ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.03.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2006

HOTĂRÂRE
16.03.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 18 noiembrie 2002 reclamanta R.N.P.R. D.S.G. și O.S.G. a chemat în judecată

pârâta SC M.C.P.C. SRL Giurgiu, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 0,70 ha situat pe raza

municipiului Giurgiu, trupul de pădure M., precum și la plata despăgubirilor

pentru folosința terenului pe perioada 2001 – 2002 echivalent cu contravaloarea

chiriei de 60.000 lei /m.p.

În susținerea cererii reclamata a

arătat că terenul aparține fondului forestier național, proprietate publică,

înscris în angajamentul silvic al O.S.G., iar în anul 2002 a fost informată

asupra ocupării ilegale a terenului, neavând nici un titlu cu care să justifice

ocuparea acestuia.

Pârâta prin întâmpinare a recunoscut

amplasarea terenului în incinta punctului de control trecere a frontierei de

stat Ostrov – Mocănașu Giurgiu, investiție realizată de societate, a susținut

că terenul este protejat de platforme și drumuri betonate amenajate pentru funcționarea

investiției și a afirmat că nu neagă dreptul de administrare a reclamantei, nu

a interzis întreținerea terenului și nici nu s-a folosit abuziv spre a datora

despăgubiri.

Tribunalul Giurgiu, urmare

declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Giurgiu, prin

sentința nr. 1319 din 23 decembrie 2003 a respins acțiunea ca nefondată.

În motivarea soluției instanța de

fond a reținut că prin H.G. nr. 890/1993, s-a aprobat înființarea P.C.T.F.

Giurgiu – Ruse, Ostrovul Mocănașu, prin contract încheiat în 1993 între C.L.G.

și pârâtă s-a convenit asocierea pentru analizarea P.C.T.F. prin punerea la

dispoziție a suprafeței de 9 ha teren proprietatea M.G. și efectuarea

lucrărilor de investiții de către pârâtă, respectiv cu plata unei chirii pentru

teren.

De asemenea s-a mai reținut că

terenul este afectat de lucrări de investiții legal aprobate și destinate

funcționării punctului de control trecere frontieră, executate anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 26/1996, potrivit avizelor pentru schimb,

contractelor încheiate cu P.G. fără a reieși vreo situație de ocupare abuzivă,

defrișări, tăieri ilegale sau exploatarea terenului potrivit celor prevăzute în

În atare situație, instanța de fond

a reținut că pretenția de evacuare vizează în esență desființarea

construcțiilor și încetarea activității P.C.T.F. Ostrovul – Mocănașu, deși

executate pe bază de aprobări și în absența unor acte sau fapte prin care

pârâta să se afirme proprietar al terenului ori să fi împiedicat administrarea

pădurii în condițiile legii.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel reclamanta considerând sentința atacată ca netemeinică și nelegală arătând

în esență că este pronunțată de o instanță lipsită de competență materială,

cauza nefiind de natură comercială, fiind dată cu aplicarea greșită a legii,

prin interpretarea greșită a materialului probator, situația de fapt fiind

reținută eronat.

În cauză s-a dispus și efectuarea

unei expertize tehnico – economică, și în baza probatoriului administrat

raportat la motivele de apel, prin decizia nr. 468 din 20 mai 2005 Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul a schimbat în tot

sentința criticată și pe fond a admis acțiunea precizată, a dispus evacuarea

pârâtei de pe suprafața de 0,7 ha situată în trupul de pădure M. Județul

Giurgiu, și a obligat-o totodată la plata sumei de 126.537.974 lei,

reprezentând contravaloare taxă forestieră de ocupare aferentă perioadei 2001 –

2004.

În motivare s-a înlăturat critica

privind necompetența materială considerând că în mod legal instanța a reținut

cauza spre soluționare față de dispozițiile art. 3 și 46 C. com.

S-a reținut pe fond că pârâta ocupă

nelegal terenul, fără titlu, acesta aparținând domeniului public în

administrarea reclamatei, fapt confirmat de altfel și de pârâta – intimată.

Cu petiția înregistrată la data de

25 august 2005 pârâta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că hotărârea

cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât terenul necesar pentru

investiție P.C.T.F. i-a fost pus la dispoziție de către P.G. și nu reprezintă

teren forestier, având la bază schițele și planurile care cuprindeau drumurile

de acces și platformele betonate.

Se critică modul în care s-a reținut

situația de fapt, în baza expertizei efectuate respectiv că partea înclinată a

drumului de acces numită taluze sau amprize ce însumează pe toată lungimea 7091

m.p. ar reprezenta teren forestier ocupat ilegal.

S-a mai susținut că nu societatea a

ocupat în mod abuziv terenul calitatea procesuală pasivă aparținând P.G., care

i-a pus la dispoziție terenul și care nu a avut în vedere faptul că o șosea nu

poate avea margini verticale care în unele porțiuni ar fi însemnat un perete cu

o înălțime de circa 8 metri.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate.

În speță criticile formulate se

referă la modul cum s-a făcut interpretarea probatoriilor administrate și s-a

reținut situația de fapt, fără a se indica motive de nelegalitate, aspectele

semnalate scăpând controlului de legalitate, fiind atributul exclusiv al

instanței de fond și apel datorită caracterului devolutiv al acestuia.

De altfel expertiza efectuată în

cauză a statuat și a arătat expres că recurenta pârâtă a ocupat ilegal o

suprafață în plus față de investiția aprobată, suprafața de 7091 m.p. fond

forestier, fiind justificată chemarea în judecată în calitate de pârâtă.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC M.C.P.C. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 468 din 20 mai 2005 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 679/2009
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul MUNICIPIUL GIURGIU - prin Primar a solicitat rezilierea forțată a contractului de asociere în participațiune din 5 aug
ÎCCJ 2018-11-07
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3821/2018
.R.L., care la rândul său le-a vândut către pârâta S.C. D. S.R.L., această pârâtă fiind proprietarul lor actual. Cu ocazia rejudecării cauzei, deși reclamantele au susținut că proba cu expertiză nu este utilă cauzei, nu au formulat declaraț
ÎCCJ 2006-09-14
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7030/2006
Asupra recursului civil de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de 22 mai 2003, reclamantul D.D. a chemat în judecată pârâta SC G.T. SA Orșova, pentru ca, prin hotărârea ce se va pro
ÎCCJ 2005-05-10
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2923/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC U.T. SA a formulat acțiune la data de 8 august 2003, înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,
ÎCCJ 2003-10-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3069/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2002, reclamanta D.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Alimentației și Păduri
Sursă