ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 31 august 2006, reclamanta R.R.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul

General, obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate de

soluționare a notificării nr. 1070/2001 privind restituirea în natură a

imobilului compus din teren și construcție situat în București.

În

motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a anexat la notificare toate actele

necesare soluționării notificării, din

acestea rezultând că reclamanta este unica

persoană

îndreptățită la restituire.

Deși a solicitat

pârâtului în nenumărate rânduri să-i soluționeze notificarea,

până la introducerea acțiunii nu a primit niciun răspuns.

Prin sentința

civilă nr. 1450 din 10 noiembrie 2006 Tribunalul București, s

ecția a IV-a civilă, a admis acțiunea și l-a

obligat pe pârât să emită dispoziție

motivată asupra

notificării nr. 1070/2001.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că notificarea formulată de

reclamantă nu a fost soluționată în

termen de 60 de zile. Apărarea pârâtului, în

sensul că notificarea nu a fost soluționată

întrucât reclamanta nu a depus certificatul

care face dovada calității de moștenitor, în

copie legalizată, deoarece art. 25 din

Legea nr. 10/2001 nu prevede nicio condiție legată de completarea

dosarului

administrativ format în baza notificării.

Apelul

declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 429 din 11 iunie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, s

ecția a IV-a

civilă.

În

considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că potrivit art. 25

alin. (

1) din Legea nr.

10/2001 pârâtul avea obligația să soluționeze notificarea în termen

de 60 de zile, obligație pe care nu a îndeplinit-o.

Împotriva

acestei hotărâri apelantul a declarat recurs critica, motivată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., vizând următoarele aspecte:

În mod greșit

recurentul a fost obligat la emiterea unei dispoziții motivate deoarece

potrivit art. 23 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau,

după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22,

unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării.

Termenul

de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a

se pronunța asupra notificării poate avea

două date de referință: fie data depunerii

notificării,

fie data depunerii actelor doveditoare.

În cazul

în care odată cu notificare nu s-au depus acte doveditoare, termenul

va curge de la data depunerii acestora.

Analizând hotărârea atacată, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că recursul nu

este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz,

de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare

este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Față de prevederile art. 25.1. alin. (4) din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prorogarea termenului de

60 de zile în care unitatea notificată trebuie să emită decizie sau dispoziție

motivată este posibilă dacă, în intervalul de 60 de zile de la data depunerii

notificării, unitatea deținătoare comunică persoanei care a făcut notificarea

faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei

de restituire.

Notificarea nr. 1070/2001 nu a fost

soluționată, iar prin adresa nr. 3204 din 30 octombrie 2006 Primăria

municipiului București a învederat că notificarea nu a fost soluționată

deoarece nu s-a depus certificatul de moștenitor în copie legalizată.

Față de prevederile legii speciale de reparație

incidente în cauză, Primăria municipiului București trebuia să soluționeze

notificarea în termen de 60 de zile. Prorogarea termenului de emitere a

deciziei/dispoziției asupra notificării putea avea loc dacă, în același

interval de 60 de zile unitatea notificată ar fi comunicat persoanei

îndreptățite aspectele enunțate în Normele metodologice.

De vreme ce prorogarea termenului îi

profită, cea care trebuie să facă dovada îndeplinirii acestor cerințe este

unitatea notificată, aspect care nu a format obiectul vreunei probatiuni.

Dimpotrivă, adresa nr. 3204 din 30 octombrie 2006 a fost emisă mult după

împlinirea termenului și, oricum, a fost adresată instanței.

Drept urmare, soluția instanțelor de fond de a

obliga unitatea notificată să răspundă notificării a fost dată cu aplicarea

corectă a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile

formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei

civile nr. 429 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.