ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6378/2009

HOTĂRÂRE
05.06.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6378/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului civil de față.

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

octombrie 2007, reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria municipiului București prin

Primarul General, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să-i

oblige pe pârâți la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate

asupra imobilelor situate în București, sector 3,

în

sector 2 și, respectiv, în sector 1.

Prin sentința civilă nr. 1533

din 28 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea

ca neîntemeiată cu următoarea motivare:

P

rin sentința civilă nr. 5370/2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 5

București, pârâta din prezenta cauză a fost deja obligată la emiterea unor

dispoziții motivate prin care să soluționeze mai multe notificări adresate de

reclamant, printre acestea enumerându-se și notificările nr. 1111/2001, nr. 1346/2001

și nr. 2149/2001 privitoare la imobilele în litigiu.

Cum pârâta nu s-a conformat, instanța urmează a se

pronunța pe fondul cererilor de restituire în natură formulate de reclamant.

In afara probei cu înscrisuri,

reclamantul a refuzat să administreze alte probe, în special pe aceea cu

expertiză topografică pentru identificarea imobilelor,

De asemenea, reclamantul nu a

tăcut nici dovada că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul

art. 4 din Legea nr. 10/2001, depunând la dosar numai un certificat de calitate

de moștenitor al defunctei P.E., un înscris sub semnătură privată nedatat,

intitulat „act de vânzare-cumpărare" și declarațiile notariale ale unor

persoane referitoare la dobândirea imobilelor în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 827 din

17 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței cu următoarea motivare:

Având în

vedere probatoriul administrat în ambele faze procesuale,

reclamantul nu a reușit să dovedească faptul că are

calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele în

litigiu.

Astfel, reclamantul a tăcut

dovada că este moștenitorul defunctei sale bunici P.E., dar, din actul de

vânzare-cumpărare depus la dosar rezultă că imobilele în litigiu au fost

vândute prin înscris sub semnătură privată către P.E. la data de 15 ianuarie

1950, tară însă a se menționa prețul acestei vânzări.

Or, de esența

vânzării-cumpărării este, potrivit art. 1295 C. civ., prețul ce se convine a fi

plătit.

Curtea de apel a arătat că nu

poate califica actul nici ca fiind o donație, deoarece art. 813 C. civ. prevede

pentru aceasta forma autentică

ad validitatem

.

În atare situație, prin actul

juridic invocat ca titlul de proprietate, autoarea reclamantului P.E. nu a

dobândit în mod valabil

proprietatea asupra imobilelor în litigiu,

pentru ca reclamantul să aibă vocație la obținerea măsurilor reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001.

De altfel, chiar din relațiile

solicitate în cauză a rezultat că naționalizarea s-a făcut cu privire la aceste

imobile de la alte persoane decât autoarea reclamantului.

Împotriva deciziei a declarat

recurs reclamantul tară a motiva în drept cererea.

Recurentul susține că în mod

greșit a reținut instanța de apel că nu și-ar fi dovedit calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, în condițiile în

care a depus la dosar toate actele de stare civilă, certificatul de calitate de

moștenitor și toate actele de proprietate.

În ceea ce privește contractul

de vânzare-cumpărare încheiat între S.M.M. și S.S. în calitate de vânzători și P.E.

în calitate de cumpărătoare, este adevărat că nu s-a menționat prețul, dar

instanța trebuia să țină seama de condițiile în care a fost încheiat actul, în

sensul că, dată fiind presiunea groazei instalării regimului comunist, este

posibil ca părțile să fi uitat a menționa prețul vânzării.

De asemenea, instanța

reține că actul nu îndeplinește prevederile art. 813 C. civ., care se referă la

donație, deși acesta este un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată,

prin care bunica sa a dobândit dreptul de proprietate asupra celor trei imobile

pentru care a formulat notificare.

Recurentul solicită admiterea

recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

La situația de fapt reținută,

instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale incidente, stabilind că,

din moment ce nu s-a tăcut dovada că părțile ar fi convenit, odată cu lucrul,

și asupra prețului, convenția nu întrunește condițiile prevăzute de art. 1295 C.

civ. pentru a fi considerată un contract de vânzare-cumpărare valabil încheiat.

Fiind vorba de un element a

cărui lipsă atrage nevalabilitatea contractului, nu au relevanță motivele

pentru care acesta nu a fost menționat în cuprinsul actului.

Referirea instanței

la condițiile de validitate ale donației este făcută cu caracter subsidiar, în condițiile

în care a analizat cu prioritate

valabilitatea convenției de

vânzare-cumpărare, calificare dată de părțile contractante și susținută în mod

constant de reclamant.

În atare situație, în mod legal

curtea de apel a considerat, ca și tribunalul, că nu s-a făcut dovada dreptului

de proprietate al autoarei reclamantului asupra imobilelor în litigiu, nefiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în care se încadrează

critica formulată de reclamant.

În baza art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va menține decizia atacată și va respinge recursul ca nefondat.

D

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 827 A din 17 noiembrie 2008

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5932/2010
Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin Sentința nr. 1560 din 17 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de
ÎCCJ 2008-01-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2008
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 31 august 2006, reclamanta R.R. a solicitat, în contr
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1089/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererile de chemare în judecată Prin cererea formulată la data de 19 februarie 2007, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr. 5869/3/2007, reclamanta P.A.M. a
ÎCCJ 2010-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5145/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta L.M. a chemat în judecată pârâtul Primăria municipiului București, prin Primar General solicitând instanței pronunțarea unei
ÎCCJ 2007-09-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5996/2007
Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 628 din 3 mai 2006, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis contestația formulată de reclamatul N.O.
Sursă