ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6458/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

februarie 2006, reclamantul N.D.C. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul

București prin primarul general și M.C.D., solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 5866 din 27

decembrie 2005 emisă de Primăria municipiului București și să mențină

dispoziția nr. 4177 din 6 aprilie 2005, cu motivarea că noua dispoziție este

nelegală, deoarece pârâtul M.C.D. nu a depus la dosar în termenul stabilit de

legiuitor actele de care a înțeles să se folosească în susținerea notificării,

respectiv în dovedirea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

pentru imobilul din București; reclamantul a susținut că este singurul

îndreptățit la măsuri reparatorii pentru imobil, conform dispoziției nr. 4177

din 6 aprilie 2005.

Prin sentința civilă nr.780 din 20

iunie 2006, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondată

acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

În mod corect a fost emisă

dispoziția nr. 4866 din 27 decembrie 2005, prin care s-a dispus restituirea în

natură a imobilului în favoarea numiților N.D.C. și M.C.D., atâta vreme cât

acesta din urmă a depus la dosar, în justificarea calității sale de persoană

îndreptățită la restituire certificatele de moștenitor nr. 56 și 57 din 8

septembrie 2004, fără a se putea reține că aceste înscrisuri au fost depuse

tardiv, în raport de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 modificată.

Prin decizia civilă nr. 44A din 21

februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței, cu următoarea motivare:

Termenul de depunere a actelor

doveditoare, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

prelungit succesiv până la 1 iulie 2003, nu este un termen de decădere, ci unul

de recomandare.

Dacă s-ar accepta teza contrară, ar

însemna că etapa jurisdicțională prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru

soluționarea contestațiilor ar fi lipsită de conținut și nu ar putea fi

considerată un recurs efectiv, înțeles ca drept al persoanei de a se adresa

unui tribunal independent și imparțial și de a beneficia de garanțiile unui

proces echitabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Este nefondată și critica întemeiată

pe dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, Primăria municipiului

București având posibilitatea să recurgă la revocarea dispoziției, câtă vreme

nu se finalizaseră formalitățile de publicitate imobiliară, încheierea nr.

14127 din 12 august 2006 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

sector 1 București fiind ulterioară deciziei contestate în cauză.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Fără a dezvolta separat cele două

motive de recurs invocate, recurentul susține că în mod greșit a reținut curtea

de apel împrejurarea că la data revocării dispoziției nr. 4177 din 6 aprilie

2005, contestate în instanță de pârâtul M.C.D., formele de publicitate

imobiliară nu erau încheiate.

În realitate, acestea se încheiaseră

deja la data emiterii celei de-a doua dispoziții, 27 decembrie 2005, conform

încheierii nr. 14127 din 12 august 2005 a Oficiului de Cadastru și Publicitate

imobiliară București, prin care se dispusese deja întabularea imobilului pe

numele reclamantului.

În acest mod instanța a încălcat

prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, conform cărora decizia de

restituire în natură a imobilului face dovada deplină a proprietății persoanei

îndreptățite asupra acestuia și are forța probantă a unui înscris autentic,

constituind titlu executoriu pentru punere în posesie.

Recurentul solicită admiterea

recursului, casarea deciziei iar, pe fond, admiterea acțiunii și anularea

dispoziției nr. 4666 din 27 decembrie 2005.

Intimatul a depus la dosar

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7

C. proc. civ. a fost indicat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio

critică referitoare la absența motivării deciziei atacate ori la existența unor

considerente contradictorii sau străine de natura pricinii.

În ceea ce privește motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica referitoare la încălcarea

dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se circumscrie textului

de lege menționat.

Recurentul contestă însă și situația

de fapt reținută, sub aspectul datei la care s-au finalizat formalitățile de

întabulare a imobilului pe numele său, or, reevaluarea situației de fapt nu

este posibilă în instanța de recurs, față de actuala configurație a art. 304 C.

proc. civ.

Independent însă de acest aspect contestat, decizia curții de apel nu

poate fi considerată nelegală, deoarece, referitor la fondul pretențiilor

reclamantului, curtea a reținut că sunt neîntemeiate, câtă vreme din actele

atașate pentru soluționarea notificărilor a rezultat că atât reclamantul, cât

și pârâtul M.C.D. sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru

imobilul în litigiu, iar termenul de depunere a actelor de către pârât nu poate

fi considerat depășit, așa cum a susținut reclamantul prin acțiunea de față.

Aceste aspecte nu au fost contestate

în recurs, iar, în raport de situația de fapt reținută, motivul de nelegalitate

invocat nu este întemeiat, așa încât, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta

Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de recurentul contestator N.D.C. împotriva deciziei nr. 44/A din 21

februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2007.