ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4533/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4533/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 541 din 23 noiembrie
2000 a Tribunalului Giurgiu a fost admisă acțiunea C.N. A.P.D.F. S.A. Giurgiu
iar pârâta C.N. F. N. S.A. Giurgiu a fost obligată la plata sumei de 51.383.010
lei cu titlu de preț al serviciilor prestate de reclamantă pentru pârâtă în temeiul
contractului nr. 6495/1995 și a actului adițional la contract, respectiv taxe utilizare
cap pod punct trecere Giurgiu – Ruse.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe
a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1037 din 19 iunie 2001 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Instanța de apel a reținut că pârâtei i-au fost
comunicate la fond atât acțiunea cât și actele anexe, ea fiind legal citată, iar
în apel nu s-a făcut dovada de către pârâtă a netemeiniciei sentinței de fond, așa
încât pretențiile reclamantei au fost apreciate ca justificate.
Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat
recurs solicitând casarea ei deoarece ea a fost dată, ca și sentința de fond, cu
încălcarea dreptului său la apărare și a dispozițiilor procedurii civile privind
comunicarea actelor probatorii pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, acte
ce nu au fost comunicate odată cu acțiunea.
Întrucât ea este cea care a contribuit în
proporție de 99 % la construirea capului de pod pentru trecerea cu bacul,
recurenta solicită respingerea acțiunii reclamantei.
Prin notele de concluzii depuse la dosar în mai
2003, intimata a solicitat respingerea recursului apreciind că acțiunea sa este
întemeiată pe art. 2 pct. 5 din contractul 6495/1995, între cele două părți existând
anterior un alt litigiu soluționat prin decizia 4229/2000 a Curții Supreme de
Justiție, secția comercială, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că recurenta
datorează tarife pentru utilizarea capului de pod.
Chiar dacă azi intimata a susținut că în cauză există
autoritate de lucru judecat, curtea reține, verificând considerentele deciziei
4229 din 21 septembrie 2000 și acțiunea de față, că cele două litigii s-au întemeiat
pe același contract 6495/1995 dar perioadele pentru care s-au solicitat
tarifele pentru utilizarea capului de pod sunt diferite, așa încât nefiind îndeplinite
condițiile art. 1201 C. civ., nu se poate reține autoritatea lucrului judecat,
ci precedentul judiciar.
Analizând motivele recursului curtea le apreciază
ca neîntemeiate deoarece în apel s-au acordat trei termene, apelanta fiind reprezentată
la primul și ultimul termen, prin consilier juridic care a susținut cauza, neformulând
cereri de probatorii, așa încât nu poate pretinde că i-a fost încălcat dreptul său
la apărare.
De altfel, așa cum reține și instanța de apel, la
fond pârâta - recurentă a fost legal citată cu copia acțiunii, însă nu s-a prezentat
și nu și-a făcut nici o apărare, așa încât nu poate pretinde încălcarea
dreptului său la apărare, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a și amânat
pronunțarea.
De altfel pârâta, deși legal citată nu a depus nici
întâmpinare, întâmpinare în care ar fi putut invoca necomunicarea actelor
doveditoare odată cu acțiunea reclamantei, așa încât nu mai poate invoca
această excepție procedurală în cursul judecății, după cum prevăd dispozițiile
art. 136 C. proc. civ.
În consecință, curtea apreciază că recursul pârâtei
este nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta S.C. C.N.F.N. S.A. Giurgiu împotriva deciziei nr. 1037 din
19 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20
noiembrie 2003.