ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 720/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 25 iulie 2006, reclamanții Patronatul I.C.H., Asociația P.M.R. și Asociația F.R., au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, în prezent Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, anularea art. 32 din ordinul nr. 578 din 06 iunie 2006, emis de pârât, pentru aprobarea normelor de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu, prevăzute de art. 9 din O.U.G. nr. 196/2005, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 141 din 17 ianuarie 2007 a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei I, precum și excepția lipsei procedurii prealabile administrative, ambele invocate de pârât și, pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanți. Instanța a reținut cu privire la prima excepție invocată de către pârât că mandatarul reclamantului Patronatul I.C.H. a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc. civ., la termenul stabilit pentru complinirea acestora, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar. Instanța a apreciat de asemenea, că adresele din 17 decembrie 2006 și din 10 mai 2006, depuse de reclamant la dosar fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pe fondul pricinii, instanța a reținut că art. 32 din ordinul nr. 578 din 06 iunie 2006, a cărui anulare se solicită a fost preluat din chiar textul O.U.G. nr. 196/2005, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (2) din acest act normativ, astfel că ordinul contestat nu completează, ci precizează cadrul de aplicare a legii. S-a reținut de asemenea, cu privire la cererea reclamanților de înlocuire a art. 32 din ordinul nr. 578 din 06 iunie 2006, cu un alt text, că instanțele judecătorești nu au posibilitatea legală de a proceda în acest mod, legea contenciosului permițând doar modificarea sau anularea totală ori parțială a actelor administrative contestate.

În sfârșit, instanța a apreciat că solicitarea reclamanților contravine Directivei-cadru nr. 1006/12/EC privind deșeurile, în condițiile în care, în cazul ambalajelor, obiectul de valorificare a acestora include și o componentă de reciclare, ce urmează a fi avută în vedere cu ocazia îndeplinirii obiectivului anual de valorificare, astfel cum prevede Anexa 4 din H.G. nr. 651/2005. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Patronatul I.C.H., arătând, în esență, că instanța de fond a fost în eroare cu privire la petitul cererii de chemare în judecată. În realitate, susține recurentul, a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 578/2006 emis de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, mai exact a art. 32, iar nu a H.G.

nr. 621/2006. De asemenea, nu a cerut înlocuirea unui text din ordin cu altul, ci doar eliminarea celui nelegal, care încalcă atât prevederile O.U.G. nr. 196/2005, cât și directivele europene în materie de mediu. În drept, au fost indicate generic dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a reiterat excepția lipsei procedurii prealabile, care a fost respinsă de Curtea de apel. Intimatul consideră că excepția a fost greșit soluționată, în condițiile în care cele două adrese invocate reprezintă de fapt propuneri și observații la proiectul de ordin, iar nu o solicitare expresă de revocare/anulare a acestuia. Pe fondul cauzei, intimatul susține că hotărârea recurată este legală fiindcă art. 32 din ordinul atacat a fost preluat ca atare din chiar textul art. 9 alin. (1) lit. d) al O.U.G.

nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006. Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția procesuală ridicată de intimat, Înalta Curte constată că este fondată. Într-adevăr, cele două adrese invocate de recurent drept dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile: din 17 aprilie 2006 și din 10 mai 2006 sunt anterioare emiterii ordinului atacat, nr. 578 din 06 iunie 2006 și privesc proiectul de ordin pentru aprobarea metodologiei de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu, conform O.U.G. nr. 196/2005.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia”. Or, după cum s-a arătat, ulterior emiterii actului administrativ normativ examinat, nici recurentul și nici intimatele-reclamante nu au întreprins niciun demers în vederea revocării acestuia de către emitent, situație în care este afectat însuși exercițiul dreptului la acțiune, fiindcă art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. condiționează sesizarea instanței de îndeplinirea procedurii prealabile. Pentru acest considerent, Înalta Curte va admite excepția peremptorie a lipsei procedurii prealabile, invocată de intimatul-pârât Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile. Drept consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă. Procedând astfel, Înalta Curte nu a adus atingere principiului „non reformatio in pejus” care guvernează materia căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, întrucât recurentului nu i s-a creat o situație mai grea. Dimpotrivă, soluția adoptată îi este mai favorabilă în sensul că, după îndeplinirea procedurii prealabile în condițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în forma în vigoare, poate formula o nouă cerere de chemare în judecată cu același obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei procedurii prealabile invocată de intimatul-pârât. Admite recursul declarat de Patronatul I.C.H. împotriva sentinței civile nr. 141 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și modifică sentința în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008.