ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1590/2016

Decizia nr. 1590/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La data de 03

aprilie 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia locală

de fond funciar a comunei Lețcani și Primarul comunei Lețcani, a

solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care aceștia

din urmă să fie obligați la eliberarea titlului de proprietate în

conformitate cu adeverința nr. 1886 din 9 iulie 1992 emisă de Comisia

locală de fond funciar a comunei Lețcani și adeverința nr. 2146

din 27 martie 2013 emisă de Primăria comunei Lețcani, județul

Iași, susținând că este proprietarul terenurilor menționate

în adeverințe.

Judecătoria

Iași, prin sentința civilă nr. 903 din 24 ianuarie 2014,

a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată

, soluție păstrată de Tribunalul

Iași, secția I civilă, care a respins apelul declarat de reclamantul

A., p

rin

decizia civilă nr. 1028 din 2 decembrie 2014.

Curtea de Apel

Iași, secția civilă, prin decizia nr. 654 din 9 noiembrie 2015, a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr.

1028 din 2 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, secția

I civilă.

Reclamantul A.

a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în recurs,

care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția

civilă.

În motivarea căii

de atac, contestatorul a invocat neconstituționalitatea art. 483 alin. (2)

C. proc. civ. și a solicitat în temeiul art. 245 C. proc. civ. sesizarea Curții

Constituționale.

Prin încheierea

din 16 martie 2016, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că art.

483 alin. (2) C. proc. civ., considerat neconstituțional prin raportare la

art. 21 alin. (2) din Constituție și care vizează cererile de recurs,

nu are legătură cu obiectul cauzei, respectiv contestație în anulare.

Împotriva acestei

încheieri, la data de 17 martie 2016, a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea căii

de atac, recurentul a susținut că intimații i-au încălcat dreptul

de proprietate prin refuzul de a-i emite titlu de proprietate în temeiul Legii

nr. 18/1991 și prin aceea că nu i-au comunicat soluția dată

contestației pe care a formulat-o în procedura reconstituirii dreptului de

proprietate.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 234 C. proc. civ. și, generic, dispozițiile legilor

în domeniul fondului funciar.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, la data de 18 aprilie 2016 și repartizat completului de filtru

nr. 4.

Învestită

cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție

a procedat, la data de 30 mai 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului.

Completul de filtru

C4, la data de 6 iunie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile

prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia,

pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu

a recursului a fost comunicat părților.

La data de 24

iunie 2016, a fost înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere formulat de

intimați cu privire la fondul cauzei.

Constatându-se

încheiată aceasta etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data

de 22 septembrie 2016, fără citarea părților.

Analizând recursul

în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

Recursul este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele

de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., iar potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligația

de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității, conform

art. 486 alin. (3) din același cod.

De asemenea,

art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancțiunea nulității

recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în

motivele de casare prevăzute la art. 488.

Deși nu se

prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate

în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile

formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței

care a pronunțat hotărârea atacată.

În speță,

nu numai că recurentul nu a indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate

din art. 488 C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul, dar nu a formulat

nici critici care să permită încadrarea lor din oficiu în vreunul din

aceste motive de nelegalitate.

Astfel, recurentul

a atacat încheierea din 16 martie 2016 a Curții de Apel Iași, prin care

i s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la

art. 21 alin. (2) din Constituția României. Instanța a reținut, în

motivare, că textul de lege invocat ca fiind neconstituțional vizează

cererile de recurs, iar cauza cu care a fost învestită este o contestație

în anulare și, prin urmare, excepția invocată nu are legătură

cu obiectul cauzei.

Or, în cuprinsul

cererii de recurs, recurentul nu a combătut argumentele reținute de curtea

de apel în fundamentarea soluției pronunțate, ci a dezvoltat critici pe

fondul cauzei, susținând că intimații i-au încălcat dreptul

de proprietate prin refuzul de a-i emite titlu de proprietate în temeiul Legii

nr. 18/1991 și prin aceea că nu i-au comunicat soluția dată

contestației pe care a formulat-o în procedura reconstituirii dreptului de

proprietate.

Aceste critici,

neavând legătură cu soluția și argumentele din încheierea recurată,

nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate prevăzute de

art. 488 C. proc. civ.

În consecință,

constatând că prin cererea de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate

din art. 488 C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul, iar criticile dezvoltate

în cuprinsul cererii de recurs nu se grefează pe conținutul încheierii

atacate, vizând fondul cauzei, astfel că nu pot fi încadrate în cazurile de

nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și că, în cauză,

nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în complet

de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486

alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul formulat de

contestatorul A. împotriva încheierii de ședință 16 martie 2016 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință

din data de 16 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/45/2016 de către

Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2016.