ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 826 din 26 februarie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis contestația formulată de reclamanta Direcția Generală a

Serviciilor Publice de Gospodărire Comunală Giurgiu, în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu și a anulat

Decizia nr. 1/20 iunie 2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Giurgiu

și Procesul-verbal de inspecție nr. 15900 din 16 mai 2007 încheiat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut că prin Procesul-verbal de inspecție nr.

15.900 din 18 mai 2007 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Giurgiu s-au constatat, printre altele, în ceea ce privește taxele percepute pe

drumul european E70, la punctul de trecere a frontierei dintre România și

Bulgaria, că, având în vedere veniturile încasate și evidențiate în evidența

contabilă a DGSPGC Giurgiu precum și datele prezentate de Poliția de frontieră

în adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, organul de control a procedat la

calcularea unui prejudiciu estimativ în sumă de 35.576.520,86 RON, reprezentând

diferența dintre veniturile încasate din taxe tranzit și înregistrate în

contabilitatea instituției și veniturile care ar fi trebuit obținute, având în

vedere numărul de autovehicule care au tranzitat Frontiera Giurgiu în perioada

2004 - 2006.

A mai reținut că

împotriva Procesului-verbal de inspecție nr. 159007 din 16 mai 2007 reclamanta

a formulat obiecțiuni solicitând anularea parțială a acestuia, iar prin Decizia

nr. 1 din 26 noiembrie 2007 contestația a fost respinsă ca fiind neîntemeiată

și nesusținută.

Având în vedere

această situație de fapt, prima instanță a constatat că susținerile reclamantei

referitoare la greșita stabilire a răspunderii pentru prejudiciul evidențiat în

procesul-verbal și în sarcina primarului municipiului Giurgiu nu pot fi

primite, deoarece Primarul Municipiului Giurgiu nu a formulat obiecțiuni la

procesul-verbal de inspecție și nici acțiune în contencios administrativ, iar

eventuala antrenare a răspunderii persoanelor răspunzătoare de cauzarea

prejudiciului se poate face ulterior.

În ceea ce privește

întinderea prejudiciului estimat, instanța de fond a reținut că acesta este

greșit determinat astfel cum s-a stabilit și în expertiza contabilă, existând o

diferență în minus de 40.069 autovehicule, între numărul de autovehicule care

au tranzitat România, conform situației transmise de PCTF Giurgiu și cea

stabilită de expertiză, motivată de situația potrivit căreia casierii

încasatori au consemnat autovehicule ce tranzitau frontiere mai întâi în caiete

personale, apoi le transcriau în borderouri, ceea ce presupune erori de

transcriere a autovehiculelor scutite. Prin expertiză s-a mai constatat lipsa

unor listinguri din dosarele de listinguri, iar I.J.P.F. Giurgiu - Sectorul

Poliție Frontieră a răspuns că acestea nu se află în evidența sa.

A mai apreciat

instanța de fond că din actul de control și decizia de soluționare a obiecțiunilor,

rezultă că organul de control nu a analizat documentele în cauză, neputându-se

reține un refuz a fi puse la dispoziție, organul de control raportându-se la

adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007 emisă de Poliția de frontieră Giurgiu

pentru mijloacele de transport care au tranzitat punctul de trecere a

frontierei dintre România și Bulgaria în perioada 01 ianuarie 2004 - 31

ianuarie 2007, în care se face referire la numărul de mașini înmatriculate în

România și mijloacele de transport străine, excepție făcând cele înmatriculate

în statele membre UE, țările din spațiul Schengen și Ch, scutite de plata

taxelor, însă, în evidențele Poliției de Frontieră nu sunt menționate

autovehiculele care sunt scutite la plata taxelor conform hotărârilor consiliului

local.

A mai reținut

instanța de fond că din decizia de soluționare a obiecțiunilor rezultă faptul

că au fost puse la dispoziția organului de control toate documentele solicitate

cu excepția celor care se găsesc la D.N.A., deși acestea din urmă ar fi avut

relevanță pe fondul stabilirii prejudiciului.

A concluzionat Curtea

de Apel București în sensul că față de constatările expertului desemnat și

erorile de transcriere și consemnare a autovehiculelor scutite de taxe, se

constată că prejudiciul estimativ în sumă de 35.576.520,86 RON nu a fost în mod

corect și legal determinat, motiv pentru care cele două acte

administrativ-fiscale atacate se impune a fi anulate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ.

Prin criticele aduse

sentinței atacate, recurenta-pârâtă susține, în esență, următoarele:

- împrejurarea

reținută de instanță, că organele de control nu au analizat toate documentele

relevante asupra tematicii de control, deținute de D.G.S.P.G.C, deși, prin

adresa nr. 10367 din 04 iunie 2007 instituția noastră și-a arătat

disponibilitatea în acest sens, este eronată, întrucât adresa respectivă a fost

întocmită după finalizarea și comunicarea procesului verbal de control;

- expertiza contabilă

administrată în cauză este irelevantă, în opinia recurentei, întrucât aceasta

nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar; în acest sens recurenta

arată, contrar celor reținute de către expertul contabil că, în adresa nr.

2089998 din 28 februarie 2007, emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Giurgiu este făcută o distincție clară între mijloacele de transport

scutite de taxă și cele care datorează taxa de tranzit pentru drumul european

K70, la punctul de trecere a frontierei dintre România și Bulgaria;

- recurenta mai

critica sentința și pentru faptul că a reținut anumite concluzii ale expertului

privind erori de înregistrare ale casierilor, existența unor autovehicule care

tranzitau frontiera ocolind punctul de încasare a taxei;

- se mai susține că

hotărârea primei instanțe este netemeinică și sub aspectul faptului că s-a

reținut că activitatea de control s-a desfășurat în lipsa documentelor aflate

la D.N.A.; recurenta arată că organele de control nu au stabilit niciun

prejudiciu aferent perioadei la care se referă documentele aflate în posesia

D.N.A.;

- instanța a exonerat

reclamanta de la plata întregului prejudiciu deși s-a reținut faptul că doar un

număr de 40.069 de mijloace de transport au rămas netaxate.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând sentința atacată prin prisma criticilor

formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

adusă de recurentă sentinței, se referă la împrejurarea reținută de instanță,

că organele de control nu au analizat toate documentele relevante asupra

tematicii de control, deținute de D.G.S.P.G.C.

Așa cum în mod corect

a reținut instanța de fond, instituția noastră, prin adresa nr. 10367 din 04

iunie 2007, și-a exprimat disponibilitatea de a furniza organelor de control

toate documentele relevante asupra tematicii de control.

Susținerea

recurentei, în sensul ca instituția reclamantă și-a manifestat „tardiv"

această disponibilitate, după încheierea și comunicarea rezultatelor

controlului este irelevantă.

Astfel, D.G.S.P.G.C.

a comunicat adresa nr. 10367 din 04 iunie 2007, ca răspuns la solicitarea

organelor de control, formulată prin adresa nr. 16881 din 30 mai 2007, de a

depune documentele la care reclamanta făcea referire în cuprinsul obiecțiunilor

împotriva procesului-verbal de inspecție, iar intimata-reclamantă a comunicat

organelor de control disponibilitatea de a furniza toate aceste documente la

sediul D.G.S.P.G.C.

Este irelevantă

împrejurarea că documentele au putut fi puse la dispoziție după încheierea

actului de control întrucât, la acea dată, litigiul se află în faza recursului

grațios iar organul emitent putea să procedeze la examinarea documentelor și

eventual la o revocare totală sau, cel puțin parțială, a actului de control.

Înalta Curte

apreciază că instanța de fond a procedat în mod judicios atunci când a apreciat

ca actul de control este insuficient fundamentat, atât timp cât existau

numeroase documente care, dacă ar fi fost analizate, ar fi condus la o altă

concluzie, în sensul inexistenței prejudiciului.

critica conform căreia hotărârea instanței s-a bazat pe un raport de expertiza

care nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei se constată

că și aceasta este neîntemeiată.

În acest sens

recurenta arată că în adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, emisă de

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu este făcută o

distincție clară între mijloacele de transport scutite de taxă și cele care

datorează taxa de tranzit pentru drumul european E70, la punctul de trecere a

frontierei dintre România și Bulgaria, distincție pe care nici expertul și nici

instanța de judecată nu au observat-o.

Astfel, adresa nr.

2089998 din 28 februarie 2007, emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Giurgiu, ce reprezintă principalul - dacă nu chiar singurul -

argument în stabilirea prejudiciului, precizează numărul total al mijloacelor

de transport care au tranzitat punctul de frontieră în perioada 01 ianuarie

2004 - 31 decembrie 2006.

Singura distincție

făcută prin această adresă este între mijloacele de transport străine, cu

excepția celor înmatriculate în Statele membre ale Uniunii Europene, țările din

spațiul Schengen și CH și mijloacele de transport înmatriculate în România.

Nu este specificat

nicăieri în cuprinsul acestei adrese că, din totalul mijloacelor de transport

ce au tranzitat frontiera, o parte au fost scutite de la plata taxei de

tranzit.

De altfel, o astfel

de mențiune nu ar fi fost posibilă întrucât Poliția de frontieră avea obligația

de a înregistra toate mijloacele de transport care tranzitau punctul de

frontieră, atât străine cât și cele înmatriculate în România, atât pe sens de

intrare cât și pe sens de ieșire, fără a ține cont de dispozițiile actelor

normative ce reglementau regimul de colectare al taxei de tranzit și scutiri

pentru anumite tipuri de mijloace de transport.

Din acest motiv,

expertiza contabilă judiciară administrată în cauză, s-a dovedit a fi un mijloc

de proba pertinent și util cauzei de față, conducând în final la stabilirea

adevărului.

Principalul obiectiv

al expertizei a fost acela de stabili existenta sau inexistenta unui prejudiciu

reprezentând diferența dintre veniturile încasate din taxa de tranzit și

înregistrate în contabilitatea D.G.S.P.G.C. și venituri care ar fi trebuit

obținute, având în vedere numărul de autovehicule care au tranzitat frontiera

Giurgiu - Ruse, numărul de mijloace de transport scutite de la plata acestor

taxe și numărul de mijloace de transport care au fost taxate.

În raportul de

expertiză, cu ocazia răspunsului la acest obiectiv, expertul a concluzionat că

prejudiciul stabilit de către organele de control nu există și că acesta este

rezultatul interpretării superficiale a unor informații obținute de la

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontiera Giurgiu prin adresa nr. 2089998

din 28 februarie 2007.

Astfel, după cum se

poate observa la pag. 7 a procesului-verbal de inspecție, organele de control,

în mod netemeinic, au stabilit prejudiciul prin compararea numărului de

mijloace de transport care au tranzitat România pe la frontiera Giurgiu - Ruse

în perioada 2004 - 2006 (informații obținute de la Inspectoratul Județean al

Poliției de Frontiera Giurgiu prin adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007),

aplicând pentru fiecare mijloc de transport taxa corespunzătoare, cu veniturile

înregistrate de D.G.S.P.G.C. din taxa de tranzit perioada 2004 - 2006.

Astfel cum în mod

corect a reținut prima instanță, această modalitate de stabilire a

prejudiciului este eronată, din mai multe considerente: organele de control nu

au ținut cont de numărul de mijloace de transport înregistrate în evidențele

D.G.S.P.G.C. ca fiind taxate ci doar de veniturile înregistrate de instituția

intimată din taxa de tranzit.

În acest sens, chiar

în procesul-verbal de control, pag. 3 și 4 se arată că „pentru perioada

noiembrie - decembrie 2005 și perioada ianuarie - martie 2006 nu s-a putut

stabili numărul de autovehicule taxate deoarece documentele primare au fost

predate la D.N.A. conform adresei nr. 5206 din 22 martie 2006 emisă de

D.G.S.P.G.C. Giurgiu, verificându-se numai veniturile înregistrate în evidența

contabilă".

recurentei, conform cărora, pentru perioadele pentru care documentele aferente

se afla la D.N.A., nu a fost stabilit niciun prejudiciu sunt nesusținute de

probele din dosar, în realitate, astfel cum rezultă din anexa nr. 28 a

procesului-verbal, organele de control au stabilit prejudiciul pentru tot anul

2005 și tot anul 2006, inclusiv pentru perioadele noiembrie - decembrie 2005 și

ianuarie - martie 2006.

Organele de control

au ținut să evidențieze la pag. 3 și 4 din procesul-verbal că, pentru

perioadele noiembrie - decembrie 2005 și ianuarie - martie 2006, elementul de

referință pentru stabilirea prejudiciului nu a fost numărul de mijloace de

transport înregistrat în evidențele reclamantei, ci veniturile înregistrate în

evidența contabilă.

Însă, această

precizare a organului de control nu poate echivala cu nestabilirea unui

prejudiciu pentru perioadele noiembrie - decembrie 2005 și ianuarie - martie

2006, așa cum în mod eronat se afirma în motivele de recurs.

Practic, pentru

niciuna din perioadele aferente intervalului 2004 - 2006, în formula de calcul

a prejudiciului, organele de control nu au ținut cont de numărul de mijloace de

transport înregistrate în evidențele instituției reclamante ca fiind taxate,

adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007 emisă de I.J.P. Giurgiu, incluzând

atât mijloacele de transport taxate cât și cele scutite.

Conform H.C.L.M. nr.

85 din 04 aprilie 2003 și nr. 200 din 11 iulie 2003, transportatorii rutieri au

beneficiat de scutire la plata taxei de tranzit pe sensul de ieșire din țară.

De asemenea, conform

H.C.L.M. nr. 99/2006, începând cu data de 13 martie 2006, ora 7, regimul de

colectare a taxei de tranzit pe sensul de intrare în țară a fost modificat,

taxa fiind redenumită „taxa ecologică și de salubrizare" și preluată în

vederea încasării de către Consiliul Local al Municipiului Giurgiu.

Astfel, începând cu

data de 13 martie 2006, ora 7, încasarea acestei taxe pe sensul de intrare în

țară nu mai era în responsabilitatea D.G.S.P.G.C. Giurgiu.

Prin expertiza

contabilă, în mod corect au fost deduse din totalul mijloacelor de transport

comunicat de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu prin

adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, numărul de mijloace de transport care

intrau sub incidența prevederilor hotărârilor de consiliu local anterior

menționate.

Pentru a determina

numărul de mijloace de transport care intrau sub incidența H.C.L.M. nr.

99/2006, expertul a avut în vedere situațiile zilnice emise de Poliția de

frontieră Giurgiu, aflate în cea mai mare parte în arhiva instituției noastre.

În aceste condiții,

expertul a concluzionat ca exista o diferența de 40.069 autovehicule

neînregistrate ca fiind taxate sau scutite.

Cu toate acestea,

expertiza a explicat că această diferență nu poate fi considerată prejudiciu

întrucât, de cele mai multe ori, diferența a fost rezultatul unor erori

materiale sau unor împrejurări de fapt ce nu puteau fi controlate (cum ar fi

ocolirea punctului de încasare a taxei, refuzul de a plăti taxa etc.).

Recurenta critica în

mod nefondat sentința pe acest aspect, arătând ca trebuia stabilit un

prejudiciu corespunzător numărului de 40.069 autovehicule neînregistrate în

evidențele instituției noastre.

Această critică este

nefondată întrucât expertul a concluzionat ca numărul de mașini neînregistrată

de D.G.S.P.G.C. nu reprezintă un prejudiciu.

Pe de alta parte,

recurenta nu a făcut dovada contrarie celor probate prin raportul de expertiză,

în sensul că nu a dovedit că mijloacele de transport neînregistrate erau în mod

obligatoriu taxabile.

Așadar, instanța de

fond, în mod corect. pe baza probelor de la dosar a apreciat că prejudiciul

stabilit de organele de control nu a fost corect determinat, dispunând anularea

actelor administrative supuse controlului judecătoresc.

În consecință, având

în vedere motivele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu,

împotriva Sentinței civile nr. 826 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.