ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 537/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin notificarea din 9 august 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Prefecturii județului Iași și Primăriei Municipiului Pașcani, județul Iași, numita V.M. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul din Pașcani, trecut în proprietatea statului de la autorii săi în baza Decretului nr. 92/1950. În notificare s-a arătat că imobilul este compus din teren în suprafață de 744 mp, pe care era amplasată o casă de locuit, formată din opt camere și dependințe, în care, în decursul timpului a funcționat fostul Tribunal Popular Raional Pașcani și apoi un Spital pentru copii. Prin dispoziția nr. 2801 din 9 septembrie 2004 Primarul Municipiului Pașcani, județul Iași, a respins solicitarea formulată de V.M.

pe motiv că notificatoarea nu face dovada preluării abuzive a imobilului și deci nu probează calitatea de persoană îndreptățită și nici nu demonstrează întinderea suprafeței de teren pe care autorii săi a avut-o în proprietate. La data de 18 octombrie 2004 reclamanta V.M. a contestat în justiție dispoziția emisă de Primarul Municipiului Pașcani, județul Iași solicitând anularea actului și acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din Pașcani, compus din teren și construcție, socotind că greșit i-a fost respinsă notificarea, deoarece a făcut dovada preluării abuzive a bunului, precum și întinderea suprafeței de teren pe care autorii săi au avut-o în proprietate. Prin notele depuse la termenul din 19 octombrie 2005 (filele 123-124 dosar de fond) reclamanta V.M.

a solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată și invocând prevederile Legii nr. 247/2005, de imediată aplicare, a cerut restituirea în natură a terenului cu mențiunea că din expertiza topografică administrată în cauză rezultă că acesta este liber de construcții. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1663 din 2 noiembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta V.M. și a anulat dispoziția nr. 2801 din 9 septembrie 2004 a Primarului Municipiului Pașcani. Instanța a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 744 mp situat în municipiul Pașcani, identificată cu culoare galbenă în planul de situație anexat la raportul de expertiză întocmit de expert C.C., lucrare ce face parte integrală din sentință.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile ce au fost demolate de pe terenul retrocedat, în limita sumei de 779.126.116 lei, ce reprezintă valoarea de piață a construcției, stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert H.V. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că reclamanta a depus la dosar copie de pe actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1636 din 11 august 1927 de grefa fostului Tribunal Fălticeni prin care V.M. și V.V. au dobândit în proprietate, de la numitul L.W. imobilul din Pașcani, cu vecinătățile arătate în contract. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 105 din 20 martie 1958 eliberat de fostul Notariat de Stat al Raionului Pașcani de pe urma lui V.M., au rămas ca moștenitori V.V.

(soție) și V.P. (fiu), iar din certificatul de moștenitor nr. 786 din 13 septembrie 1975 eliberat de fostul Notariat de Stat al județului Iași, după defunctul V.P., rezultă că a rămas ca unică moștenitoare reclamanta V.M., în calitate de soție supraviețuitoare. Imobilul litigios a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, iar după anul 1959 a fost închiriat unor instituții publice, ulterior, clădirea fiind demolată. Din expertiza de specialitate întocmită de expert C.C. tribunalul a reținut că terenul în suprafață de 744 mp este liber de construcții, astfel că în temeiul Legii nr. 10/2001 el este restituibil în natură persoanei îndreptățite. Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 40 din 22 februarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pașcani.

Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Pașcani, județul Iași, care a invocat următoarele critici: prin cele două hotărâri judecătorești s-a produs o gravă și nepermisă imixtiune a puterii judecătorești în sfera puterii executive, încălcându-se principiul constituțional al separației puterilor în stat; dispunând restituirea în natură a terenului, instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut; pornind de la noțiunea de „teren liber de construcții”, explicată de expertul tehnic în răspunsul la obiecțiuni în sensul de a nu se confunda că această suprafață ar fi liberă și deci restituibilă în natură, în recurs, pârâtul a cerut ca instanța să solicite expertului tehnic precizări, planul de amplasament al terenului și să procedeze la individualizarea corectă a parcelei de teren de 774 mp; instanțele nu au ținut seama de H.G.

nr. 1354/2001 și de hotărârile Consiliului Local al Municipiului Pașcani, prin care s-a statuat că terenul litigios, împreună cu alte suprafețe de teren alăturate, au fost declarate ca făcând parte din domeniul public al municipiului Pașcani, terenuri care au fost puse la dispoziția Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru edificarea unei catedrale creștin-ortodoxe în municipiul Pașcani; reclamanta era îndrituită doar la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv titluri de valoare nominală sau acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital; instanța putea anula dispoziția dată de primar, dar nu avea căderea de a ordona retrimiterea cauzei la primar și de a-i ordona modul în care să soluționeze notificarea.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Soluționând acțiunea reclamantei prin care a atacat dispoziția emisă de pârât, instanțele nu au procedat la o imixtiune în sfera puterii executive și nici nu au încălcat principiul separațiunii puterilor în stat, întrucât ele au exercitat o atribuțiune pe deplin compatibilă cu competența puterii judecătorești de a stabili, în cazul dedus judecății, atât nevalabilitatea actului de preluare a nemișcătorului, cât și verificarea legalității și temeiniciei dispoziției emisă în faza administrativă, act supus, în puterea legii citate, controlului judiciar.

De altfel, verificând hotărârea tribunalului, soluție menținută în apel, se constată că instanțele nu au ordonat retrimiterea cauzei (notificării) la primar, ci observând, în temeiul dovezilor administrate, că dispoziția primarului a fost emisă cu încălcarea legii, au hotărât direct anularea actului nelegal, restituirea în natură a terenului liber de construcții și măsuri reparatorii în echivalent pentru edificatele dărâmate. Este adevărat că prin notificarea din 9 august 2001 reclamanta a cerut măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul, construcții și teren, situat în Pașcani.

La fel de adevărat este însă că, la termenul din 19 octombrie 2005 (filele 123-124 dosar de fond), în urma administrării probelor și a identificării terenului prin expertiză tehnică de specialitate, constatându-se că terenul în suprafață de 774 mp este liber de construcții, reclamanta a solicitat în scris restituirea în natură a nemișcătorului astfel identificat, așa încât, primind o atare cerere, nu li se poate reproșa instanțelor că au acordat mai mult decât s-a cerut ori că ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut. Conform art. 7 din Legea nr. 10/2001 „de regulă, imobilele preluate abuziv se restituie în natură. Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege”.

În temeiul acestei dispozițiuni legale se observă că și în situația în care reclamanta nu și-ar fi precizat la data de 19 octombrie 2005 obiectul demersului său judiciar, constatând că terenul este liber de construcții, instanțele erau obligate să-l restituie în natură persoanei îndreptățite deoarece legea de reparațiune a dat prevalență acestui principiu, reclamanta neputând opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren.

Este deasemenea adevărat că prin diferite hotărâri ale organelor centrale sau locale ale administrației de stat terenul litigios, alături de altele, a fost declarat ca făcând parte din domeniul public al municipiului Pașcani și că bunului i s-ar fi stabilit o destinație de interes și utilitate publică, numai că potrivit art. 10 alin. (3 1 ) din Legea nr. 10/2001, text introdus prin Titlul I, art. I, pct. 18 din Legea nr. 247/2005 „se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate”. Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat și individualizat corect terenul în litigiu, astfel că dovezile suplimentare cerute de recurent expertului se constată a fi de neadmis și contrare prevederilor art. 305 C. proc.

civ. Față de cele ce preced, recursul pârâtului se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pașcani împotriva deciziei civile nr. 40 din 22 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.