ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2360/2011

Ședința publică de la 16 iunie 2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată în 04 noiembrie 2005, reclamanții S.M.I.L., S.F.

și SC P.R.C. SRL Baia Mare au chemat în judecată pârâții T.C.I., T.M.M. și SC Q.

SRL Șomcuta Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că

actul sub semnătură privată din 21 ianuarie 2002 este cel real, iar cel

autentificat la 09 aprilie 2002 este simulat. S-a cerut desființarea

contractului autentic, restabilirea situației anterioare în sensul radierii

dreptului de proprietate al cumpărătorului, cu penalități de întârziere de 1000

Euro/zi de întârziere începând din 25 ianuarie 2003. S-a formulat și un capăt

de cerere subsidiar prin care, pentru eventualitatea în care nu se va reține

existența simulației, să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate

revânzarea bunurilor de către pârâți în favoarea cumpărătorilor.

Tribunalul Maramureș, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1729

din 19 iunie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamanții S.M.I.L., S.F. și

SC P.R.C. SRL Baia Mare prin lichidator judiciar SC P.C. SRL și cererea de

intervenție promovată de lichidatorul judiciar SC P.C. SRL.

Prin decizia civilă nr. 177 din

10 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a admis apelul reclamanților persoane fizice, a admis acțiunea în

sensul că a constatat cu privire la convenția sub semnătură privată că aceasta

este cea care exprimă voința reală a părților, a dispus desființarea

contractului autentificat și restabilirea situației anterioare, în sensul

radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de SC Q. SRL.

Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia nr. 2543 din 26 iunie 2007, a admis recursul pârâților

declarat împotriva deciziei 177 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, pe

care a casat-o și a trimis cauza pentru judecarea recursului la Curtea de Apel

Cluj. În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 1193 din 20

mai 2008 a admis recursul pârâților, a casat sentința civilă nr. 1729 din 19

iunie 2006 a Tribunalului Maramureș și a trimis cauza spre soluționare la

secția comercială a tribunalului.

Prin sentința civilă

nr. 1932 din 9 iunie 2010 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea precizată și

modificată la 21 iulie 2008 formulată de reclamanții S.M.I.L. și S.F. împotriva

pârâților SC Q. SRL Șomcuta Mare, T.C.I. și T.M.M., P.C.M., SC P.R.C. SRL în

faliment prin lichidator L.G.I. SPRL Baia Mare, precum și cererile de

intervenție formulate de intervenienții L.G.I. SPRL fostă P.C. SRL și D.G.F.P.

Maramureș – Baia Mare.

Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia civilă nr. 164 din 2 noiembrie 2010 a respins apelurile declarate de

reclamanții S.F. și S.M.I.L., de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Maramureș și de SC P.R.C. SRL prin lichidator L.G.I. SPRL împotriva sentinței

comerciale nr. 1932 din 9 iunie 2010 și a respins cererea de obligare a

intimaților la plata cheltuielilor de judecată..

Recurenta reclamantă S.F.

prin recursul declarat

,

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia menționată pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea

deciziei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost precizată.

Recurenta

reclamantă, a susținut că se impunea analizarea ambelor acte, atât a celui

secret cât și a celui public; că instanța de apel, față de faptul că executarea

s-a făcut în baza unui act juridic nul, trebuia să dispună restabilirea

situației anterioare, prin repunerea lui S.M.I.L. și S.F. în dreptul de

proprietate, restabilirea situației juridice reale a imobilelor și a stării

tabulare existente cu privire la acestea prin radierea înscrierilor din foaia

de proprietate a pârâților SC Q. SRL și P.M.C.

Recurenta

reclamantă prin cererea înregistrată la 15 iunie 2011 a precizat că înțelege să

renunțe la judecata capătului de cerere privind plata penalităților de

întârziere, potrivit art. 246 C. proc. civ.

Înalta Curte,

deliberând, ia act de renunțarea recurentei reclamante S.F. la judecata

motivului de recurs privind plata penalităților de întârziere, întrucât conform

art. 246 C. proc. civ..

partea poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin

cerere scrisă.

Intervenienta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș Baia Mare a declarat recurs

,

împotriva deciziei

nr. 164 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și constatarea existenței

Convenției încheiate la data de 21 ianuarie 2002 între reclamant și pârâți și

obligarea pârâților la predarea liniei de îmbuteliere înstrăinată prin convenție

către lichidatorul desemnat pentru SC P.R.C. SRL, pentru următoarele motive:

Recurenta

intervenientă a precizat că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale ale

simulației, că pentru existența simulației nu era necesară o clauză de nulitate

a contractului încheiat ulterior, în condițiile în care părțile s-au obligat să

efectueze transferul invers al proprietății (pct. 3 din actul încheiat sub

semnătură privată la data de 22 ianuarie 2002; că greșit instanța a indicat că

reclamanții ar fi avut ca mijloc de valorificare a dreptului acțiunea pentru

îndeplinirea obligației de a face și nu acțiunea în simulație fără să țină cont

de faptul că au calitate procesuală activă atât terții prejudiciați, cât și

părțile, care pot invoca fie actul aparent, public, fie actul secret, că

acțiunea în simulație poate fi exercitată de orice persoană interesată, aceasta

fiind imprescriptibilă.

Înalta

Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepțiile nulității

recursurilor declarate de reclamanta S.F. și de intervenienta Direcția Generală

a Finanțelor Publice Maramureș Baia Mare.

Se

constată că recurenta reclamantă și recurenta intervenientă, deși formulează

critici indicând în mod generic dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

dezvoltarea acestora nu se arată în mod concret dispoziția legală încălcată sau

greșit aplicabilă, astfel că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea

hotărârii atacate, și nici nu pot face obiectul controlului de legalitate.

Conform

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Potrivit

art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres la pct. 1-9, iar

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Cum

din criticile dezvoltate în scris în motivarea recursurilor nu rezultă greșita

aplicare și interpretare a vreunei dispoziții legale de către instanța de apel,

mărginindu-se să reia apărările și criticile formulate în faza apelului și

relatarea situației de fapt, aserțiuni a căror încadrare din oficiu într-unul

din motivele prevăzute de legea procedurală este imposibilă, Înalta Curte va

aplica art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și în consecință va

constata nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta S.F. și de

intervenienta Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș Baia Mare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererilor de recurs formulate de reclamanta S.F. și de intervenienta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 164 din 2

noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2011.