fondului funciar. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 aprilie 2016 și repartizat completului de filtru nr. 4. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 30 mai 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C4, la data de 6 iunie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 24 iunie 2016, a fost înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere formulat de intimați cu privire la fondul cauzei. Constatându-se încheiată aceasta etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 22 septembrie 2016, fără citarea părților. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., iar potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) din același cod. De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

În speță, nu numai că recurentul nu a indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate din art. 488 C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să permită încadrarea lor din oficiu în vreunul din aceste motive de nelegalitate. Astfel, recurentul a atacat încheierea din 16 martie 2016 a Curții de Apel Iași, prin care i s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 21 alin. (2) din Constituția României. Instanța a reținut, în motivare, că textul de lege invocat ca fiind neconstituțional vizează cererile de recurs, iar cauza cu care a fost învestită este o contestație în anulare și, prin urmare, excepția invocată nu are legătură cu obiectul cauzei.

Or, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul nu a combătut argumentele reținute de curtea de apel în fundamentarea soluției pronunțate, ci a dezvoltat critici pe fondul cauzei, susținând că intimații i-au încălcat dreptul de proprietate prin refuzul de a-i emite titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și prin aceea că nu i-au comunicat soluția dată contestației pe care a formulat-o în procedura reconstituirii dreptului de proprietate. Aceste critici, neavând legătură cu soluția și argumentele din încheierea recurată, nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În consecință, constatând că prin cererea de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate din art. 488 C. proc.

civ. pe care se întemeiază recursul, iar criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs nu se grefează pe conținutul încheierii atacate, vizând fondul cauzei, astfel că nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și că, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în complet de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință 16 martie 2016 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din data de 16 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/45/2016 de către Curtea de Apel Iași, secția civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2016.