ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2006

HOTĂRÂRE
18.01.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

aprilie 2004, reclamantul Consiliul Local al orașului Corabia, județul Olt, a

solicitat anularea parțială a H.G. nr. 15/2004, poziția nr. 33783 din Anexa nr.

16, în sensul modificării suprafeței de teren portuar aferent Portului Corabia,

din 227.763,43 mp, în 77.001 mp.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin actul administrativ contestat a fost vătămat dreptul său de

proprietate asupra terenurilor în suprafață de 51.800 mp, de 21.600 mp și,

respectiv, de 2.042 mp, care au destinația de izlaz comunal și aparțin orașului

Corabia, conform art. 44 din Legea nr. 18/1991, republicată. Reclamantul a

învederat că aceste terenuri au fost greșit incluse în inventarul bunurilor

care alcătuiesc domeniul public al statului.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 176 din 22 aprilie

2005, prin care a admis acțiunea și a anulat poziția nr. 33783 din Anexa nr. 16 a H.G. nr. 15/2004, în sensul modificării suprafeței de teren pentru Port Corabia, la suprafața de

77.001 mp, în loc de 227.763,43 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în raport cu înscrisurile depuse de părți și cu concluziile

expertizei de specialitate efectuată în cauză, că în domeniul public al

statului a fost inclusă în mod nelegal, ca teren aferent Portului Corabia, a

suprafeței mai mare decât suprafața de 77.001 mp, care este necesară

funcționării portului. Pentru diferența de teren până la suprafața totală de 227.763

mp,43,  înscrisă în actul administrativ contestat, instanța de fond a constatat

că a fost vătămat dreptul de proprietate al orașului Corabia, drept recunoscut

de art. 121-122 din Legea nr. 215/2001 și înscris în C.F. nr. 592 Corabia.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs. pârâtul Guvernul României, solicitând

modificarea hotărârii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că sentința

atacată este nelegală, fiindcă la data pronunțării - 22 aprilie 2005, actul

administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ nu mai era

în vigoare, fiind abrogat expres prin dispozițiile art. 5 din H.G. nr.

2060/2004.

Recurentul a criticat și soluțiile

date de instanța de fond, excepțiilor privind lipsa calității procesuale active

a Consiliului Local al orașului Corabia și lipsa mandatului din partea acestui

consiliu, pentru promovarea acțiunii în justiție.

Pe fondul cauzei, recurentul a

arătat că instanța de fond a considerat eronat că actul administrativ de

aprobare a inventarului bunurilor din domeniul public al statului, produce

efecte juridice în privința proprietății altor persoane, deși nu este un act

constitutiv de drepturi noi, nu stabilește și nu modifică regimul juridic al

bunurilor respective și, deci, nu este de natură să vatăme un eventual drept de

proprietate al intimatului.

Intimatul Consiliul Local al

orașului Corabia a depus întâmpinare și a invocat excepția nulității

recursului, motivând că nu a fost semnat de persoana împuternicită să

reprezinte în justiție autoritatea publică recurentă.

Excepția invocată de intimat este

neîntemeiată, constatându-se că Guvernul României a declarat recurs prin

reprezentantul său legal, Secretariatul General al Guvernului și cererea de

recurs a fost semnată de ministrul delegat, conform art. 2 alin. (1) lit. d)

din H.G. nr. 157/2005.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

H.G. nr. 15/2004 a fost abrogată expres prin

dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 2060/2004 (M. Of. nr. 1129/30.11.2004).

La data judecării fondului pricinii,

prin sentința civilă nr. 176 din 22 aprilie 2005, actul administrativ dedus judecății

nu mai era în vigoare și în consecință, încetaseră efectele sale juridice,

inclusiv efectele considerate de intimat, ca fiind vătămătoare pentru dreptul

de proprietate al orașului Corabia.

Instanța de fond s-a pronunțat

greșit asupra unui act administrativ inexistent la data judecării cauzei și a

considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990,

deși actul anulat parțial nu mai era susceptibil să afecteze existența și

exercitarea dreptului real invocat prin acțiune. De altfel, nici intimatul nu a

susținut producerea unor asemenea consecințe juridice între data formulării

acțiunii sale în justiție și data abrogării actului administrativ contestat,

motiv pentru care, instanța de fond a admis greșit cererea de chemare în judecată,

care nu mai avea obiect după intrarea în vigoare a H.G. nr. 2060/2004.

Pentru considerentele expuse și în

raport cu care nu se mai impune examinarea celorlalte motive de recurs

invocate, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va

respinge, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de Consiliul Local al

orașului Corabia.

Admite recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței civile nr. 176 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond

respinge acțiunea formulată de Consiliul Local Corabia, ca rămasă fără obiect.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4348/2008
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2065 din 11 septembrie 2007, rejudecând cauza, după casare, urmare pronunțării de către Î nalta Curte de Casație și Justiție, s ecția
ÎCCJ 2015-03-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 635/2015
urilor și nici faptul că autorii lor au avut in proprietate exclusivă aceste bunuri. Prin sentința civilă nr. 308 din 22 iunie 2005 Tribunalul Olt a admis în parte contestația și a anulat dispoziția nr. 3082/2004. A fost obligată Primăria C
ÎCCJ 2009-02-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2002 din 26 iunie 2008, a respins ca neîntemeiată e
ÎCCJ 2011-06-30
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3830/2011
ă dovada dreptului de proprietate publică a statului în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, bunul nefăc
ÎCCJ 2007-10-04
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6367/2007
întemeiată. De altfel, reclamanta, fără să conteste identificarea terenului, și-a exprimat nemulțumirea față de aparentele contradicții între dispoziția nr. 7441 din 15 octombrie 2002 prin care Primarul municipiului Craiova a înaintat dosar
Sursă