ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6666/2006

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea adresată Prefecturii județului Iași sub nr. 30 din 13 februarie 2002, reclamanții A.G. și A.E. au solicitat, in temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești pentru imobilul format din casă și teren de 1000 mp, situat în Pașcani, care a fost preluat abuziv de stat, iar care a fost ulterior demolată și pe locul ei s-a construit F.S. Ca răspuns la notificare, primarul municipiului Pașcani a emis dispoziția nr. 2534 din iunie 2004 prin care s-a respins cererea reclamanților cu motivarea că aceștia nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului notificat.

Împotriva acestei dispoziții, reclamanții au formulat o contestație înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 5712 din 21 iulie 2004. În motivarea acesteia au arătat că, în anul 1956 au cumpărat un teren de 895 mp, situat la adresa menționată în notificare, teren pe care în anul 1962 au construit o casă de locuit compusă din patru camere. Imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 142/1979, fără plata unei despăgubiri, iar ulterior casa a fost demolată, construindu-se în locul ei actuala SC S. SA Pașcani. Reclamanții au mai arătat că au depus înscrisuri cu care si-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri bănești, precum și dovezi privind preluarea abuzivă a imobilului notificat, astfel că dispoziția primarului a fost nelegală.

Prin acțiune au solicitat despăgubiri numai pentru casa de locuit. Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 961 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași. A fost anulată dispoziția atacată și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru construcția demolată din Pașcani. S-a respins cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanții au dovedit că au avut în proprietate suprafața de teren de 895 mp, dobândită prin cumpărare, conform contractului autentificat sub nr. 7361 din 25 ianuarie 1956, din care expropriat suprafața de 250 mp în baza Decretului nr. 142/1979.

Cu privire la casa de locuit, instanța a reținut că s-au depus dovezi privind existența ei constând intr-un contract de asigurare încheiat sub nr. 1 din 25 august 1975, în fișa de evidență fiscală pe perioada 1966-1978, în care se menționează că în anul 1978 casa a fost demolată, precum și din adeverința emisă de A.D.A.S. Pașcani la data de 30 iunie 1970 în sensul că, urmare inundațiilor din 11-12 mai 1970, reclamantul A.G. a suferit avarii la casa din strada C. Având în vedere data demolării construcției și cea a exproprierii terenului de 250 mp, instanța a reținut prezumția simplă privind preluarea abuzivă a casei în scopul exproprierii terenului pentru realizarea investiției F.S. Pașcani.

În temeiul prevederilor art. 1 pct. 2 alin. (1) lit. h), art. 3, alin. (1) lit. a), și art. 10 alin. (1) și (8), din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că reclamanții îndreptățiți să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa de locuit. Apelul declarat împotriva sentinței de Primarul municipiului Pașcani a fost admis, prin decizia civilă nr. 214 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Iași. Sentința a fost schimbată în tot, respingându-se acțiunea reclamanților. S-a reținut că reclamanții nu au dovedit că imobilul-casă de locuit pe care susțin că l-au avut în proprietate pe terenul expropriat a fost preluat abuziv de stat, astfel că nu li se cuvin măsuri reparatorii pentru acesta. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestor motive s-a arătat că, reclamanții au administrat probe în sensul preluării abuzive a casei de locuit și demolării ei, așa cum a reținut instanța de fond prin sentința a cărei menținere o solicită. Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează. Contrar mențiunilor din dispoziția atacată, reclamanții au depus dovezi în sensul că au avut în proprietate o casă de locuit situată în Pașcani, construită pe un teren cumpărat cu un act autentic și transcris în anul 1956. În acest sens, instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art. 482 și art. 492 C. civ., precum și a celor din art. 22.1. lit. d) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Astfel, instanța a dat forță probantă adeverinței emise de punctul operator de lucru „ADAS” Pașcani la 30 iunie 1970 în sensul că imobilul-casă de locuit al reclamanților a fost avariat în urma inundațiilor din luna mai 1970, ca și contractului de asigurare pentru clădiri din 25 august 1975, dar mai ales certificatului din care rezultă că reclamanții au figurat în evidențele fiscale cu o casă de locuit în perioada 1966-1978, când aceasta apare ca demolată. Probatoriul este insuficient și urmează a fi completat cu privire la momentul preluării casei de către stat și al demolării ei. Aceasta pentru că părțile se contrazic sub acest aspect, iar reclamanții au depus o adeverință eliberată în anul 2003 de către Primăria municipiului Pașcani din care rezultă că imobilul ar fi fost demolat în anul 1976, deci cu trei ani înainte de exproprierea terenului, dar aceste relații sunt obținute de la vecini, conform mențiunii din adeverință.

Prezumțiile simple reținute de instanța de fond pornesc de la fapte insuficient conturate pentru a fi acceptate de mijloacele de probă. Pe de altă parte este adevărat că, în ipoteza în care nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, dar este necesar a se completa probatoriul pentru a se verifica când și cine a demolat construcția pentru a funcționa această prezumție legală. În consecință, pentru considerentele ce preced se va admite recursul, se va casa decizia instanței de apel și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe [art. 204, pct. 9, și art. 312 alin. (1), (2), (3) și art. 315 C. proc.

civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții A.G. și A.E. împotriva deciziei nr. 214 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Iași, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2006