ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 537/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin notificarea din 9 august 2001

întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Prefecturii județului Iași și

Primăriei Municipiului Pașcani, județul Iași, numita V.M. a solicitat măsuri

reparatorii pentru imobilul din Pașcani, trecut în proprietatea statului de la

autorii săi în baza Decretului nr. 92/1950. În notificare s-a arătat că

imobilul este compus din teren în suprafață de 744 mp, pe care era amplasată o

casă de locuit, formată din opt camere și dependințe, în care, în decursul

timpului a funcționat fostul Tribunal Popular Raional Pașcani și apoi un Spital

pentru copii.

Prin dispoziția nr. 2801 din 9

septembrie 2004 Primarul Municipiului Pașcani, județul Iași, a respins

solicitarea formulată de V.M. pe motiv că notificatoarea nu face dovada

preluării abuzive a imobilului și deci nu probează calitatea de persoană

îndreptățită și nici nu demonstrează întinderea suprafeței de teren pe care

autorii săi a avut-o în proprietate.

La data de 18 octombrie 2004

reclamanta V.M. a contestat în justiție dispoziția emisă de Primarul

Municipiului Pașcani, județul Iași solicitând anularea actului și acordarea de

măsuri reparatorii pentru imobilul din Pașcani, compus din teren și

construcție, socotind că greșit i-a fost respinsă notificarea, deoarece a făcut

dovada preluării abuzive a bunului, precum și întinderea suprafeței de teren pe

care autorii săi au avut-o în proprietate.

Prin notele depuse la termenul din

19 octombrie 2005 (filele 123-124 dosar de fond) reclamanta V.M. a solicitat

măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată și invocând

prevederile Legii nr. 247/2005, de imediată aplicare, a cerut restituirea în

natură a terenului cu mențiunea că din expertiza topografică administrată în

cauză rezultă că acesta este liber de construcții.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1663 din 2 noiembrie 2005, a admis

acțiunea formulată de reclamanta V.M. și a anulat dispoziția nr. 2801 din 9

septembrie 2004 a Primarului Municipiului Pașcani. Instanța a dispus

restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 744 mp

situat în municipiul Pașcani, identificată cu culoare galbenă în planul de

situație anexat la raportul de expertiză întocmit de expert C.C., lucrare ce

face parte integrală din sentință.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile ce au fost

demolate de pe terenul retrocedat, în limita sumei de 779.126.116 lei, ce

reprezintă valoarea de piață a construcției, stabilită prin raportul de

expertiză întocmit de expert H.V.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut și motivat că reclamanta a depus la dosar copie de pe actul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1636 din 11 august 1927 de grefa

fostului Tribunal Fălticeni prin care V.M. și V.V. au dobândit în proprietate,

de la numitul L.W. imobilul din Pașcani, cu vecinătățile arătate în contract.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 105 din 20 martie 1958 eliberat de

fostul Notariat de Stat al Raionului Pașcani de pe urma lui V.M., au rămas ca

moștenitori V.V. (soție) și V.P. (fiu), iar din certificatul de moștenitor nr.

786 din 13 septembrie 1975 eliberat de fostul Notariat de Stat al județului

Iași, după defunctul V.P., rezultă că a rămas ca unică moștenitoare reclamanta

V.M., în calitate de soție supraviețuitoare.

Imobilul litigios a trecut în

proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, iar după anul 1959 a fost

închiriat unor instituții publice, ulterior, clădirea fiind demolată. Din

expertiza de specialitate întocmită de expert C.C. tribunalul a reținut că

terenul în suprafață de 744 mp este liber de construcții, astfel că în temeiul

Legii nr. 10/2001 el este restituibil în natură persoanei îndreptățite.

Soluția tribunalului a fost

confirmată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 40 din

22 februarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Pașcani.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, a declarat

recurs pârâtul Primarul Municipiului Pașcani, județul Iași, care a invocat

următoarele critici: prin cele două hotărâri judecătorești s-a produs o gravă

și nepermisă imixtiune a puterii judecătorești în sfera puterii executive,

încălcându-se principiul constituțional al separației puterilor în stat;

dispunând restituirea în natură a terenului, instanțele au acordat mai mult

decât s-a cerut; pornind de la noțiunea de „teren liber de construcții”,

explicată de expertul tehnic în răspunsul la obiecțiuni în sensul de a nu se

confunda că această suprafață ar fi liberă și deci restituibilă în natură, în

recurs, pârâtul a cerut ca instanța să solicite expertului tehnic precizări,

planul de amplasament al terenului și să procedeze la individualizarea corectă

a parcelei de teren de 774 mp; instanțele nu au ținut seama de H.G. nr.

1354/2001 și de hotărârile Consiliului Local al Municipiului Pașcani, prin care

s-a statuat că terenul litigios, împreună cu alte suprafețe de teren alăturate,

au fost declarate ca făcând parte din domeniul public al municipiului Pașcani,

terenuri care au fost puse la dispoziția Mitropoliei Moldovei și Bucovinei

pentru edificarea unei catedrale creștin-ortodoxe în municipiul Pașcani;

reclamanta era îndrituită doar la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv

titluri de valoare nominală sau acțiuni la societățile tranzacționate pe piața

de capital; instanța putea anula dispoziția dată de primar, dar nu avea căderea

de a ordona retrimiterea cauzei la primar și de a-i ordona modul în care să soluționeze

notificarea.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana

care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității

investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la

comunicare”.

Soluționând acțiunea reclamantei

prin care a atacat dispoziția emisă de pârât, instanțele nu au procedat la o

imixtiune în sfera puterii executive și nici nu au încălcat principiul

separațiunii puterilor în stat, întrucât ele au exercitat o atribuțiune pe

deplin compatibilă cu competența puterii judecătorești de a stabili, în cazul

dedus judecății, atât nevalabilitatea actului de preluare a nemișcătorului, cât

și verificarea legalității și temeiniciei dispoziției emisă în faza

administrativă, act supus, în puterea legii citate, controlului judiciar.

De altfel, verificând hotărârea

tribunalului, soluție menținută în apel, se constată că instanțele nu au

ordonat retrimiterea cauzei (notificării) la primar, ci observând, în temeiul

dovezilor administrate, că dispoziția primarului a fost emisă cu încălcarea

legii, au hotărât direct anularea actului nelegal, restituirea în natură a

terenului liber de construcții și măsuri reparatorii în echivalent pentru

edificatele dărâmate.

Este adevărat că prin notificarea

din 9 august 2001 reclamanta a cerut măsuri reparatorii în echivalent pentru

întreg imobilul, construcții și teren, situat în Pașcani. La fel de adevărat

este însă că, la termenul din 19 octombrie 2005 (filele 123-124 dosar de fond),

în urma administrării probelor și a identificării terenului prin expertiză

tehnică de specialitate, constatându-se că terenul în suprafață de 774 mp este

liber de construcții, reclamanta a solicitat în scris restituirea în natură a

nemișcătorului astfel identificat, așa încât, primind o atare cerere, nu li se

poate reproșa instanțelor că au acordat mai mult decât s-a cerut ori că ar fi

acordat ceea ce nu s-a cerut.

Conform art. 7 din Legea nr. 10/2001

„de regulă, imobilele preluate abuziv se restituie în natură.

Dacă restituirea în natură este

posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin

echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege”.

În temeiul acestei dispozițiuni

legale se observă că și în situația în care reclamanta nu și-ar fi precizat la

data de 19 octombrie 2005 obiectul demersului său judiciar, constatând că

terenul este liber de construcții, instanțele erau obligate să-l restituie în

natură persoanei îndreptățite deoarece legea de reparațiune a dat prevalență

acestui principiu, reclamanta neputând opta pentru măsuri reparatorii prin

echivalent pentru teren.

Este deasemenea adevărat că prin

diferite hotărâri ale organelor centrale sau locale ale administrației de stat

terenul litigios, alături de altele, a fost declarat ca făcând parte din

domeniul public al municipiului Pașcani și că bunului i s-ar fi stabilit o

destinație de interes și utilitate publică, numai că potrivit art. 10 alin. (3

1

)

din Legea nr. 10/2001, text introdus prin Titlul I, art. I, pct. 18 din Legea

nr. 247/2005 „se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții

afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început

construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate”.

Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat și individualizat

corect terenul în litigiu, astfel că dovezile suplimentare cerute de recurent

expertului se constată a fi de neadmis și contrare prevederilor art. 305 C.

proc. civ.

Față de cele ce preced, recursul

pârâtului se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Pașcani împotriva deciziei civile nr.

40 din 22 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie

2007.