ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2543/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie

2006, așa cum a fost precizată, reclamantul N.L. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții M.F.P. (în prezent M.E.F.) și M.T.C.T. (în prezent M.T.), să se

constate nelegalitatea taxei impuse prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice

nr. 593/1998 și inexistența acestui act, precum și anularea Ordinului Ministrului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1702 din 12 octombrie 2005,

ca nelegal, desființarea taxei impusă nelegal pentru trecere poduri dunărene,

cu obligarea la restituirea sumelor încasate abuziv cu acest titlu și la plata

sumei de 7.500 RON, cu titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, la data de 21 septembrie 2005, la trecerea cu

autoturismul personal peste podul de la Dunăre Giurgiu – Vadu Oii, i s-a impus nelegal să achite o taxă abuzivă, pentru un serviciu

inexistent, neprestat, sumă impusă prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.

593/1998, inexistent în realitate, fiindu-i astfel încălcate drepturi

fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 5, art. 25 și art. 56 alin. (3)

din Constituție și fiind obligat să plătească pentru o prestație care nu

există, la trecerea unor poduri proprietate publică, ridicare de întreprinderi

de stat din fonduri bugetare, la care și el a contribuit.

A mai susținut că bonurile

care i-au fost eliberate în schimbul sumelor plătite au fost emise cu

încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 831/1997 și că, urmare

sesizării acestor aspecte la M.F.P., a primit un răspuns de la M.T.C.T., care nu lămurea problemele formulate și invoca Ordinul M.T.C.T. nr. 1702/2005, act

emis ulterior și nelegal.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1615

din 28 iunie 2006, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a M.T.C.T.

și a M.F.P., invocate de pârâți și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că ambele

autorități publice pârâte au calitate procesuală pasivă, având în vedere că

prin acțiune, s-a solicitat anularea unor acte administrative emise de către

fiecare Minister chemat în judecată, în parte.

Pe fondul cauzei, prima Instanță

a reținut că soluția se impune, pe toate capetele de cerere, ordinele atacate

fiind emise cu respectarea prerogativelor și în limita atribuțiilor legale ale

autorităților pârâte și în raport cu dispozițiile H.G. nr. 447/1997, H.G. nr. 831/1997,

art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 412/2004, art. 10 lit. p) din O.G. nr. 19/1997, art.

2 alin. (5) pct. 2 din O.G. nr. 43/1997, față de care impunerea taxei în

discuție este legală, astfel încât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

8

1

teza 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sus - menționatei

sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantul N.L., cât și

pârâtul M.T.C.T. (în prezent M.T.).

M.T.C.T. (în prezent M.T.)

critică hotărârea judecătorească pentru faptul că nu are calitate procesuală

pasivă și în mod greșit prima Instanță a pronunțat-o în contradictoriu cu el.

N.L., critică sentința,

întrucât Curtea de Apel, a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii și fără să

aibă în vedere probele administrate în cauză.

Se arată că M.F. nu putea

impune taxe, respectiv tarife, care puteau fi stabilite doar prin lege, Instanța

neprecizând la care punct din strategie sau din programul Guvernului aprobat de

Parlament, ar exista o astfel de prevedere privind anularea dreptului inalienabil

al poporului român de a-și folosi fără îngrădiri proprietatea publică și de a

circula liber pe drumurile publice.

Se mai precizează în recurs

că Instanța a greșit invocând H.G. nr. 831/1997, întrucât este un act

neconstituțional care încalcă Constituția.

De asemenea, recurentul

arată că Instanța de Fond nu a făcut vorbire de legi și H.G., respectiv H.G. nr.

417/2004 art. 2, pronunțând o sentință vădit nelegală.

Recursurile sunt nefondate

și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând actele și lucrările dosarului vis – à - vis de

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., reține în fapt.

Referitor la recursul M.T.C.T.

(în prezent M.T.), corect Instanța Curții de Apel a apreciat că acesta are

calitate procesuală pasivă în speță, față de obiectul acțiunii, care privește

actele administrative cu caracter normativ emise de pârâte, astfel încât este

cert că în cauză are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește recursul

declarat de N.L., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect

Curtea de Apel a apreciat că acțiunea este neîntemeiată pentru toate capetele

de cerere întrucât Ordinul M.F.P. nr. 593/1998 a fost emis conform H.G. nr. 447/1997

și cu respectarea prevederilor H.G. nr. 831/1997.

M.F.P. conform actelor

anexate la dosarul de fond i-a răspuns recurentului la cele semnalate de acesta

prin scrisorile adresate, prin urmare nu poate fi vorba despre un refuz

nejustificat al autorității administrative care s-a conformat legii și a trimis

petentului - recurent răspunsul în conformitate cu normele legale în materie.

De asemenea, corect Instanța

de Fond a înlăturat și susținerile lui N.L. referitoare la nelegalitatea Ordinului

M.T.C.T. nr. 1702/2005, întrucât conform O.G. nr. 43/1997 privind regimul

drumurilor M.T.C.T., exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a

statului pentru drumurile publice naționale.

Conform H.G. nr. 412/2004,

acest Minister aprobă tarife și taxe de utilizare a infrastructurilor de

transport deschise accesului public.

Astfel, conform art. 41 din

O.G. nr. 43/1997 republicată și modificată, s-a stabilit tariful de utilizare pentru

trecerea podului peste Dunăre, acest lucru fiind în conformitate cu legea și

fără să aducă vreo atingere unor drepturi constituționale, cum a susținut în

motivele de recurs reclamantul - recurent.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, apreciază că prin acest tarif nu s-a îngrădit nimănui vreun drept

fundamental, cum ar fi dreptul la libera circulație, prin urmare recurentul nu

poate invoca vreun drept vătămat de lege în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Art. 8 din C.E.D.O. vorbește

despre astfel de drepturi, ingerința autorității statale fiind permisă în

limita în care o astfel de ingerință este prevăzută de lege, o măsură care

într-o societate democratică este necesară pentru siguranța publică și

bunăstarea economică a țării.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursurile declarate

de reclamantul N.L. și pârâtul M.T.C.T. (în prezent M.T.), ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamantul N.L. și pârâtul M.T.C.T. (în prezent M.T.) împotriva

sentinței civile nr. 1615 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 mai 2007.