ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4533/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 541 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu a fost admisă acțiunea C.N. A.P.D.F. S.A. Giurgiu iar pârâta C.N. F. N. S.A. Giurgiu a fost obligată la plata sumei de 51.383.010 lei cu titlu de preț al serviciilor prestate de reclamantă pentru pârâtă în temeiul contractului nr. 6495/1995 și a actului adițional la contract, respectiv taxe utilizare cap pod punct trecere Giurgiu – Ruse. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1037 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Instanța de apel a reținut că pârâtei i-au fost comunicate la fond atât acțiunea cât și actele anexe, ea fiind legal citată, iar în apel nu s-a făcut dovada de către pârâtă a netemeiniciei sentinței de fond, așa încât pretențiile reclamantei au fost apreciate ca justificate.

Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei deoarece ea a fost dată, ca și sentința de fond, cu încălcarea dreptului său la apărare și a dispozițiilor procedurii civile privind comunicarea actelor probatorii pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, acte ce nu au fost comunicate odată cu acțiunea. Întrucât ea este cea care a contribuit în proporție de 99 % la construirea capului de pod pentru trecerea cu bacul, recurenta solicită respingerea acțiunii reclamantei. Prin notele de concluzii depuse la dosar în mai 2003, intimata a solicitat respingerea recursului apreciind că acțiunea sa este întemeiată pe art. 2 pct. 5 din contractul 6495/1995, între cele două părți existând anterior un alt litigiu soluționat prin decizia 4229/2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că recurenta datorează tarife pentru utilizarea capului de pod.

Chiar dacă azi intimata a susținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, curtea reține, verificând considerentele deciziei 4229 din 21 septembrie 2000 și acțiunea de față, că cele două litigii s-au întemeiat pe același contract 6495/1995 dar perioadele pentru care s-au solicitat tarifele pentru utilizarea capului de pod sunt diferite, așa încât nefiind îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ., nu se poate reține autoritatea lucrului judecat, ci precedentul judiciar. Analizând motivele recursului curtea le apreciază ca neîntemeiate deoarece în apel s-au acordat trei termene, apelanta fiind reprezentată la primul și ultimul termen, prin consilier juridic care a susținut cauza, neformulând cereri de probatorii, așa încât nu poate pretinde că i-a fost încălcat dreptul său la apărare.

De altfel, așa cum reține și instanța de apel, la fond pârâta - recurentă a fost legal citată cu copia acțiunii, însă nu s-a prezentat și nu și-a făcut nici o apărare, așa încât nu poate pretinde încălcarea dreptului său la apărare, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a și amânat pronunțarea. De altfel pârâta, deși legal citată nu a depus nici întâmpinare, întâmpinare în care ar fi putut invoca necomunicarea actelor doveditoare odată cu acțiunea reclamantei, așa încât nu mai poate invoca această excepție procedurală în cursul judecății, după cum prevăd dispozițiile art. 136 C. proc. civ. În consecință, curtea apreciază că recursul pârâtei este nefondat, motiv pentru care îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C.N.F.N. S.A. Giurgiu împotriva deciziei nr. 1037 din 19 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2003.