ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 18 noiembrie 2002 reclamanta R.N.P.R. D.S.G. și O.S.G. a chemat în judecată
pârâta SC M.C.P.C. SRL Giurgiu, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se
dispună evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 0,70 ha situat pe raza
municipiului Giurgiu, trupul de pădure M., precum și la plata despăgubirilor
pentru folosința terenului pe perioada 2001 – 2002 echivalent cu contravaloarea
chiriei de 60.000 lei /m.p.
În susținerea cererii reclamata a
arătat că terenul aparține fondului forestier național, proprietate publică,
înscris în angajamentul silvic al O.S.G., iar în anul 2002 a fost informată
asupra ocupării ilegale a terenului, neavând nici un titlu cu care să justifice
ocuparea acestuia.
Pârâta prin întâmpinare a recunoscut
amplasarea terenului în incinta punctului de control trecere a frontierei de
stat Ostrov – Mocănașu Giurgiu, investiție realizată de societate, a susținut
că terenul este protejat de platforme și drumuri betonate amenajate pentru funcționarea
investiției și a afirmat că nu neagă dreptul de administrare a reclamantei, nu
a interzis întreținerea terenului și nici nu s-a folosit abuziv spre a datora
despăgubiri.
Tribunalul Giurgiu, urmare
declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Giurgiu, prin
sentința nr. 1319 din 23 decembrie 2003 a respins acțiunea ca nefondată.
În motivarea soluției instanța de
fond a reținut că prin H.G. nr. 890/1993, s-a aprobat înființarea P.C.T.F.
Giurgiu – Ruse, Ostrovul Mocănașu, prin contract încheiat în 1993 între C.L.G.
și pârâtă s-a convenit asocierea pentru analizarea P.C.T.F. prin punerea la
dispoziție a suprafeței de 9 ha teren proprietatea M.G. și efectuarea
lucrărilor de investiții de către pârâtă, respectiv cu plata unei chirii pentru
teren.
De asemenea s-a mai reținut că
terenul este afectat de lucrări de investiții legal aprobate și destinate
funcționării punctului de control trecere frontieră, executate anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 26/1996, potrivit avizelor pentru schimb,
contractelor încheiate cu P.G. fără a reieși vreo situație de ocupare abuzivă,
defrișări, tăieri ilegale sau exploatarea terenului potrivit celor prevăzute în
C. silvic.
În atare situație, instanța de fond
a reținut că pretenția de evacuare vizează în esență desființarea
construcțiilor și încetarea activității P.C.T.F. Ostrovul – Mocănașu, deși
executate pe bază de aprobări și în absența unor acte sau fapte prin care
pârâta să se afirme proprietar al terenului ori să fi împiedicat administrarea
pădurii în condițiile legii.
Împotriva acestei soluții a promovat
apel reclamanta considerând sentința atacată ca netemeinică și nelegală arătând
în esență că este pronunțată de o instanță lipsită de competență materială,
cauza nefiind de natură comercială, fiind dată cu aplicarea greșită a legii,
prin interpretarea greșită a materialului probator, situația de fapt fiind
reținută eronat.
În cauză s-a dispus și efectuarea
unei expertize tehnico – economică, și în baza probatoriului administrat
raportat la motivele de apel, prin decizia nr. 468 din 20 mai 2005 Curtea de
Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul a schimbat în tot
sentința criticată și pe fond a admis acțiunea precizată, a dispus evacuarea
pârâtei de pe suprafața de 0,7 ha situată în trupul de pădure M. Județul
Giurgiu, și a obligat-o totodată la plata sumei de 126.537.974 lei,
reprezentând contravaloare taxă forestieră de ocupare aferentă perioadei 2001 –
2004.
În motivare s-a înlăturat critica
privind necompetența materială considerând că în mod legal instanța a reținut
cauza spre soluționare față de dispozițiile art. 3 și 46 C. com.
S-a reținut pe fond că pârâta ocupă
nelegal terenul, fără titlu, acesta aparținând domeniului public în
administrarea reclamatei, fapt confirmat de altfel și de pârâta – intimată.
Cu petiția înregistrată la data de
25 august 2005 pârâta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct.
7, 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel se susține că hotărârea
cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât terenul necesar pentru
investiție P.C.T.F. i-a fost pus la dispoziție de către P.G. și nu reprezintă
teren forestier, având la bază schițele și planurile care cuprindeau drumurile
de acces și platformele betonate.
Se critică modul în care s-a reținut
situația de fapt, în baza expertizei efectuate respectiv că partea înclinată a
drumului de acces numită taluze sau amprize ce însumează pe toată lungimea 7091
m.p. ar reprezenta teren forestier ocupat ilegal.
S-a mai susținut că nu societatea a
ocupat în mod abuziv terenul calitatea procesuală pasivă aparținând P.G., care
i-a pus la dispoziție terenul și care nu a avut în vedere faptul că o șosea nu
poate avea margini verticale care în unele porțiuni ar fi însemnat un perete cu
o înălțime de circa 8 metri.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ.,
modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de
nelegalitate.
În speță criticile formulate se
referă la modul cum s-a făcut interpretarea probatoriilor administrate și s-a
reținut situația de fapt, fără a se indica motive de nelegalitate, aspectele
semnalate scăpând controlului de legalitate, fiind atributul exclusiv al
instanței de fond și apel datorită caracterului devolutiv al acestuia.
De altfel expertiza efectuată în
cauză a statuat și a arătat expres că recurenta pârâtă a ocupat ilegal o
suprafață în plus față de investiția aprobată, suprafața de 7091 m.p. fond
forestier, fiind justificată chemarea în judecată în calitate de pârâtă.
În aceste condiții văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC M.C.P.C. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 468 din 20 mai 2005 a Curții de
Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 martie 2006.