ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 679/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul MUNICIPIUL GIURGIU - prin Primar a solicitat rezilierea forțată a contractului de asociere în participațiune din 5 august 1993, încheiat cu pârâta SC M. & C. P.C. SRL, reprezentată de d-nul M.B., având drept scop principal realizarea și exploatarea unui punct de trecere cu bacul a frontierei de stat româno-bulgare, peste fluviul Dunărea, la km 489 – 595, a autovehiculelor de orice tip și a persoanelor. Se arată că asocierea a avut loc în baza H.C.L.M. Giurgiu nr. 18 din 4 martie 1993, CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI GIURGIU participând în asociere cu suprafața de 9 ha, teren situat pe raza MUNICIPIULUI GIURGIU și pe care asociatul pârât a realizat un punct de trecere cu bacul, suprafață ce a fost mărită la 11,51 ha prin act adițional.

Societatea pârâtă s-a obligat să efectueze lucrări de investiții necesare realizării obiectului asocierii, respectiv; drum de legătură cu MUNICIPIUL GIURGIU, stație alimentare și parcare auto, platformă necesară PCTF și activităților vamale, rampă de acces bac, etc. Durata contractului de asociere a fost pe o perioadă de 99 ani, CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI GIURGIU beneficiind de un procent de 7 % din profitul net realizat din întreaga activitate, iar după încheierea actului adițional, s-a stabilit ca modalitate de plată, o chirie de 140 lei/m/an, în situația nerealizării profitului net. Cauza înregistrată, inițial, la Judecătoria Giurgiu la 6 iunie 2006 a fost declinată spre competentă soluționare Tribunalului Giurgiu, reținându-se caracterul comercial al contractului.

Prin sentința comercială nr. 117 din 17 mai 2007, Tribunalul Giurgiu a respins excepția lipsei calității procesuale active a MUNICIPIULUI GIURGIU reprezentat de Primar și excepția lipsei calității de reprezentare a apărătorului reclamantului, iar pe fond a respins acțiunea, ca nefondată. S-a reținut, în esență că motivele pentru care reclamantul solicită rezilierea contractului, nu sunt imputabile pârâtei. Apelul formulat de reclamant a fost respins prin decizia comercială nr. 126 din 7 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. S-a reținut că hotărârea este legală, probele fiind corect interpretate prin prisma obligațiilor asumate prin contract și a condițiilor în care poate fi reziliat.

Reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, pe care l-a completat ulterior cu un motiv de ordine publică, solicitând în principal, admiterea acestuia și casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de contencios administrativ, competentă cu soluționarea cauzei, față de natura administrativă a contractului, iar pe fond, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului. A arătat că obiectul contractului încheiat între o autoritate publică și o societate comercială pentru organizarea unui serviciu public – organizarea unui punct de trecere a frontierei, este un contract administrativ, iar soluționarea unui conflict legat de executarea/încetarea unui astfel de contract este de competența tribunalelor administrativ fiscale, potrivit art. 10 din Legea Contenciosului Administrativ.

Pe fond, a arătat că, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală cu interpretarea și încălcarea clauzelor contractului, respectiv a dispozițiilor art. 948 C. civ., legat de condiția unui obiect care nu mai există, ceea ce face ca pe viitor convenția să nu mai poată fi executată pentru lipsa acestuia dar și pentru neîndeplinirea altor condiții imperative, precum autorizarea A.N.R. Totodată, prin contract s-a prevăzut posibilitatea rezilierii în situația declanșării stării de faliment a contractorului, în speță, a pârâtei, astfel că, acțiunea în reziliere trebuia admisă și nu respinsă. Analizând recursul se găsește fondat în limitele care se vor arăta în continuare. Prin motivul de ordine publică, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., recurenta a invocat încălcarea competenței materiale determinat de interpretarea naturii contractului, care este un contract administrativ și nu comercial, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată. Analizând contractul și plecând de la principiile reieșite din art. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată rezultă că una dintre părțile contractante este o autoritate publică, iar obiectul vizează executarea unui serviciu public, încât contractul dedus judecății este un contract administrativ și nu de drept privat, supus jurisdicției speciale, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004 în vigoare la momentul sesizării instanței și nu jurisdicției de drept comun.

Așa fiind, hotărârile pronunțate sunt afectate de nulitate absolută și găsind întemeiate aceste critici, subsumate motivelor de recurs precizate, recursul urmează a fi admis, în baza art. 313 C. proc. civ., fără a mai fi utilă cauzei și analizarea celorlalte motive de recurs privind fondul. Pe cale de consecință, hotărârile vor fi casate și cauza va fi trimisă Tribunalului Giurgiu, spre competentă soluționare, în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL GIURGIU - PRIN PRIMAR împotriva deciziei comerciale nr. 126 din 7 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia comercială nr. 126 din 7 martie 2008 și sentința comercială nr. 117 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Tribunalului Giurgiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.