ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 654/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 654/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 30 septembrie 2009,

reclamanta Fundația de Cultură Universitară și Tehnică București U. – Filiala

Giurgiu a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Giurgiu,

solicitând pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc

de act autentic de schimb, în sensul că terenurile proprietatea Fundației,

situate în mun. Giurgiu, respectiv

teren

intravilan în suprafață de 6875 m.p., adiacent Fabricii de zahăr, având număr

cadastral 4267/3, C.F. nr. 4695/N; teren intravilan în suprafață de 2528 m.p. cu Corpul C1, sală de spectacole+cantină pe o suprafață construită de 792,5 m.p. și Corpul C2, reprezentând popicărie pe o suprafață construită de 391,5 m.p., situat în strada Păcii, având număr cadastral 1069, C.F. nr. 4136/N; să fie trecute în proprietatea statului, iar imobilele proprietatea pârâtei situate în mun.

Giurgiu, respectiv teren intravilan în suprafață de 450 m.p. pe strada Viespilor-adiacent blocul B6, având număr cadastral 4284, C.F. nr. 4644/N; teren intravilan în suprafață de 656 m.p. din acte, pe strada Petre Ghelmez

(fostul B-dul CFR), având nr. cadastral 4574, C.F. nr. 5127/N; teren intravilan în suprafață de 288 m.p. situat în zona Parc, Fabrica de zahăr, având număr

cadastral 4281, C.F. nr. 4645/N; teren intravilan în suprafață de 871 m.p. situat pe aleea Fabricii de zahăr, fără număr, având număr cadastral 3592, C.F. 3675/N; teren intravilan în suprafață de 212 m.p. situat pe aleea Fabricii de zahăr, fără

număr, având număr cadastral 3593, C.F. 3676/N; teren intravilan în suprafață

de 103 m.p. situat în zona Parc, Fabrica de zahăr, fără număr, având număr

cadastral 4282, C.F. 4643/N; teren intravilan în suprafață de 1228,95 m.p. situat pe strada Cărămidarii vechi, fără număr, având număr cadastral 4136, C.F. 4424/N; teren intravilan în suprafață de 1112 m.p. situat în zona Piața Decebal, având

număr cadastral 4283, C.F. 4628/N; teren intravilan în suprafață de 1548 m.p. situat pe Sos. București fără număr, având număr cadastral 4573, C.F. 5128/N; să fie trecute în proprietatea sa, astfel cum părțile au convenit prin înscrisul

intitulat Convenție, înregistrat sub nr. 4939 din 16 martie 2006. A solicitat

totodată, radierea din Cartea funciară a terenurilor mai sus menționate,

înregistrate pe numele pârâtei și înscrierea lor în Cartea Funciară pe numele

Fundației de Cultură Universitară și Tehnică București U. - Filiala Giurgiu;

radierea din Cartea Funciară a terenurilor mai sus-menționate, înregistrate pe

numele Fundației și înscrierea acestora pe numele pârâtei; obligarea pârâtei la

plata sumei de 412.605,26 lei (echivalentul a 98.006 euro în data de 24

septembrie 2009 - curs BNR), ce reprezintă compensarea diferenței de valoare a

terenurilor supuse schimbului, astfel cum s-a convenit prin procesul-verbal de

negociere din data de 07 mai 2007, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

La data de 28 aprilie 2010 reclamanta a depus la dosar cerere

precizatoare a acțiunii introductive, învederând că înțelege să se judece în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Giurgiu reprezentat de primar.

La termenul de judecată din 28 aprilie 2010, Judecătoria Giurgiu,

din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 3287 din 5 mai 2010, Judecătoria Giurgiu

a admis excepția necompetenței sale materiale invocată de pârâtul Municipiul

Giurgiu, prin primar, iar în temeiul art. 159 alin. (2), art. 158 alin. (1) și art.

5 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin

sentința civilă nr. 182 din 22 decembrie 2011, Tribunalul Giurgiu a a

dmis în parte

acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Municipiul Giurgiu, prin

primar, astfel cum a fost precizată; a constatat că între reclamantă și pârât,

în calitate de copermutanți, a intervenit, potrivit Convenției nr. 4939 din 16

martie 2006 aprobată prin Hotărârea Consiliului Local Giurgiu nr. 190 din 31

mai 2007, schimbul de terenuri, conform căruia reclamanta Fundația de Cultură

Universitară și Tehnică București U. – Filiala Giurgiu dobândește dreptul de proprietate

asupra următoarelor suprafețe de teren, proprietatea pârâtului Municipiul

Giurgiu, prin primar:

- teren intravilan în

suprafață de 212 mp (204 mp din măsurători) situat în mun. Giurgiu, zona Parc

Fabrica de Zahăr, identificat în teren conform Anexei 1 la raportul de

expertiză, cu numărul cadastral 3593, intabulat în cartea funciară nr. 31320

provenită din conversia cărții funciare nr. 3676/N;

- teren intravilan în

suprafață de 871 (851 mp din măsurători), situat în mun. Giurgiu, zona Parc

Fabrica de Zahăr, identificat în teren conform Anexei 2 la raportul de

expertiză, cu numărul cadastral 3592, intabulat în cartea funciară nr. 31367

provenită din conversia cărții funciare nr. 3675/N;

- teren intravilan în

suprafață de 103 mp, situat în mun. Giurgiu, zona Parc Fabrica de Zahăr,

identificat în teren conform Anexei 3 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral

4282, intabulat în cartea funciară nr. 31328 provenită din conversia cărții

funciare nr. 4643/N;

- teren intravilan în

suprafață de 288 mp, situat în mun. Giurgiu, zona Parc Fabrica de Zahăr,

identificat în teren conform Anexei 4 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral

4281, intabulat în cartea funciară nr. 31327 provenită din conversia cărții

funciare nr. 4645/N;

- teren intravilan în

suprafață de 1112,38 mp (1112 mp din măsurători), situat în mun. Giurgiu, zona

Piața Decebal, identificat în teren conform Anexei 5 la raportul de expertiză,

cu numărul cadastral 4283, intabulat în cartea funciară nr. 31322 provenită din

conversia cărții funciare nr. 4628/N;

- teren intravilan în

suprafață de 1228,95 mp (1229 mp din măsurători), situat în spatele Complexului

I., identificat în teren conform Anexei 6 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral

4136, intabulat în cartea funciară nr. 31324 provenită din conversia cărții

funciare nr. 4424/N;

- teren intravilan în

suprafață de 450 mp, situat în mun. Giurgiu, str. Viespilor – adiacent bl. B6,

identificat în teren conform Anexei 7 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral

4284, intabulat în cartea funciară nr. 31349 provenită din conversia cărții

funciare nr. 4644/N;

- teren intravilan în

suprafață de 1630 mp (1548 mp din măsurători), situat în mun. Giurgiu, șos.

București, fără număr, identificat în teren conform Anexei 8 la raportul de

expertiză, cu numărul cadastral 4573, intabulat în cartea funciară nr. 31331

provenită din conversia cărții funciare nr. 5128/N;

- teren intravilan în

suprafață de 664 mp (656 mp din măsurători) situat în mun. Giurgiu, str. Petre

Ghelmez, identificat în teren conform Anexei 9 la raportul de expertiză, cu numărul

cadastral 4574, intabulat în cartea funciară nr. 31319 provenită din conversia

cărții funciare nr. 5127/N.

S-a constatat că pârâtul

Municipiul Giurgiu, prin primar dobândește în schimb, dreptul de proprietate

asupra următoarelor suprafețe de teren, proprietatea reclamantei Fundația de

Cultură Universitară și Tehnică București U. – Filiala Giurgiu:

- teren intravilan în

suprafață de 6875 mp, situat în mun. Giurgiu, adiacent Fabricii de Zahăr,

identificat în teren conform Anexei 10 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral

4267/3, intabulat în cartea funciară nr. 32536 provenită din conversia cărții

funciare nr. 4695/N;

- teren intravilan în

suprafață de 2528 mp (2557 din măsurători), adiacent Fabricii de Zahăr, identificat

în teren conform Anexei 11 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 1069,

intabulat în cartea funciară nr. 31908 provenită din conversia cărții funciare nr.

4136/N;

A fost obligat

pârâtul să plătească reclamantului suma de 98.006 euro, în echivalent lei la

cursul B.N.R. din ziua plății, ce reprezintă compensarea diferenței rezultată

din valorile stabilite de părți prin raportul de evaluare ce a rezultat ca

urmare a valorii de piață dintre imobilele proprietatea reclamantei și

imobilele proprietatea pârâtei, așa cum părțile au convenit prin procesul

verbal de negociere din data de 7 mai 2007.

A fost obligat

pârâtul la plata sumei de 11.931 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către

reclamantă, s-a dispus ca hotărârea instanței să țină loc de act autentic de

schimb, iar în baza art. 77

1

alin. (6) C. fisc., s-a dispus

comunicarea unei copii a hotărârii, la rămânerea irevocabilă, către organele

fiscale de la sediile fiscale ale părților.

În baza art. 54 alin.

(2) din Legea nr. 7/1996, s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, la

rămânerea irevocabilă, și la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de

16 martie 2006 între părți, respectiv Municipiul Giurgiu, prin primar, pe de o

parte, și Universitatea Tehnologică U., pe de altă parte, s-a încheiat o

Convenție, înregistrată la Primăria Giurgiu sub nr. 4939 din 16 martie 2006 (fila

11 dosar Judecătoria Giurgiu) al cărei obiect îl constituie efectuarea unui

schimb de terenuri proprietatea copermutanților, ca și soluție de compensare a

unui segment din drumul de centură ce afecta proprietatea reclamantei, care a

cedat 6576 mp în vederea realizării acestui obiectiv, în schimbul căreia

pârâtul Municipiul Giurgiu s-a obligat să predea mai multe suprafețe de teren

menționate în Convenție și individualizate în anexele la aceasta.

Prin aceeași Convenție, Municipiul Giurgiu s-a obligat să inițieze

un proiect de hotărâre pentru acordarea avizului de principiu de către

Consiliul Local al mun. Giurgiu în vederea schimbului și s-a făcut mențiunea

expresă cu privire la faptul că terenurile se predau liber în posesia și spre

folosința fiecărui copermutant la data încheierii în formă autentică a actului

de schimb, părțile garantând reciproc pentru evicțiune și obligându-se în

aceeași măsură, să îndeplinească formalitățile necesare perfectării actului de

schimb în formă autentică.

Ulterior, constatându-se din rapoartele de evaluare întocmite că

valoarea de piață a imobilelor proprietatea reclamantei este mai mare decât a

celor oferite la schimb de către Municipiul Giurgiu, între părți s-au purtat

negocieri sub acest aspect, sens în care s-a încheiat Procesul-verbal de

negociere din 07 mai 2007 (fila 12 dosar Judecătoria Giurgiu), în cuprinsul

căruia se menționează o valoare de 222.634 euro pentru imobilele aparținând

municipiului Giurgiu și o valoare de 320.640 euro pentru cele aparținând

Fundației U., stabilindu-se totodată că Municipiul Giurgiu va compensa

diferența negociată cu suma de 300.000 lei.

Prin Hotărârea nr. 190 din 31 mai 2007 Consiliul Local al mun.

Giurgiu și-a însușit respectivele rapoarte de evaluare și a aprobat schimbul de

terenuri între Municipiul Giurgiu și

Fundația de Cultură Universitară și Tehnică

București U. – Filiala Giurgiu, primul cedând o suprafață de 6560,34 mp,

proprietatea sa, în schimbul unei suprafețe de 9104 mp, proprietatea celei din

urmă, care va primi și suma de 300.000 lei, reprezentând diferența rezultată

din valorile stabilite conform rapoartelor de evaluare a imobilelor ce fac

obiectul schimbului, precizându-se că sunt delimitate potrivit planurilor de

situație din anexele 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 și care se menționează că fac parte

integrantă din hotărârea de Consiliu Local.

De

asemenea, în cuprinsul aceleiași Hotărâri se arată că, atât contravaloarea

raportului de evaluare, cât și taxele pentru perfectarea actelor notariale

aferente schimbului, se vor suporta de Primăria mun. Giurgiu.

Ca urmare

a înțelegerii dintre părți, concretizată în actele anterior menționate,

tribunalul a reținut în continuare că, reclamanta Fundația de Cultură

Universitară și Tehnică București U. – Filiala Giurgiu a notificat în mai multe

rânduri pe pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar în vederea prezentării la

notar pentru încheierea actului de schimb în formă autentică, ultima oară

pentru data de 31 august 2009 (fila 21 dosar Judecătoria Giurgiu), pârât care

sub diverse pretexte, s-a sustras de la această obligație asumată prin

Convenția nr. 4939 din 16 martie 2006, fără însă să nege încheierea înțelegerii

în sensul efectuării schimbului.

S-a

reținut în acest sens că, prin adresa nr. 14207 din 17 iulie 2009 pârâtul arată

că motivele pentru care nu poate da curs solicitării privind prezentarea în

vederea perfectării actelor de schimb sunt legate, pe de o parte, de faptul că

în accepțiunea sa încheierea în formă autentică a actului de schimb trebuie

făcută la Notariatul pe a cărui rază teritorială sunt situate terenurile ce fac

obiectul schimbului, iar pe de altă parte, de acela că reclamanta nu ar fi

răspuns invitației nr. 9375 din 08 aprilie 2008 prin care i se solicita

prezentarea cu actele de proprietate la sediul Primăriei.

A reținut

tribunalul că nici unul din aceste motive nu este întemeiat în a constitui un

refuz justificat al pârâtului, având în vedere pe de o parte, că ele nu

corespund realității, întrucât Notificarea viza prezentarea părților pentru

perfectarea actelor la un cabinet notarial din mun. Giurgiu (respectiv

Cabinetul Notarului Public C.V.), localitate unde se află situate și

terenurile, iar actele ce atestă dreptul de proprietate al reclamantei asupra

terenurilor pe care aceasta trebuie să le dea la schimb, s-a dovedit că au fost

înaintate prin intermediul unui executor judecătoresc Primăriei Giurgiu (fila

20 dosar Judecătoria Giurgiu); iar, pe de altă parte, ele nefiind impedimente

reale în perfectarea actului de schimb, notarul fiind cel care în urma

verificării actelor de proprietate proceda ori nu la întocmirea actului, acesta

fiind atributul său legal.

În aceste

condiții, tribunalul a reținut că părțile se află în situația tipică în care

unul dintre semnatarii unui antecontract refuză ulterior, în mod nejustificat,

să se prezinte la notar în vederea perfectării actelor în formă autentică, ceea

ce determină cealaltă parte să se adreseze instanței, conform dispozițiilor art.

1073 și urm. C. civ.

S-a

reținut în acest context că, potrivit art. 1405 C. civ. schimbul „este un

contract prin care părțile – numite copermutanți își dau respectiv un lucru

pentru altul”, pentru care Codul civil și alte acte normative prevăd doar

câteva reguli speciale, în rest schimbul fiind guvernat de regulile prevăzute

pentru contractul de vânzare-cumpărare – art. 1409 C. civ.

Astfel,

sunt aplicabile și în cazul schimbului regulile privind condițiile de

validitate pentru contractul de vânzare-cumpărare, dar și aceea că sub

sancțiunea nulității absolute, contractul de schimb de terenuri trebuie încheiat

în formă autentică.

S-a

reținut că actul încheiat între părți intitulat „Convenția” aprobată prin

H.C.L. Giurgiu nr. 190 din 31 mai 2007, nu poate constitui act valabil de

schimb, dar este valabilă ca și antecontract de schimb (promisiune de schimb),

ce dă naștere în sarcina părților obligației de a o perfecta, iar în caz de

refuz, posibilitatea de a se adresa instanței, conform dispozițiilor

susmenționate, respectiv cele ale art. 1073 și urm. C. civ., în condițiile în

care îndeplinește la rândul său toate elementele de valabilitate prevăzute de art.

948 C. civ. pentru orice act juridic, vizând capacitatea de a contracta,

consimțământul valabil a părții ce se va obliga, un obiect determinat, o cauză

ilicită.

În cauză,

tribunalul a apreciat că toate aceste condiții sunt îndeplinite raportat la

Convenția nr. 4939 din 16 martie 2006 încheiată între părți și aprobată prin

Hotărârea nr. 190 din 31 mai 2007, (dat fiind că unul dintre copermutanți este

Municipiul Giurgiu, prin primar), prin care Consiliul Local și-a însușit și

rapoartele de evaluare efectuate cu privire la respectivul schimb, conform

dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 215/2001.

S-a

reținut că Hotărârea Consiliului Local constituie un act administrativ de

autoritate, prin care se exprimă manifestarea de voință a acestui organ,

competent conform legii să efectueze schimbul imobiliar cu o altă persoană

juridică de drept privat.

Așadar,

această hotărâre nu constituie, prin ea, însăși actul de schimb, nici în sensul

de negotium (căci operațiunea juridică nu s-a perfectat în formă autentică),

dar nici de instrumentum (acesta fiind numai contractul de schimb încheiat și

autentificat de notarul public ori hotărârea instanței în același sens).

Referitor

la aspectul pretins de pârât că nu s-ar fi realizat acordul de voință al

părților, în sensul schimbului cu privire la terenuri determinate, tribunalul a

apreciat că nu-l poate reține, câtă vreme rezultă fără putință de tăgadă, atât

din cuprinsul Convenției nr. 4939 din 16 martie 2006, cât și din acela al H.C.L.

Giurgiu nr. 190 din 31 mai 2007 că acordul de voință s-a manifestat în sensul

efectuării schimbului, între reprezentanții celor două părți, fiind ratificat

și de Consiliul Local potrivit atribuțiilor sale conferite de art. 36 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 215/2001.

De

asemenea, realizarea acordului de voință se poate reține pe lângă cele deja

arătate, că s-a făcut și în mod tacit, câtă vreme Municipiul Giurgiu a folosit

cea mai mare parte din terenurile reclamantei, pe care, conform expertizei efectuate

în cauză, s-a edificat drumul de centură al mun. Giurgiu.

Or, în

aceste condiții, coroborând actele analizate cu situația de fapt, tribunalul a

considerat că este de netăgăduit realizarea acordului de voință în sensul

schimbului.

În ceea

ce privește determinarea terenurilor pe care Municipiul Giurgiu s-a obligat să

le dea la schimb, s-a reținut că ele sunt individualizate în cuprinsul

Convenției, cu excepția a două terenuri, respectiv cel de 1630 mp (1548 mp din

măsurători) situat în mun. Giurgiu, șos. București f.n. și cel în suprafață de

664 mp (656 mp din măsurători) situat în mun. Giurgiu, str. Petre Ghelmez, care

însă apar individualizate, alături de celelalte din cuprinsul Convenției, în

Hotărârea nr. 190 din 31 mai 2007 a Consiliului Local Giurgiu care a aprobat

schimbul cu privire și la acestea două.

Cu

privire la acestea, instanța de fond a reținut că este posibil ca ele să fi

fost omise din eroare din cuprinsul Convenției, cum există și posibilitatea ca

necesitatea adăugirii lor alături de celelalte să fi reieșit tocmai ca urmare a

negocierii între părți cu privire la valoare și tocmai în vederea diminuării

sultei pe care Municipiul Giurgiu trebuia să o plătească reclamantei, ca urmare

a existenței unor diferențe de valoare între terenurile supuse inițial

schimbului.

Din

actele depuse la dosar, tribunalul a reținut că, părțile sunt proprietarele

terenurilor ce fac obiectul antecontractului de schimb, iar referitor la sulta

rezultată în urma negocierilor dintre părți și care reprezintă diferența de

valoare dintre terenurile supuse schimbului, valori exprimate în cuprinsul

rapoartelor de evaluare și respectiv procesul-verbal de negociere în euro, ea

se constituie tocmai din diferența rezultată dintre valoarea terenurilor

aparținând reclamantei, respectiv 320.640 euro și cea a terenurilor aparținând

pârâtului – 222.634 euro, mai exact 98.006 euro, sumă pe care aceasta din urmă

s-a obligat implicit să o achite în compensare, evident în echivalent la cursul

BNR din ziua plății, care cel mai probabil, la momentul încheierii procesului

verbal din 07 mai 2007 era 300.000 lei, astfel că pentru o despăgubire corectă

se impune a se avea în vedere cursul de schimb al B.N.R. din ziua plății.

Cât

privește capetele de cereri privind radierea

din

Cartea funciară a terenurilor mai sus menționate înregistrate pe numele pârâtei

și înscrierea lor în Cartea Funciară pe numele Fundației de Cultură

Universitară și Tehnică București U. - Filiala Giurgiu și radierea din Cartea

Funciară a terenurilor înregistrate pe numele Fundației și înscrierea acestora

pe numele pârâtei, instanța a reținut că acestea sunt lipsite de interes în

condițiile în care

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Giurgiu, căruia instanța, în temeiul art. 54 alin. (2) din Legea nr. 7/1996

este obligată să-i comunice hotărârea constitutivă ori declarativă de drepturi,

rămasă irevocabilă, are obligația ca din oficiu, să procedeze în sensul celor

anterior menționate, respectiv a înscrierii mențiunilor privind dreptul de

proprietate conform hotărârii.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat apel pârâtul Municipiul Giurgiu prin Primar

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 245/A

din 11 iunie 2012, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Conform dispozițiilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005,,în situația în care după încheierea

unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre

părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit

obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre

care să țină loc de contract”.

Invocând acest text

de lege, Convenția încheiată între părți la data de 16 martie 2006,

înregistrată sub nr. 4939, Hotărârea Consiliului Local Giurgiu nr. 190 din data

de 31 mai 2007, procesul verbal de negociere încheiat între părți la data de 07

mai 2007 și refuzul pârâtului de a-și îndeplini obligațiile asumate prin

convenție, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să

țină loc de act de schimb pentru mai multe terenuri menționate expres în

acțiune .

Din înscrisurile

depuse la dosar, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat o

promisiune bilaterală privind schimbul terenurilor menționate în acțiune, în

condițiile stipulate expres în procesul verbal de negociere din data de 07 mai 2007

și, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract,

pârâtul refuză nejustificat să se prezinte la notariat pentru perfectarea

actului de schimb în formă autentică, situație în care, consimțământul acestuia

la înstrăinare poate fi suplinit de instanță prin pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc de act autentic de schimb.

Criticând această

soluție, apelantul pârât susține în primul rând că, nu a existat între părți o

convenție de schimb cu privire la terenuri, ci doar o convenție prin care

Municipiul Giurgiu s-a obligat să inițieze procedurile pentru obținerea unei

hotărâri a consiliului local în vederea realizării unui schimb de terenuri,

fără să se stabilească un termen în acest sens.

La fila 11 din

dosarul instanței de fond s-a depus însă înscrisul intitulat Convenție,

încheiat între părți la data de 16 martie 2006, iar la pct. 2 din contract este

menționat expres obiectul contractului, respectiv,,efectuarea unui schimb de

terenuri între Municipiul Giurgiu și Universitatea Tehnologică U.,proprietatea

copermutanților menționați mai sus, ca soluție de compensare a unui segment din

drumul de centură ce afectează proprietatea celui din urmă, (Universitatea

Tehnologică U.), situație în care critica recurentului este, în mod evident,

nefondată.

Faptul că prin

aceeași convenție, apelantul pârât s-a obligat și,,să inițieze un proiect de

hotărâre pentru acordarea avizului de principiu de către Consiliul Local al

Municipiului Giurgiu în vederea schimbului de terenuri ce fac obiect al

convenției, nu poate duce la concluzia, susținută de apelant, în sensul

inexistenței unei convenții de schimb între părți și al existenței doar a unei

obligații de diligență din partea sa.

Menționarea expresă a

unei astfel de obligații a fost determinată de faptul că un schimb legal între

cele două părți nu se putea face fără aprobarea consiliului local, scopul

obținerii unei astfel de hotărâri fiind însă realizarea obiectului convenției,

respectiv a schimbului de terenuri, astfel cum se menționează expres în

convenție.

Faptul că două dintre

terenurile menționate în acțiune și reținute în dispozitivul sentinței

instanței de fond nu au fost menționate în cuprinsul Convenției încheiată între

părți la data de 16 martie 2006, nu poate duce la concluzia inexistenței unei

convenții de schimb a părților cu privire la acestea și, implicit, la reținerea

nelegalității sentinței instanței de fond, astfel cum se susține de către

apelantul pârât .

Aceste terenuri au

fost menționate în Hotărârea nr. 190 din 31 mai 2007 a Consiliului Local al

Municipiului Giurgiu (situație reținută și la punctele 8 și 9 din raportul de

expertiză), dar și în procesul verbal de conciliere încheiat între apelantul

pârât și intimata reclamantă la data de 7 mai 2007, au fost evaluate alături de

celelalte terenuri și luate în calcul la stabilirea sumei ce urma să fie

plătită de pârât în compensare, situație în care, în mod corect instanța de

fond a apreciat că părțile au convenit expres și cu privire la schimbul

acestora, scopul fiind cel al plății unei sume în compensare cât mai mică.

Instanța de apel a

reținut că, un argument în plus îl reprezintă și faptul că anterior formulării

cererii de chemare în judecată, încercând să argumenteze refuzul de a se

prezenta la notariat pentru perfectarea contractului de schimb în formă autentică,

apelantul pârât nu a invocat nici una din neregularitățile invocate în apărare

în prezenta cauză, ci că dorește încheierea actului la un notariat pe a cărui

rază teritorială sunt situate terenurile, iar reclamanta nu ar fi răspuns

invitației de a prezenta actele de proprietate pentru terenurile oferite la

schimb, situație de fapt infirmată de probele administrate în cauză.

Conform concluziilor

raportului de expertiză efectuat în cauză, necontestat de părți, din cele două

suprafețe de teren oferite la schimb de către intimata reclamantă, de 6875 mp

și 2528 mp, prima este ocupată în totalitate de drumul de centură, iar cea de a

doua este ocupată în parte de drumul de centură și în parte de construcția

demolată.

Acest lucru nu

reprezenta însă un motiv de admitere în parte a acțiunii, astfel cum se susține

de către apelantul pârât, ci dovedește încă o dată existența convenției de

schimb între părți, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.

Cu privire la suma pe

care apelantul pârât a fost obligat să o plătească în compensare, curtea de

apel a reținut că a fost stabilită în mod legal, în raport de convenția

părților și de dispozițiile codului fiscal.

Chiar dacă în

dispozitiv s-a menționat obligația pârâtului de a plăti reclamantei suma de

98.006 Euro, s-a consemnat în același timp că plata se va face în lei, la

cursul BNR din ziua plății.

Pe de altă parte,

suma a fost stabilită ca echivalent în lei al sumei de 300. 000 lei, menționată

în procesul verbal de negociere și e datorată de pârât, în condițiile în care

este singurul vinovat pentru neexecutarea voluntară a convenției.

A considera altfel și

a obliga pârâtul doar la plata sumei în lei menționată în procesul verbal de

negociere, fără a lua în calcul și prejudiciul suferit de intimata reclamantă

prin devalorizarea monedei naționale ar reprezenta o îmbogățire fără justă

cauză a apelantului pârâtul, motiv pentru care, apreciind că sentința instanței

de fond este legală și temeinică, instanța de apel a dispus respingerea

apelului, ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Municipiul Giurgiu, prin

primar, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ. și

solicitând

înlăturarea obligării sale de la plata unei sume mai mari decât cea de 300.000

lei.

În susținerea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pârâtul a arătat

că intimata-reclamantă a formulat un capăt de cerere prin care a solicitat ca

instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de înstrăinare și doar

ca efect al admiterii acestui capăt, suma solicitată cu titlu de sultă să fie

achitată. S-a reținut în motivarea deciziei, la fila 12, că suma stabilită de

părți în procesul verbal de negociere a fost de 300.000 lei. Cu toate acestea,

instanța de apel acordă reclamantei suma de 98.006 euro, cu alt titlu decât

fusese solicitată această sumă.

Nu s-a solicitat și

nu s-a discutat nimic legat de daune interese, nici de îmbogățire fără justă

cauză, nimeni nu a verificat dacă există un prejudiciu și cum ar trebui

cuantificat, care ar fi perioada pentru care s-ar datora asemenea daune

interese.

În apel, obligarea

recurentului-pârât la plata unei sume mai mari decât cea care rezultă din actul

ce emană de la instituția pârâtă este motivată pe îmbogățirea fără justă cauză

și pe răspunderea contractuală.

Este o motivare nouă,

dată de instanța de apel în calea de atac a pârâtului, acesta fiind obligat să

plătească daune interese reclamantei care nu a solicitat acest lucru, respectiv

pârâtul este obligat să plătească o sumă mai mare decât cea la care s-a

obligat, fără ca reclamanta să fi cerut altceva decât sulta.

Cu privire la motivul

de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pârâtul a arătat că

motivarea instanței de apel că suma trebuie acordată ca echivalent al

prejudiciului suferit de reclamantă prin devalorizarea monedei naționale și

prin raportare la îmbogățirea fără justă cauză este străină de natura pricinii.

Motivarea instanței

de apel este diferită de cea a primei instanțe cu privire la suma de 98.006

euro. Pârâtul a criticat sentința tribunalului în ceea ce privește obligarea

acestuia la achitarea unei sume mai mari decât cea care a fost convenită, iar

instanța de apel urma să decidă dacă soluția primei instanțe a fost corectă sau

nu sub acest aspect, prin raportare la ceea ce se solicitase și la ceea ce

reținuse instanța de fond în legătură cu această sumă.

Instanța de apel a

considerat că diferența între suma de 300.000 lei și cea de 98.006 euro ar

putea fi acordată ca echivalent al unui prejudiciu. Prima instanță hotărâse că

această sumă este sulta care rezultă din diferența valorii imobilelor oferite

spre schimb la momentul negocierilor. Dacă față de aceste diferențe de

apreciere a pretențiilor reclamantei se are în vedere și faptul că în acest

proces nu s-au solicitat daune interese și nici o sumă de bani întemeiată pe

îmbogățirea fără justă cauză rezultă că hotărârea instanței de apel cuprinde

motive străine de natura pricinii.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Susținerile

recurentului întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

prevede ipoteza de plus petita (acordarea a mai mult decât s-a cerut), ce

presupune, ca de altfel și cealaltă ipoteză din motivul de recurs invocat (extra

petita), ca instanța de apel să se pronunțe cu depășirea limitelor stabilite

prin obiectul cererii de chemare în judecată.

Cele două ipoteze

prevăzute de acest text de lege sunt expresia aplicării principiului

disponibilității în procesul civil și vizează inadvertențele dintre obiectul

pricinii deduse judecății (pretențiile concrete formulate de reclamant în

cererea de chemare în judecată, precum și acele cereri ale părților care

determină cadrul litigiului) și ceea ce instanța a hotărât.

Din această perspectivă,

decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea limitelor de învestire, iar

criticile formulate sub acest aspect nu pot fi încadrate în textul legal

enunțat.

Astfel, prin cererea

de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței: „să obligați pârâta să

ne plătească suma de 412605,26 lei (echivalentul a 98.006 euro la data de 24

septembrie 2009 – curs BNR) ce reprezintă compensarea diferenței rezultată din

valorile stabilite de părți prin raportul de evaluare ce a rezultat ca urmare a

valorii de piață dintre imobilele proprietatea subscrisei și imobilele

proprietatea pârâtei, așa cum au convenit prin procesul-verbal de negociere din

data de 07 mai 2007” (petitul nr. 4 din acțiune).

Așadar, instanța de

fond s-a pronunțat cu privire la ceea ce reclamanta a solicitat prin acțiunea

introductivă, soluție menținută de către instanța de apel, prin respingerea

apelului declarat de pârât, ca nefondat.

Mai mult, Tribunalul

Giurgiu a reținut în dispozitivul sentinței civile nr. 182/2011, obligația pârâtului

de plată către reclamantă a sumei de 98.006 euro, în echivalent lei la cursul

BNR din ziua plății exact așa cum a cerut reclamanta prin acțiune, respectiv

pentru compensarea diferenței rezultată din valorile stabilite de părți prin

raportul de evaluare ce a rezultat ca urmare a valorii de piață dintre

imobilele proprietatea reclamantei și imobilele proprietatea pârâtei, așa cum

părțile au convenit prin procesul-verbal de negociere din data de 7 mai 2007.

Contrar susținerilor

recurentului,

suma

stabilită de părți cu titlu de sultă prin procesul verbal de negociere, nu a

fost de 300.000 lei.

Reclamanta a invocat

ca temei al petitului nr. 4 din acțiune

procesul-verbal de negociere din data de 7

mai 2007, în cuprinsul căruia s-a menționat faptul că, din rapoartele de

evaluare a rezultat că valoarea de piață a imobilelor proprietatea fundației U.

este mai mare decât cea oferită la schimb de către Municipiul Giurgiu și s-a

procedat la negocierea între părți a acestei valori.

Drept urmare, părțile

au stabilit: „ca urmare a negocierii purtate au rezultat valorile de 222.634

euro pentru imobilele aparținând Municipiului Giurgiu și 320.640 euro, situația

fiind prezentată în tabelul anexat acestui proces-verbal (Anexa nr. 1).

Municipiul Giurgiu va

compensa diferența negociată cu suma de 300.000 lei.”

Din cuprinsul

procesului-verbal de negociere rezultă fără echivoc care a fost intenția

părților la acea dată, în baza căreia acestea au convenit să compenseze

diferența rezultată dintre valorile de piață ale imobilelor (conform raportului

de evaluare), proprietatea celor două părți și care au constituit obiect al

schimbului efectuat.

Astfel, în

procesul-verbal încheiat de părți la data de 7 mai 2007 s-au menționat valorile

terenurilor – evaluate și stabilite în euro – diferența rezultată fiind de

98.006 euro, adică 300.000 lei în echivalent în lei (curs BNR) la momentul

respectiv.

Acest aspect a fost

reținut și de instanța de apel în motivarea deciziei pronunțate, care a expus

raționamentul și argumentele pe care le-a avut în vedere, rezultate din

interpretarea voinței și convenției părților, în conformitate cu probatoriul

depus la dosar.

În acest sens, curtea

de apel a arătat că plata sumei de 98.006 euro se va face în echivalent în lei

la data plății, astfel că pârâtul-apelant urmează să achite reclamantei o sumă

mai mare în lei decât cea de 300.000 lei, datorită faptului că nu și-a executat

voluntar și la timp obligația de plată asumată prin convenție. Pe cale de

consecință, dacă pârâtul ar fi obligat la 300.000 lei, reprezentând

echivalentul sumei de 98.006 euro la data încheierii convenției dintre părți,

reclamanta nu ar mai primi în realitate diferența rezultată dintre valorile de

piață ale imobilelor obiect al schimbului, ci o sumă mai mică (datorită

devalorizării monedei naționale) și astfel, ar fi prejudiciată, iar pârâtul

s-ar îmbogăți fără

justă cauză.

Cel de-al doilea

motiv de recurs invocat de pârât este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7

C. proc. civ., care reglementează situația când hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii și vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești.

Motivarea hotărârii

înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt

si de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu

aceasta și care susțin soluția adoptată.

În speță, în raport

de criticile formulate de recurent („

nu s-au solicitat daune interese și nici o

sumă de bani întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză”)

, nu sunt îndeplinite

cerințele textului de lege enunțat, întrucât

hotărârea instanței de apel nu cuprinde

motive străine de natura pricinii, așa cum greșit susține pârâtul.

Analizând

considerentele deciziei nr. 245A/2012 a Curții de Apel București se constată că

instanța a motivat soluția pronunțată cu privire la suma pe care apelantul

pârât a fost obligat să o plătească în compensare prin raportare la convenția

părților și la dispozițiile legale incidente în cauză.

Contrar susținerilor

recurentului, instanța de apel nu a reținut un alt temei al obligației de plată

a sumei de 98.006 euro, nu a schimbat motivarea primei instanțe și nu a

considerat că pârâtul datorează suma cu titlu de daune interese pentru

neexecutarea la termen a convenției

și nici ca o sumă de bani întemeiată pe

îmbogățirea fără justă cauză

.

După cum s-a reținut

în precedent, curtea de apel și-a expus raționamentul și argumentele pe care

le-a avut în vedere, rezultate din interpretarea voinței reale a părților,

materializată prin convenția încheiată între acestea cu privire la schimbul de

terenuri aflate în proprietatea lor.

Astfel, sub aspectul

criticat, hotărârea instanței de apel nu se sprijină pe motive

străine de natura

pricinii, deoarece

s-a reținut obligația pârâtului-apelant de plată a sumei de 98.006 euro

(echivalent în lei la data plății la cursul BNR) reprezentând diferența

rezultată dintre valorile de piață ale terenurilor (sumă în compensare, sultă),

stabilită de cele două părți prin procesul-verbal de negociere încheiat la data

de 7 mai 2007.

Mai mult, analizând

acest motiv de apel, Curtea de Apel București a reținut că Tribunalul Giurgiu a

stabilit în mod legal suma pe care pârâtul-apelant este obligat să o plătească

în compensare, apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică, ceea ce

impune respingerea apelului, ca nefondat.

Reținând, așadar, că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele

contestate și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazurilor de

modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul pârâtului este nefondat și îl va respinge ca atare,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligat către intimata-reclamantă la

plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform

chitanței depuse la fila 14 din dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar împotriva

deciziei nr. 245/A din data de 11 iunie 2012 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe

recurentul-pârât la plata sumei de 8.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

către intimata-reclamantă Fundația de cultură universitară și tehnică București

U. – Filiala Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2013.