ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 720/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data de 25 iulie 2006, reclamanții Patronatul I.C.H., Asociația

P.M.R. și Asociația F.R., au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului

și Gospodăririi Apelor, în prezent Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile,

anularea art. 32 din ordinul nr. 578 din 06 iunie 2006, emis de pârât, pentru aprobarea

normelor de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu,

prevăzute de art. 9 din O.U.G. nr. 196/2005, aprobată, cu modificări și completări

prin Legea nr. 105/2006.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 141

din 17 ianuarie 2007 a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant

a reclamantei I, precum și excepția lipsei procedurii prealabile administrative,

ambele invocate de pârât și, pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Instanța a reținut cu

privire la prima excepție invocată de către pârât că mandatarul reclamantului Patronatul

I.C.H. a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 68 alin. (1)

C. proc. civ., la termenul stabilit pentru complinirea acestora, astfel cum rezultă

din înscrisurile aflate la dosar.

Instanța a apreciat de

asemenea, că adresele din 17 decembrie 2006 și din 10 mai 2006, depuse de reclamant

la dosar fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pe fondul pricinii, instanța

a reținut că art. 32 din ordinul nr. 578 din 06 iunie 2006, a cărui anulare se solicită

a fost preluat din chiar textul O.U.G. nr. 196/2005, aprobată prin Legea nr. 105/2006,

cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (2) din acest

act normativ, astfel că ordinul contestat nu completează, ci precizează cadrul de

aplicare a legii.

S-a reținut de asemenea,

cu privire la cererea reclamanților de înlocuire a art. 32 din ordinul nr. 578

din 06 iunie 2006, cu un alt text, că instanțele judecătorești nu au posibilitatea

legală de a proceda în acest mod, legea contenciosului permițând doar modificarea

sau anularea totală ori parțială a actelor administrative contestate.

În sfârșit, instanța a

apreciat că solicitarea reclamanților contravine Directivei-cadru nr. 1006/12/EC

privind deșeurile, în condițiile în care, în cazul ambalajelor, obiectul de valorificare

a acestora include și o componentă de reciclare, ce urmează a fi avută în vedere

cu ocazia îndeplinirii obiectivului anual de valorificare, astfel cum prevede Anexa

4 din H.G. nr. 651/2005.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul Patronatul I.C.H., arătând, în esență,

că instanța de fond a fost în eroare cu privire la petitul cererii de chemare în

judecată.

În realitate, susține

recurentul, a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 578/2006 emis de Ministerul

Mediului și Gospodăririi Apelor, mai exact a art. 32, iar nu a H.G. nr. 621/2006.

De asemenea, nu a cerut înlocuirea unui text din ordin cu altul, ci doar eliminarea

celui nelegal, care încalcă atât prevederile O.U.G. nr. 196/2005, cât și directivele

europene în materie de mediu.

În drept, au fost indicate

generic dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a reiterat excepția lipsei

procedurii prealabile, care a fost respinsă de Curtea de apel.

Intimatul consideră că

excepția a fost greșit soluționată, în condițiile în care cele două adrese invocate

reprezintă de fapt propuneri și observații la proiectul de ordin, iar nu o solicitare

expresă de revocare/anulare a acestuia.

Pe fondul cauzei, intimatul

susține că hotărârea recurată este legală fiindcă art. 32 din ordinul atacat a fost

preluat ca atare din chiar textul art. 9 alin. (1) lit. d) al O.U.G. nr. 196/2005,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006.

Examinând cu prioritate,

potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția procesuală ridicată de intimat,

Înalta Curte constată că este fondată.

Într-adevăr, cele două

adrese invocate de recurent drept dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile: din

17 aprilie 2006 și din 10 mai 2006 sunt anterioare emiterii ordinului atacat,

nr. 578 din 06 iunie 2006 și privesc proiectul de ordin pentru aprobarea metodologiei

de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu, conform O.U.G.

nr. 196/2005.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la

data introducerii acțiunii „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ

competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității

publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea

în tot sau în parte, a acestuia”.

Or, după cum s-a arătat,

ulterior emiterii actului administrativ normativ examinat, nici recurentul și nici

intimatele-reclamante nu au întreprins niciun demers în vederea revocării acestuia

de către emitent, situație în care este afectat însuși exercițiul dreptului la acțiune,

fiindcă art. 109 alin. (2) C. proc. civ. condiționează sesizarea instanței de îndeplinirea

procedurii prealabile.

Pentru acest considerent,

Înalta Curte va admite excepția peremptorie a lipsei procedurii prealabile, invocată

de intimatul-pârât Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.

Drept consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va admite recursul și se va modifica sentința

în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Procedând astfel, Înalta

Curte nu a adus atingere principiului „non reformatio in pejus” care guvernează

materia căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, întrucât

recurentului nu i s-a creat o situație mai grea. Dimpotrivă, soluția adoptată îi

este mai favorabilă în sensul că, după îndeplinirea procedurii prealabile în condițiile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în forma în vigoare,

poate formula o nouă cerere de chemare în judecată cu același obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei

procedurii prealabile invocată de intimatul-pârât.

Admite recursul declarat

de Patronatul I.C.H. împotriva sentinței civile nr. 141 din 17 ianuarie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și modifică

sentința în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2008.