ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 679/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată reclamantul MUNICIPIUL GIURGIU - prin Primar a solicitat

rezilierea forțată a contractului de asociere în participațiune din 5 august

1993, încheiat cu pârâta SC M. & C. P.C. SRL, reprezentată de d-nul M.B.,

având drept scop principal realizarea și exploatarea unui punct de trecere cu

bacul a frontierei de stat româno-bulgare, peste fluviul Dunărea, la km 489 –

595, a autovehiculelor de orice tip și a persoanelor.

Se

arată că asocierea a avut loc în baza H.C.L.M. Giurgiu nr. 18 din 4 martie

1993, CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI GIURGIU participând în asociere cu

suprafața de 9 ha, teren situat pe raza MUNICIPIULUI GIURGIU și pe care

asociatul pârât a realizat un punct de trecere cu bacul, suprafață ce a fost

mărită la 11,51 ha prin act adițional.

Societatea

pârâtă s-a obligat să efectueze lucrări de investiții necesare realizării

obiectului asocierii, respectiv; drum de legătură cu MUNICIPIUL GIURGIU, stație

alimentare și parcare auto, platformă necesară PCTF și activităților vamale,

rampă de acces bac, etc.

Durata

contractului de asociere a fost pe o perioadă de 99 ani, CONSILIUL LOCAL al

MUNICIPIULUI GIURGIU beneficiind de un procent de 7 % din profitul net realizat

din întreaga activitate, iar după încheierea actului adițional, s-a stabilit ca

modalitate de plată, o chirie de 140 lei/m/an, în situația nerealizării

profitului net.

Cauza

înregistrată, inițial, la Judecătoria Giurgiu la 6 iunie 2006 a fost declinată

spre competentă soluționare Tribunalului Giurgiu, reținându-se caracterul

comercial al contractului.

Prin

sentința comercială nr. 117 din 17 mai 2007, Tribunalul Giurgiu a respins

excepția lipsei calității procesuale active a MUNICIPIULUI GIURGIU reprezentat

de Primar și excepția lipsei calității de reprezentare a apărătorului

reclamantului, iar pe fond a respins acțiunea, ca nefondată.

S-a

reținut, în esență că motivele pentru care reclamantul solicită rezilierea

contractului, nu sunt imputabile pârâtei.

Apelul

formulat de reclamant a fost respins prin decizia comercială nr. 126 din 7 martie

2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

S-a

reținut că hotărârea este legală, probele fiind corect interpretate prin prisma

obligațiilor asumate prin contract și a condițiilor în care poate fi reziliat.

Reclamanta

a formulat recurs, în termenul legal, pe care l-a completat ulterior cu un

motiv de ordine publică, solicitând în principal, admiterea acestuia și casarea

hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de contencios

administrativ, competentă cu soluționarea cauzei, față de natura administrativă

a contractului, iar pe fond, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul

admiterii apelului.

A

arătat că obiectul contractului încheiat între o autoritate publică și o

societate comercială pentru organizarea unui serviciu public – organizarea unui

punct de trecere a frontierei, este un contract administrativ, iar soluționarea

unui conflict legat de executarea/încetarea unui astfel de contract este de

competența tribunalelor administrativ fiscale, potrivit art. 10 din Legea

Contenciosului Administrativ.

Pe

fond, a arătat că, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală cu interpretarea și

încălcarea clauzelor contractului, respectiv a dispozițiilor art. 948 C. civ.,

legat de condiția unui obiect care nu mai există, ceea ce face ca pe viitor

convenția să nu mai poată fi executată pentru lipsa acestuia dar și pentru

neîndeplinirea altor condiții imperative, precum autorizarea A.N.R.

Totodată,

prin contract s-a prevăzut posibilitatea rezilierii în situația declanșării

stării de faliment a contractorului, în speță, a pârâtei, astfel că, acțiunea

în reziliere trebuia admisă și nu respinsă.

Analizând

recursul se găsește fondat în limitele care se vor arăta în continuare.

Prin

motivul de ordine publică, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., recurenta a invocat încălcarea competenței materiale determinat de

interpretarea naturii contractului, care este un contract administrativ și nu

comercial, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 10 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

Analizând

contractul și plecând de la principiile reieșite din art. 2 din Legea nr. 554/2004,

modificată rezultă că una dintre părțile contractante este o autoritate

publică, iar obiectul vizează executarea unui serviciu public, încât contractul

dedus judecății este un contract administrativ și nu de drept privat, supus

jurisdicției speciale, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004 în vigoare

la momentul sesizării instanței și nu jurisdicției de drept comun.

Așa

fiind, hotărârile pronunțate sunt afectate de nulitate absolută și găsind

întemeiate aceste critici, subsumate motivelor de recurs precizate, recursul

urmează a fi admis, în baza art. 313 C. proc. civ., fără a mai fi utilă cauzei

și analizarea celorlalte motive de recurs privind fondul.

Pe

cale de consecință, hotărârile vor fi casate și cauza va fi trimisă

Tribunalului Giurgiu, spre competentă soluționare, în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL GIURGIU - PRIN PRIMAR

împotriva deciziei comerciale nr. 126 din 7 martie 2008, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia comercială nr. 126 din 7 martie 2008 și sentința

comercială nr. 117 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă,

și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Tribunalului

Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

4 martie 2009.