ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2002 reclamanta R.N.P.R. D.S.G. și O.S.G. a chemat în judecată pârâta SC M.C.P.C. SRL Giurgiu, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 0,70 ha situat pe raza municipiului Giurgiu, trupul de pădure M., precum și la plata despăgubirilor pentru folosința terenului pe perioada 2001 – 2002 echivalent cu contravaloarea chiriei de 60.000 lei /m.p. În susținerea cererii reclamata a arătat că terenul aparține fondului forestier național, proprietate publică, înscris în angajamentul silvic al O.S.G., iar în anul 2002 a fost informată asupra ocupării ilegale a terenului, neavând nici un titlu cu care să justifice ocuparea acestuia.

Pârâta prin întâmpinare a recunoscut amplasarea terenului în incinta punctului de control trecere a frontierei de stat Ostrov – Mocănașu Giurgiu, investiție realizată de societate, a susținut că terenul este protejat de platforme și drumuri betonate amenajate pentru funcționarea investiției și a afirmat că nu neagă dreptul de administrare a reclamantei, nu a interzis întreținerea terenului și nici nu s-a folosit abuziv spre a datora despăgubiri. Tribunalul Giurgiu, urmare declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Giurgiu, prin sentința nr. 1319 din 23 decembrie 2003 a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea soluției instanța de fond a reținut că prin H.G. nr. 890/1993, s-a aprobat înființarea P.C.T.F.

Giurgiu – Ruse, Ostrovul Mocănașu, prin contract încheiat în 1993 între C.L.G. și pârâtă s-a convenit asocierea pentru analizarea P.C.T.F. prin punerea la dispoziție a suprafeței de 9 ha teren proprietatea M.G. și efectuarea lucrărilor de investiții de către pârâtă, respectiv cu plata unei chirii pentru teren. De asemenea s-a mai reținut că terenul este afectat de lucrări de investiții legal aprobate și destinate funcționării punctului de control trecere frontieră, executate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 26/1996, potrivit avizelor pentru schimb, contractelor încheiate cu P.G. fără a reieși vreo situație de ocupare abuzivă, defrișări, tăieri ilegale sau exploatarea terenului potrivit celor prevăzute în C. silvic.

În atare situație, instanța de fond a reținut că pretenția de evacuare vizează în esență desființarea construcțiilor și încetarea activității P.C.T.F. Ostrovul – Mocănașu, deși executate pe bază de aprobări și în absența unor acte sau fapte prin care pârâta să se afirme proprietar al terenului ori să fi împiedicat administrarea pădurii în condițiile legii. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta considerând sentința atacată ca netemeinică și nelegală arătând în esență că este pronunțată de o instanță lipsită de competență materială, cauza nefiind de natură comercială, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, prin interpretarea greșită a materialului probator, situația de fapt fiind reținută eronat.

În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize tehnico – economică, și în baza probatoriului administrat raportat la motivele de apel, prin decizia nr. 468 din 20 mai 2005 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a admis acțiunea precizată, a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafața de 0,7 ha situată în trupul de pădure M. Județul Giurgiu, și a obligat-o totodată la plata sumei de 126.537.974 lei, reprezentând contravaloare taxă forestieră de ocupare aferentă perioadei 2001 – 2004. În motivare s-a înlăturat critica privind necompetența materială considerând că în mod legal instanța a reținut cauza spre soluționare față de dispozițiile art. 3 și 46 C. com.

S-a reținut pe fond că pârâta ocupă nelegal terenul, fără titlu, acesta aparținând domeniului public în administrarea reclamatei, fapt confirmat de altfel și de pârâta – intimată. Cu petiția înregistrată la data de 25 august 2005 pârâta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel se susține că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât terenul necesar pentru investiție P.C.T.F. i-a fost pus la dispoziție de către P.G. și nu reprezintă teren forestier, având la bază schițele și planurile care cuprindeau drumurile de acces și platformele betonate. Se critică modul în care s-a reținut situația de fapt, în baza expertizei efectuate respectiv că partea înclinată a drumului de acces numită taluze sau amprize ce însumează pe toată lungimea 7091 m.p.

ar reprezenta teren forestier ocupat ilegal. S-a mai susținut că nu societatea a ocupat în mod abuziv terenul calitatea procesuală pasivă aparținând P.G., care i-a pus la dispoziție terenul și care nu a avut în vedere faptul că o șosea nu poate avea margini verticale care în unele porțiuni ar fi însemnat un perete cu o înălțime de circa 8 metri. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În speță criticile formulate se referă la modul cum s-a făcut interpretarea probatoriilor administrate și s-a reținut situația de fapt, fără a se indica motive de nelegalitate, aspectele semnalate scăpând controlului de legalitate, fiind atributul exclusiv al instanței de fond și apel datorită caracterului devolutiv al acestuia.

De altfel expertiza efectuată în cauză a statuat și a arătat expres că recurenta pârâtă a ocupat ilegal o suprafață în plus față de investiția aprobată, suprafața de 7091 m.p. fond forestier, fiind justificată chemarea în judecată în calitate de pârâtă. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C.P.C. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 468 din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.