ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 31 august 2006, reclamanta R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate de soluționare a notificării nr. 1070/2001 privind restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție situat în București. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a anexat la notificare toate actele necesare soluționării notificării, din acestea rezultând că reclamanta este unica persoană îndreptățită la restituire.

Deși a solicitat pârâtului în nenumărate rânduri să-i soluționeze notificarea, până la introducerea acțiunii nu a primit niciun răspuns. Prin sentința civilă nr. 1450 din 10 noiembrie 2006 Tribunalul București, s ecția a IV-a civilă, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să emită dispoziție motivată asupra notificării nr. 1070/2001. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că notificarea formulată de reclamantă nu a fost soluționată în termen de 60 de zile. Apărarea pârâtului, în sensul că notificarea nu a fost soluționată întrucât reclamanta nu a depus certificatul care face dovada calității de moștenitor, în copie legalizată, deoarece art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu prevede nicio condiție legată de completarea dosarului administrativ format în baza notificării.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 429 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, s ecția a IV-a civilă. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că potrivit art. 25 alin. ( 1) din Legea nr. 10/2001 pârâtul avea obligația să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile, obligație pe care nu a îndeplinit-o. Împotriva acestei hotărâri apelantul a declarat recurs critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: În mod greșit recurentul a fost obligat la emiterea unei dispoziții motivate deoarece potrivit art. 23 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării.

Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra notificării poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare. În cazul în care odată cu notificare nu s-au depus acte doveditoare, termenul va curge de la data depunerii acestora. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Față de prevederile art. 25.1. alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prorogarea termenului de 60 de zile în care unitatea notificată trebuie să emită decizie sau dispoziție motivată este posibilă dacă, în intervalul de 60 de zile de la data depunerii notificării, unitatea deținătoare comunică persoanei care a făcut notificarea faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. Notificarea nr. 1070/2001 nu a fost soluționată, iar prin adresa nr. 3204 din 30 octombrie 2006 Primăria municipiului București a învederat că notificarea nu a fost soluționată deoarece nu s-a depus certificatul de moștenitor în copie legalizată. Față de prevederile legii speciale de reparație incidente în cauză, Primăria municipiului București trebuia să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile.

Prorogarea termenului de emitere a deciziei/dispoziției asupra notificării putea avea loc dacă, în același interval de 60 de zile unitatea notificată ar fi comunicat persoanei îndreptățite aspectele enunțate în Normele metodologice. De vreme ce prorogarea termenului îi profită, cea care trebuie să facă dovada îndeplinirii acestor cerințe este unitatea notificată, aspect care nu a format obiectul vreunei probatiuni. Dimpotrivă, adresa nr. 3204 din 30 octombrie 2006 a fost emisă mult după împlinirea termenului și, oricum, a fost adresată instanței. Drept urmare, soluția instanțelor de fond de a obliga unitatea notificată să răspundă notificării a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 429 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.