ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 604/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 604/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1381 din 25
noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca
neîntemeiată contestația formulată de contestatorul P.D., împotriva dispoziției
nr. 3586 din 15 decembrie 2004 emisă de intimata Primăria Municipiului
București; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de M.G.
și pe cale de consecință: a constatat dreptul de proprietate al intimatului
M.G. asupra imobilului situat în București strada A. nr. 17 sector 5 și asupra
imobilului situat în București, strada A. nr. 17A sector 5.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că, în condițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001
republicată reclamantul P.D. nu are calitatea de persoană îndreptățită la
măsuri reparatorii. Că imobilul din strada A. nr. 15 sector 5 București a
revenit în lotul moștenitoarei M.V.I. în urma partajului succesoral. Ulterior,
M.V.I. și Vasile Ionescu au înstrăinat imobilul în litigiu soților C. și G.B.,
act de vânzare-cumpărare nr. 18803 din 18 august 1920.
Cu privire la cererea de intervenție
în interes propriu formulată de M.G., s-a reținut că acesta a făcut dovada
calității de proprietar asupra imobilului din strada A. nr. 17A sectorul 5
București, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8510 din
17 septembrie 1974.
Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul P.D.
împotriva sentinței civile nr. 1381 din 25 noiembrie 2005 pronunțată de
Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu
intimatul-intervenient M.G. și intimata pârâtă Primăria Municipiului București
prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că, apelantul- contestator P.D. nu are calitate de persoană
îndreptățită în condițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 cu privire la
restituirea imobilului în litigiu, deoarece antecesoarea sa M.I., fostă
proprietara imobilului respectiv, a dispus pe timpul vieții de imobilul
solicitat de contestator, astfel că nu a mai putut fi transmis acestuia pe cale
succesorală.
Împotriva deciziei civile mai sus
amintită, a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o ca fiind nelegală,
invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greșit s-a reținut că nu au
calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile art. 3
și art. 4 din Legea nr. 10/2001.
- Imobilul în litigiu este terenul
situat în municipiul București, iar vânzarea acestuia nu este valabilă.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul P.D. a solicitat în
condițiile art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată restituirea în natură
a imobilului, teren, situat în București strada A., nr. 17 sectorul 5,
notificare, f.15 d. fond.
Prin dispoziția nr. 3586 din 15
decembrie 2004 emisă de Primăria Municipiului București, prin Primarul General,
f.2 d. fond, s-a respins notificarea formulată de P.D., cu privire la imobilul
în litigiu, pe considerentul că reclamantul nu este persoană îndreptățită la
măsuri reparatorii în condițiile art. 3, art. 4 din Legea nr. 10/2001.
În mod judicios instanțele au
statuat că reclamantul P.D. nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri
reparatorii în condițiile art. 3, art. 4 din Legea nr. 10/2001, cu privire la
imobilul în litigiu.
Astfel, deși reclamantul a făcut
dovada calității sale de moștenitor, certificat de moștenitor nr. 110/2002, al
autoarei M.I., totuși el nu poate beneficia în condițiile Legii nr. 10/2001, de
imobilul în litigiu deoarece autoarea în timpul vieții a dispus de imobilul în
litigiu în sensul că l-a înstrăinat așa cum rezultă din actul de vânzare
autentificat sub nr. 18803 din 18 august 1920, f.117 d.fond.
Ulterior, au avut loc vânzări
succesive ale imobilului în litigiu. Imobilul a fost expropriat de la P.E. și
apoi restituit acesteia prin hotărâre judecătorească.
Susținerea recurentului- reclamant
în sensul că, vânzarea imobilului nu este valabilă nu poate fi restituită
pentru considerentele învederate mai sus.
Așadar, față de cele reținute,
Înalta Curte, constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu
temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în
consecință se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul P.D. împotriva
deciziei nr. 58 din 30 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie
2008.