ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5267/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 1 iunie 2005, reclamanta B.S. a

chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând obligarea acestuia la :

- restituirea valorilor confiscate,

respectiv sumele de 1.050 dolari SUA și 16.000 lei, plus dobânda legală

aferentă perioadei decembrie 1962-2005;

- daune reparatorii de 21.600 lei, sumă

actualizată cu indicele de inflație, corespunzător salariului neîncasat pe

timpul detenției consecutive condamnării pe nedrept;

- daune morale de un miliard de lei.

În motivarea cererii, întemeiate pe art. 504-506 C.

proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., reclamanta a susținut că:

- prin sentința penală nr. 87 din 10

ianuarie 1963, Tribunalul Popular al Raionului V. I. Lenin l-a condamnat pe

inculpatul Z.I., tatăl ei, la 3 ani închisoare (pedeapsă grațiată cu ½)

și confiscarea parțială a averii (inclusiv a unor obligațiuni C.E.C. în valoare

de 16.000 lei) pentru infracțiunea prevăzută de art. 268 lit. a) C. pen.

anterior și a dispus confiscarea specială, între altele, a sumei de 1050 dolari

SUA;

- sentința de condamnare, confirmată de

instanța superioară, a fost atacată cu recurs în anulare, iar Înalta Curte de

Casație și Justiție-secția penală, prin decizia nr. 5707 din 3 noiembrie 2004,

a admis acest ultim recurs, a casat cele două hotărâri precedente, l-a achitat

pe inculpat și a înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale, precum

și pedeapsa complimentară a confiscării parțiale a averii;

- inculpatul a executat din pedeapsa pe

nedrept aplicată un an și 6 luni închisoare, în detenție a suferit comoție

cerebrală și preinfarct, la punerea în libertate era grav bolnav, iar ulterior,

a fost imobilizat la pat timp de 10 ani;

- în perioada detenției tatălui său, deși

avea vârsta de 16 ani și era elevă, a fost nevoită să-și întrețină mama

neîncadrată în muncă și care s-a îmbolnăvit.

La 29 septembrie 2005, reclamanta

și-a majorat cuantumul pretențiilor la 5.925.397.550 lei.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 1204 din 28 octombrie 2005, a disjuns primul capăt de

cerere (având ca obiect restituirea sumelor de 1050 dolari SUA și 16.000 lei),

cu privire la care și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului

5 București.

Totodată, tribunalul a continuat

judecata celorlalte capete de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la

plata drepturilor salariale cuvenite tatălui reclamante și a daunelor morale.

Ulterior, reclamanta și-a modificat

succesiv cuantumul pretențiilor, solicitând daune morale de 1.500.000.000 lei

și drepturi salariale de 370.000.000 lei (la 10 martie 2006) și 15. 713 dolari

SUA (la 16 iunie 2006).

Același tribunal, prin sentința nr.

889 din 30 iunie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale active în

referire la capătul de cerere privitor la daunele morale, precum și acțiunea,

în parte, obligându-l pe pârât la daune materiale corespunzătoare

echivalentului în lei (la cursul B.N.R. din ziua plății) al sumei de 2370

dolari SUA.

S-a reținut că:

- reclamanta nu are legitimare

procesuală activă în privința daunelor morale cuvenite tatălui său deoarece a

pornit acțiunea după decesul acestuia, iar dreptul la repararea prejudiciului

moral este personal și netransmisibil, stingându-se la încetarea capacității de

folosință a titularului;

- pretențiile referitoare la daunele

morale cuvenite reclamantei nu au fost dovedite;

- potrivit datelor din carnetul de

muncă și relațiilor comunicate de Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burghele, în

cele 18 luni de detenție, tatăl reclamantei, care era medic stomatolog, ar fi

primit un salariu de 790 lei/lunar, deci în total 14.220 lei, iar valoarea

actualizată a acestei sume se ridică în prezent la 2370 dolari SUA.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 114 din 21

februarie 2007, a admis apelul declarat de reclamantă și a desființat parțial

sentința, cu trimiterea spre rejudecare a capătului de cerere privitor la

daunele morale.

Prin aceeași decizie, curtea de apel

a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelurile declarate

de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pârât.

S-a reținut că:

- prima instanță a stabilit corect

cuantumul despăgubirilor materiale, pe baza înscrisurilor depuse la dosar,

astfel că, sub acest aspect, criticile formulate de toți apelanții sunt

nefondate;

- excepția lipsei calității

procesuale active a fost însă greșit admisă deoarece reclamanta solicită daune

morale pentru suferințele care i-au fost pricinuite de condamnarea nedreaptă a

tatălui ei, și, fiind succesoarea acestuia, are legitimare procesuală în temeiul

art. 504-506 C. proc. pen.

Reclamanta și pârâtul au declarat

recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, admiterea

propriului apel și schimbarea sentinței, în sensul majorării daunelor materiale

la 2370 dolari SUA și acordării cheltuielilor de judecată, respectiv repingerii

acțiunii în totalitate.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susținut că

instanța de apel nu a ținut seama de coeficientul indicat de B.N.R. pentru

actualizarea (în dolari SUA) drepturilor salariale și nu s-a pronunțat asupra

cheltuielilor de judecată efectuate la tribunal și curtea de apel.

La rândul său, recurentul pârât și-a

motivat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că:

- reclamanta nu are calitate

procesuală activă deoarece nu a făcut dovada că se afla în întreținerea

persoanei condamnate pe nedrept, așa cum prevede art. 506 C. proc. pen.;

- instanța intermediară i-a respins

greșit criticile referitoare la nedovedirea daunelor materiale.

Ambele recursuri sunt nefondate

deoarece:

- susținerile reclamantei

referitoare la cuantumul daunelor materiale, ca și criticile formulate de pârât

cu privire la pretinsa nedovedire a acelorași daune presupun reaprecierea

materialului probator, deci nu se încadrează în niciunul dintre motivele de

recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.;

- procesul nu s-a finalizat la

curtea de apel, iar reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată la

instanța intermediară și nici nu a criticat sentința sub aspectul omisiunii

acordării unor asemenea cheltuieli;

- la data condamnării pe nedrept a

tatălui său reclamanta era minoră și se afla în întreținerea acestuia din urmă,

îndeplinind astfel cerința prevăzută de art. 506 alin. (1) C. proc. pen.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta B.S. și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor

împotriva deciziei nr. 114/A din 21 februarie 2007 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.