ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2002 din 26 iunie 2008,

a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a H.G. nr.968/2002, privind

atestarea domeniului public al județului Giurgiu, precum și al Municipiului

Giurgiu, orașelor și comunelor din județul Giurgiu, invocată de reclamantul

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului cu a cărei soluționare

a fost sesizată prin încheierea Tribunalului București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, din data de 14 septembrie 2007, aceasta

fiind instanța în fața căreia, respectiva excepție a fost invocată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că reclamantul, atunci când a formulat excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 968/2002, a susținut că includerea terenului în suprafață de 850 mp în

inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Giurgiu

(poz.18 din anexa la H.C.L. Giurgiu nr. 135/1999, act premergător adoptării

hotărârii de guvern a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție)

este nelegală, întrucât, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituție ca și

Legii nr. 213/1998, anexa 1 pct. 1 poz.22, terenurile pe care sunt situate

porturile maritime, fluviale, civile și militare, fac parte din domeniul public

al statului.

S-a arătat că în anexa 12 poz. 33767 din H.G.

nr. 968/2002 figurează înscrisă suprafața de 21.274 mp teren portuar, în care

este inclusă și suprafața în litigiu, de 850 mp.

Instanța de fond a apreciat că în

condițiile în care terenul în suprafață de 850 mp a fost inclus în intravilanul

bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Giurgiu, aprobat prin H.C.L.

Giurgiu nr. 135 din 26 august 1999, iar cu privire la această din urmă hotărâre

instanța de contencios administrativ s-a pronunțat irevocabil, în sensul statuării

legalității acesteia (Decizia civilă nr. 581/R-C/2007 a Curții de Apel

Pitești), nu mai pot fi examinate, în acest cadru procesual, criticile de

nelegalitate invocate de reclamant, ce vizează încadrarea eronată a terenului

în categoria bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului Giurgiu. În

plus, prin actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public nu se

creează drepturi noi, nu se stabilește și nu se modifică regimul juridic al

bunurilor.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal a declarat recurs reclamantul Ministerul Transporturilor.

Hotărârea instanței de fond a fost

criticată de recurentă, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că a fost

pronunțată cu greșita aplicare a legii, în sensul că s-a reținut, în mod greșit,

puterea de lucru judecat în ceea ce privește legalitatea includerii terenului

în suprafață de 850 mp în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al

Municipiului Giurgiu.

Recurenta a susținut că în cauză nu sunt

întrunite condițiile cerute de lege pentru a se stabili existența puterii de

lucru judecat, prin prima hotărâre irevocabilă la care s-a făcut referire fiind

cercetată legalitatea H.G.L Giurgiu nr. 135/1999, în vreme ce în prezentul

dosar s-a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nelegalități H.G. nr. 968/2002,

astfel că în mod evident este vorba de două acte administrative distincte, deci

nu există identitate de obiect și nici de cauză.

Întrucât instanța de fond nu a cercetat

legalitatea includerii terenului în litigiu, în suprafață de 850 mp în

inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Giurgiu,

recurentul-reclamant a reiterat aspectele de nelegalitate menționate și în

cuprinsul cererii inițiale, cu referire la prevederile cuprinse în Constituția

României [art. 136 alin. (3)] și cele ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, susținând totodată că nu exista o

posibilitate legală a Consiliului local al Municipiului Giurgiu de a-și însuși

un bun ce a fost declarat ca aparținând domeniului public al statului, prin lege

organică.

Intimații Guvernul României și Consiliul

Local al Municipiului Giurgiu au formulat în cauză întâmpinări prin care au

susținut netemeinicia criticilor formulate de recurent și au solicitat

respingerea recursului declarat ca nefondat.

Intimatul Consiliul local al Municipiului

Giurgiu a arătat că H.G. nr. 968/2002, publicată în M.Of. nr. 979 din 13

septembrie 2002, este un act administrativ unilateral, cu caracter individual,

menționând totodată că atât doctrina cât și practica unitară a Înaltei Curți de

Casație și Justiție au statuat, urmare a unei interpretări sistematice și

istorico-teleologică a textelor de lege în materie, că este inadmisibilă

excepția de nelegalitate privind actele administrative individuale emise sau

adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, căci o soluție

contrară ar conduce la încălcarea principiului stabilității și securității

raporturilor juridice și la prevederile art. 6 din C.E.D.O., cu consecința

creării unui climat general de incertitudine și de nesiguranță juridică.

În fine s-a mai susținut că recursul este

nefondat și pentru că instanța de fond, în opinia intimatei, a apreciat corect

că odată ce s-a soluționat irevocabil o situație juridică, ea nu mai poate fi

reluată și repusă în discuție.

De altfel, după cum corect a reținut și

instanța de fond prin actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului

public local nu se creează drepturi noi, nu se stabilește și nu se modifică

regimul juridic al bunurilor.

Recursul nu este fondat și urmează a fi

respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Examinând cauza în raport de actele

și lucrările dosarului, de prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ. și raportat la criticile recurentei-reclamante, dar și la

apărările intimaților-pârâți, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi

primite, în considerarea celor în continuare arătate, în completarea

argumentelor instanței de fond și cu precădere față de acestea.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 262/2007, legalitatea unui

act administrativ individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau

la cererea părții interesate.

Este adevărat că prin Decizia nr. 426 din

10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, în varianta lor

modificată prin Legea nr. 262/2007, apreciind că aceste texte sunt în acord cu

dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală ca

și cu principiul stabilității raporturilor juridice.

Înalta Curte, independent de argumentele

Curții Constituționale și a căror substanță nu este nesocotită, reține însă, pe

alt temei, respectiv potrivit art. 20 alin. (2) din Constituția României, ce

instituie, în situația în care există un conflict între legile naționale și

normele cuprinse în pactele și tratatele internaționale la care România este

parte, regula aplicării directe și cu prioritate a tratatelor internaționale

(mai puțin în situația existenței unor dispoziții mai favorabile cuprinse în

dreptul intern), că judecătorul național este cel ce aplică direct și

nemijlocit prevederile cuprinse în aceste tratate internaționale, având și

rolul de a aprecia, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție, cu privire la

compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările

și jurisprudențele comunitare.

Din această perspectivă, așadar

judecătorul național, aplicând primul C.E.D.O. are obligația de a asigura

efectul deplin al normelor acestei convenții, asigurându-le preeminența,

deplină și efectivă, față de orice altă prevedere contrară din legislația

națională, fără să fie nevoie să aștepte intervenția legiuitorului pentru

abrogarea ei, după cum constant s-a și reținut în jurisprudența C.E.D.O.

Sunt așadar nefondate criticile

recurentei în primul rând pentru că Înalta Curte, potrivit jurisprudenței sale

deja cristalizată în această materie, apreciază, că prin consecințele juridice

pe care le produce admiterea unei excepții de nelegalitate asupra litigiului în

cadrul căruia a fost invocată și mai cu seamă prin posibilitatea invocării

excepției fără limită de timp, cu privire la acte administrative unilaterale

individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, art. 4 din

acest act normativ contravine principiului securității raporturilor juridice.

Acest principiu impune aplicarea

directă, cu prioritate, a art. 6 din C.E.D.O. (Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale). În plus, deși este

necontestat că admiterea excepției de nelegalitate nu are ca efect anularea

actului administrativ, ci doar înlăturarea lui din litigiul în care a fost

invocată excepția, tot atât de adevărat este că beneficiarul actului

administrativ constatator sau constitutiv de drepturi nu se mai poate prevala

de el în fața instanței, văzându-se lipsit astfel de fundamentul dreptului

consacrat , astfel că admiterea excepției de nelegalitate produce practic

efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului.

De asemenea, conform jurisprudenței

Curții de Justiție de la Luxemburg, este de competența judecătorului național,

în calitate de prim judecător comunitar, să asigure pe deplin aplicarea

dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act

normativ național, care i s-ar opune.

De altfel, aceeași instanță comunitară a

reținut în ceea ce privește posibilitatea invocării excepției de nelegalitate

cu privire la actele instituțiilor comunitare, că atunci când partea îndreptățită

să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește

termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul

că i se va opune caracterul definitiv al respectivului act și nu va mai putea

solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea

incidentală a excepției de nelegalitate.

Prin urmare, concluzionând pe acest

aspect, se reține că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, ce permit

repunerea în discuție, repetat și fără limită de timp, a legalității unui act

administrativ individual, care în cauză, este H.G. nr. 968/2002, privind

atestarea domeniului public al județului Giurgiu, precum și al Municipiului

Giurgiu, orașelor și comunelor din județul Giurgiu, încalcă principiile

fundamentale arătate, practica C.E.D.O. și pe cea a Curții de Justiție de la

Luxemburg, în situații juridice similare.

Pe de altă parte, deși argumentele

sus-arătate, prin natura lor nu mai impun și analizarea celorlalte critici,

vizând pretinsa nelegalitate a actului atacat, Înalta Curte reține că prima

instanță a examinat corect și a apreciat totodată că actul administrativ în discuție

îndeplinește condițiile de legalitate, raportat la actele normative ce au stat

la baza emiterii sale, cu atât mai mult cu cât legalitatea actului administrativ

premergător H.C.L. nr. 135/1999 și care a servit drept suport al H.G.

nr.968/2002 a fost confirmată pe cale judecătorească.

De altfel, după cum corect a reținut

și instanța de fond prin actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului

public local nu se creează drepturi noi, nu se stabilește și nu se modifică

regimul juridic al bunurilor.

Astfel, și din această perspectivă

se apreciază că nu este prejudiciat dreptul recurentei față de soluția

pronunțată și menținută prin prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii împotriva sentinței nr. 002 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul să plătească

intimatului. Consiliul Local a Municipiului Giurgiu suma de 5950 lei,

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

februarie 2009.