ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 654/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 30 septembrie 2009, reclamanta Fundația de Cultură Universitară și Tehnică București U. – Filiala Giurgiu a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Giurgiu, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb, în sensul că terenurile proprietatea Fundației, situate în mun. Giurgiu, respectiv teren intravilan în suprafață de 6875 m.p., adiacent Fabricii de zahăr, având număr cadastral 4267/3, C.F. nr. 4695/N; teren intravilan în suprafață de 2528 m.p. cu Corpul C1, sală de spectacole+cantină pe o suprafață construită de 792,5 m.p.

și Corpul C2, reprezentând popicărie pe o suprafață construită de 391,5 m.p., situat în strada Păcii, având număr cadastral 1069, C.F. nr. 4136/N; să fie trecute în proprietatea statului, iar imobilele proprietatea pârâtei situate în mun. Giurgiu, respectiv teren intravilan în suprafață de 450 m.p. pe strada Viespilor-adiacent blocul B6, având număr cadastral 4284, C.F. nr. 4644/N; teren intravilan în suprafață de 656 m.p. din acte, pe strada Petre Ghelmez (fostul B-dul CFR), având nr. cadastral 4574, C.F. nr. 5127/N; teren intravilan în suprafață de 288 m.p. situat în zona Parc, Fabrica de zahăr, având număr cadastral 4281, C.F. nr. 4645/N; teren intravilan în suprafață de 871 m.p. situat pe aleea Fabricii de zahăr, fără număr, având număr cadastral 3592, C.F.

3675/N; teren intravilan în suprafață de 212 m.p. situat pe aleea Fabricii de zahăr, fără număr, având număr cadastral 3593, C.F. 3676/N; teren intravilan în suprafață de 103 m.p. situat în zona Parc, Fabrica de zahăr, fără număr, având număr cadastral 4282, C.F. 4643/N; teren intravilan în suprafață de 1228,95 m.p. situat pe strada Cărămidarii vechi, fără număr, având număr cadastral 4136, C.F. 4424/N; teren intravilan în suprafață de 1112 m.p. situat în zona Piața Decebal, având număr cadastral 4283, C.F. 4628/N; teren intravilan în suprafață de 1548 m.p. situat pe Sos. București fără număr, având număr cadastral 4573, C.F.

5128/N; să fie trecute în proprietatea sa, astfel cum părțile au convenit prin înscrisul intitulat Convenție, înregistrat sub nr. 4939 din 16 martie 2006. A solicitat totodată, radierea din Cartea funciară a terenurilor mai sus menționate, înregistrate pe numele pârâtei și înscrierea lor în Cartea Funciară pe numele Fundației de Cultură Universitară și Tehnică București U. - Filiala Giurgiu; radierea din Cartea Funciară a terenurilor mai sus-menționate, înregistrate pe numele Fundației și înscrierea acestora pe numele pârâtei; obligarea pârâtei la plata sumei de 412.605,26 lei (echivalentul a 98.006 euro în data de 24 septembrie 2009 - curs BNR), ce reprezintă compensarea diferenței de valoare a terenurilor supuse schimbului, astfel cum s-a convenit prin procesul-verbal de negociere din data de 07 mai 2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 28 aprilie 2010 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare a acțiunii introductive, învederând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Giurgiu reprezentat de primar. La termenul de judecată din 28 aprilie 2010, Judecătoria Giurgiu, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei. Prin sentința civilă nr. 3287 din 5 mai 2010, Judecătoria Giurgiu a admis excepția necompetenței sale materiale invocată de pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar, iar în temeiul art. 159 alin. (2), art. 158 alin. (1) și art. 5 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin sentința civilă nr. 182 din 22 decembrie 2011, Tribunalul Giurgiu a a dmis în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Municipiul Giurgiu, prin primar, astfel cum a fost precizată; a constatat că între reclamantă și pârât, în calitate de copermutanți, a intervenit, potrivit Convenției nr. 4939 din 16 martie 2006 aprobată prin Hotărârea Consiliului Local Giurgiu nr. 190 din 31 mai 2007, schimbul de terenuri, conform căruia reclamanta Fundația de Cultură Universitară și Tehnică București U. – Filiala Giurgiu dobândește dreptul de proprietate asupra următoarelor suprafețe de teren, proprietatea pârâtului Municipiul Giurgiu, prin primar: - teren intravilan în suprafață de 212 mp (204 mp din măsurători) situat în mun.

Giurgiu, zona Parc Fabrica de Zahăr, identificat în teren conform Anexei 1 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 3593, intabulat în cartea funciară nr. 31320 provenită din conversia cărții funciare nr. 3676/N; - teren intravilan în suprafață de 871 (851 mp din măsurători), situat în mun. Giurgiu, zona Parc Fabrica de Zahăr, identificat în teren conform Anexei 2 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 3592, intabulat în cartea funciară nr. 31367 provenită din conversia cărții funciare nr. 3675/N; - teren intravilan în suprafață de 103 mp, situat în mun. Giurgiu, zona Parc Fabrica de Zahăr, identificat în teren conform Anexei 3 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 4282, intabulat în cartea funciară nr. 31328 provenită din conversia cărții funciare nr. 4643/N; - teren intravilan în suprafață de 288 mp, situat în mun.

Giurgiu, zona Parc Fabrica de Zahăr, identificat în teren conform Anexei 4 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 4281, intabulat în cartea funciară nr. 31327 provenită din conversia cărții funciare nr. 4645/N; - teren intravilan în suprafață de 1112,38 mp (1112 mp din măsurători), situat în mun. Giurgiu, zona Piața Decebal, identificat în teren conform Anexei 5 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 4283, intabulat în cartea funciară nr. 31322 provenită din conversia cărții funciare nr. 4628/N; - teren intravilan în suprafață de 1228,95 mp (1229 mp din măsurători), situat în spatele Complexului I., identificat în teren conform Anexei 6 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 4136, intabulat în cartea funciară nr. 31324 provenită din conversia cărții funciare nr. 4424/N; - teren intravilan în suprafață de 450 mp, situat în mun.

Giurgiu, str. Viespilor – adiacent bl. B6, identificat în teren conform Anexei 7 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 4284, intabulat în cartea funciară nr. 31349 provenită din conversia cărții funciare nr. 4644/N; - teren intravilan în suprafață de 1630 mp (1548 mp din măsurători), situat în mun. Giurgiu, șos. București, fără număr, identificat în teren conform Anexei 8 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 4573, intabulat în cartea funciară nr. 31331 provenită din conversia cărții funciare nr. 5128/N; - teren intravilan în suprafață de 664 mp (656 mp din măsurători) situat în mun. Giurgiu, str. Petre Ghelmez, identificat în teren conform Anexei 9 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 4574, intabulat în cartea funciară nr. 31319 provenită din conversia cărții funciare nr. 5127/N.

S-a constatat că pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar dobândește în schimb, dreptul de proprietate asupra următoarelor suprafețe de teren, proprietatea reclamantei Fundația de Cultură Universitară și Tehnică București U. – Filiala Giurgiu: - teren intravilan în suprafață de 6875 mp, situat în mun. Giurgiu, adiacent Fabricii de Zahăr, identificat în teren conform Anexei 10 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 4267/3, intabulat în cartea funciară nr. 32536 provenită din conversia cărții funciare nr. 4695/N; - teren intravilan în suprafață de 2528 mp (2557 din măsurători), adiacent Fabricii de Zahăr, identificat în teren conform Anexei 11 la raportul de expertiză, cu numărul cadastral 1069, intabulat în cartea funciară nr. 31908 provenită din conversia cărții funciare nr. 4136/N; A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 98.006 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R.

din ziua plății, ce reprezintă compensarea diferenței rezultată din valorile stabilite de părți prin raportul de evaluare ce a rezultat ca urmare a valorii de piață dintre imobilele proprietatea reclamantei și imobilele proprietatea pârâtei, așa cum părțile au convenit prin procesul verbal de negociere din data de 7 mai 2007. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 11.931 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă, s-a dispus ca hotărârea instanței să țină loc de act autentic de schimb, iar în baza art. 77 1 alin. (6) C. fisc., s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, la rămânerea irevocabilă, către organele fiscale de la sediile fiscale ale părților. În baza art. 54 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, la rămânerea irevocabilă, și la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 16 martie 2006 între părți, respectiv Municipiul Giurgiu, prin primar, pe de o parte, și Universitatea Tehnologică U., pe de altă parte, s-a încheiat o Convenție, înregistrată la Primăria Giurgiu sub nr. 4939 din 16 martie 2006 (fila 11 dosar Judecătoria Giurgiu) al cărei obiect îl constituie efectuarea unui schimb de terenuri proprietatea copermutanților, ca și soluție de compensare a unui segment din drumul de centură ce afecta proprietatea reclamantei, care a cedat 6576 mp în vederea realizării acestui obiectiv, în schimbul căreia pârâtul Municipiul Giurgiu s-a obligat să predea mai multe suprafețe de teren menționate în Convenție și individualizate în anexele la aceasta.

Prin aceeași Convenție, Municipiul Giurgiu s-a obligat să inițieze un proiect de hotărâre pentru acordarea avizului de principiu de către Consiliul Local al mun. Giurgiu în vederea schimbului și s-a făcut mențiunea expresă cu privire la faptul că terenurile se predau liber în posesia și spre folosința fiecărui copermutant la data încheierii în formă autentică a actului de schimb, părțile garantând reciproc pentru evicțiune și obligându-se în aceeași măsură, să îndeplinească formalitățile necesare perfectării actului de schimb în formă autentică.

Ulterior, constatându-se din rapoartele de evaluare întocmite că valoarea de piață a imobilelor proprietatea reclamantei este mai mare decât a celor oferite la schimb de către Municipiul Giurgiu, între părți s-au purtat negocieri sub acest aspect, sens în care s-a încheiat Procesul-verbal de negociere din 07 mai 2007 (fila 12 dosar Judecătoria Giurgiu), în cuprinsul căruia se menționează o valoare de 222.634 euro pentru imobilele aparținând municipiului Giurgiu și o valoare de 320.640 euro pentru cele aparținând Fundației U., stabilindu-se totodată că Municipiul Giurgiu va compensa diferența negociată cu suma de 300.000 lei. Prin Hotărârea nr. 190 din 31 mai 2007 Consiliul Local al mun.

Giurgiu și-a însușit respectivele rapoarte de evaluare și a aprobat schimbul de terenuri între Municipiul Giurgiu și Fundația de Cultură Universitară și Tehnică București U. – Filiala Giurgiu, primul cedând o suprafață de 6560,34 mp, proprietatea sa, în schimbul unei suprafețe de 9104 mp, proprietatea celei din urmă, care va primi și suma de 300.000 lei, reprezentând diferența rezultată din valorile stabilite conform rapoartelor de evaluare a imobilelor ce fac obiectul schimbului, precizându-se că sunt delimitate potrivit planurilor de situație din anexele 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 și care se menționează că fac parte integrantă din hotărârea de Consiliu Local. De asemenea, în cuprinsul aceleiași Hotărâri se arată că, atât contravaloarea raportului de evaluare, cât și taxele pentru perfectarea actelor notariale aferente schimbului, se vor suporta de Primăria mun.

Giurgiu. Ca urmare a înțelegerii dintre părți, concretizată în actele anterior menționate, tribunalul a reținut în continuare că, reclamanta Fundația de Cultură Universitară și Tehnică București U. – Filiala Giurgiu a notificat în mai multe rânduri pe pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar în vederea prezentării la notar pentru încheierea actului de schimb în formă autentică, ultima oară pentru data de 31 august 2009 (fila 21 dosar Judecătoria Giurgiu), pârât care sub diverse pretexte, s-a sustras de la această obligație asumată prin Convenția nr. 4939 din 16 martie 2006, fără însă să nege încheierea înțelegerii în sensul efectuării schimbului.

S-a reținut în acest sens că, prin adresa nr. 14207 din 17 iulie 2009 pârâtul arată că motivele pentru care nu poate da curs solicitării privind prezentarea în vederea perfectării actelor de schimb sunt legate, pe de o parte, de faptul că în accepțiunea sa încheierea în formă autentică a actului de schimb trebuie făcută la Notariatul pe a cărui rază teritorială sunt situate terenurile ce fac obiectul schimbului, iar pe de altă parte, de acela că reclamanta nu ar fi răspuns invitației nr. 9375 din 08 aprilie 2008 prin care i se solicita prezentarea cu actele de proprietate la sediul Primăriei. A reținut tribunalul că nici unul din aceste motive nu este întemeiat în a constitui un refuz justificat al pârâtului, având în vedere pe de o parte, că ele nu corespund realității, întrucât Notificarea viza prezentarea părților pentru perfectarea actelor la un cabinet notarial din mun.

Giurgiu (respectiv Cabinetul Notarului Public C.V.), localitate unde se află situate și terenurile, iar actele ce atestă dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor pe care aceasta trebuie să le dea la schimb, s-a dovedit că au fost înaintate prin intermediul unui executor judecătoresc Primăriei Giurgiu (fila 20 dosar Judecătoria Giurgiu); iar, pe de altă parte, ele nefiind impedimente reale în perfectarea actului de schimb, notarul fiind cel care în urma verificării actelor de proprietate proceda ori nu la întocmirea actului, acesta fiind atributul său legal. În aceste condiții, tribunalul a reținut că părțile se află în situația tipică în care unul dintre semnatarii unui antecontract refuză ulterior, în mod nejustificat, să se prezinte la notar în vederea perfectării actelor în formă autentică, ceea ce determină cealaltă parte să se adreseze instanței, conform dispozițiilor art. 1073 și urm. C. civ.

S-a reținut în acest context că, potrivit art. 1405 C. civ. schimbul „este un contract prin care părțile – numite copermutanți își dau respectiv un lucru pentru altul”, pentru care Codul civil și alte acte normative prevăd doar câteva reguli speciale, în rest schimbul fiind guvernat de regulile prevăzute pentru contractul de vânzare-cumpărare – art. 1409 C. civ. Astfel, sunt aplicabile și în cazul schimbului regulile privind condițiile de validitate pentru contractul de vânzare-cumpărare, dar și aceea că sub sancțiunea nulității absolute, contractul de schimb de terenuri trebuie încheiat în formă autentică. S-a reținut că actul încheiat între părți intitulat „Convenția” aprobată prin H.C.L.

Giurgiu nr. 190 din 31 mai 2007, nu poate constitui act valabil de schimb, dar este valabilă ca și antecontract de schimb (promisiune de schimb), ce dă naștere în sarcina părților obligației de a o perfecta, iar în caz de refuz, posibilitatea de a se adresa instanței, conform dispozițiilor susmenționate, respectiv cele ale art. 1073 și urm. C. civ., în condițiile în care îndeplinește la rândul său toate elementele de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. pentru orice act juridic, vizând capacitatea de a contracta, consimțământul valabil a părții ce se va obliga, un obiect determinat, o cauză ilicită.

În cauză, tribunalul a apreciat că toate aceste condiții sunt îndeplinite raportat la Convenția nr. 4939 din 16 martie 2006 încheiată între părți și aprobată prin Hotărârea nr. 190 din 31 mai 2007, (dat fiind că unul dintre copermutanți este Municipiul Giurgiu, prin primar), prin care Consiliul Local și-a însușit și rapoartele de evaluare efectuate cu privire la respectivul schimb, conform dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 215/2001. S-a reținut că Hotărârea Consiliului Local constituie un act administrativ de autoritate, prin care se exprimă manifestarea de voință a acestui organ, competent conform legii să efectueze schimbul imobiliar cu o altă persoană juridică de drept privat.

Așadar, această hotărâre nu constituie, prin ea, însăși actul de schimb, nici în sensul de negotium (căci operațiunea juridică nu s-a perfectat în formă autentică), dar nici de instrumentum (acesta fiind numai contractul de schimb încheiat și autentificat de notarul public ori hotărârea instanței în același sens). Referitor la aspectul pretins de pârât că nu s-ar fi realizat acordul de voință al părților, în sensul schimbului cu privire la terenuri determinate, tribunalul a apreciat că nu-l poate reține, câtă vreme rezultă fără putință de tăgadă, atât din cuprinsul Convenției nr. 4939 din 16 martie 2006, cât și din acela al H.C.L. Giurgiu nr. 190 din 31 mai 2007 că acordul de voință s-a manifestat în sensul efectuării schimbului, între reprezentanții celor două părți, fiind ratificat și de Consiliul Local potrivit atribuțiilor sale conferite de art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001.

De asemenea, realizarea acordului de voință se poate reține pe lângă cele deja arătate, că s-a făcut și în mod tacit, câtă vreme Municipiul Giurgiu a folosit cea mai mare parte din terenurile reclamantei, pe care, conform expertizei efectuate în cauză, s-a edificat drumul de centură al mun. Giurgiu. Or, în aceste condiții, coroborând actele analizate cu situația de fapt, tribunalul a considerat că este de netăgăduit realizarea acordului de voință în sensul schimbului. În ceea ce privește determinarea terenurilor pe care Municipiul Giurgiu s-a obligat să le dea la schimb, s-a reținut că ele sunt individualizate în cuprinsul Convenției, cu excepția a două terenuri, respectiv cel de 1630 mp (1548 mp din măsurători) situat în mun.

Giurgiu, șos. București f.n. și cel în suprafață de 664 mp (656 mp din măsurători) situat în mun. Giurgiu, str. Petre Ghelmez, care însă apar individualizate, alături de celelalte din cuprinsul Convenției, în Hotărârea nr. 190 din 31 mai 2007 a Consiliului Local Giurgiu care a aprobat schimbul cu privire și la acestea două. Cu privire la acestea, instanța de fond a reținut că este posibil ca ele să fi fost omise din eroare din cuprinsul Convenției, cum există și posibilitatea ca necesitatea adăugirii lor alături de celelalte să fi reieșit tocmai ca urmare a negocierii între părți cu privire la valoare și tocmai în vederea diminuării sultei pe care Municipiul Giurgiu trebuia să o plătească reclamantei, ca urmare a existenței unor diferențe de valoare între terenurile supuse inițial schimbului.

Din actele depuse la dosar, tribunalul a reținut că, părțile sunt proprietarele terenurilor ce fac obiectul antecontractului de schimb, iar referitor la sulta rezultată în urma negocierilor dintre părți și care reprezintă diferența de valoare dintre terenurile supuse schimbului, valori exprimate în cuprinsul rapoartelor de evaluare și respectiv procesul-verbal de negociere în euro, ea se constituie tocmai din diferența rezultată dintre valoarea terenurilor aparținând reclamantei, respectiv 320.640 euro și cea a terenurilor aparținând pârâtului – 222.634 euro, mai exact 98.006 euro, sumă pe care aceasta din urmă s-a obligat implicit să o achite în compensare, evident în echivalent la cursul BNR din ziua plății, care cel mai probabil, la momentul încheierii procesului verbal din 07 mai 2007 era 300.000 lei, astfel că pentru o despăgubire corectă se impune a se avea în vedere cursul de schimb al B.N.R.

din ziua plății. Cât privește capetele de cereri privind radierea din Cartea funciară a terenurilor mai sus menționate înregistrate pe numele pârâtei și înscrierea lor în Cartea Funciară pe numele Fundației de Cultură Universitară și Tehnică București U. - Filiala Giurgiu și radierea din Cartea Funciară a terenurilor înregistrate pe numele Fundației și înscrierea acestora pe numele pârâtei, instanța a reținut că acestea sunt lipsite de interes în condițiile în care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Giurgiu, căruia instanța, în temeiul art. 54 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 este obligată să-i comunice hotărârea constitutivă ori declarativă de drepturi, rămasă irevocabilă, are obligația ca din oficiu, să procedeze în sensul celor anterior menționate, respectiv a înscrierii mențiunilor privind dreptul de proprietate conform hotărârii.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul Municipiul Giurgiu prin Primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 245/A din 11 iunie 2012, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul, ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005,,în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”.

Invocând acest text de lege, Convenția încheiată între părți la data de 16 martie 2006, înregistrată sub nr. 4939, Hotărârea Consiliului Local Giurgiu nr. 190 din data de 31 mai 2007, procesul verbal de negociere încheiat între părți la data de 07 mai 2007 și refuzul pârâtului de a-și îndeplini obligațiile asumate prin convenție, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de schimb pentru mai multe terenuri menționate expres în acțiune . Din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat o promisiune bilaterală privind schimbul terenurilor menționate în acțiune, în condițiile stipulate expres în procesul verbal de negociere din data de 07 mai 2007 și, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, pârâtul refuză nejustificat să se prezinte la notariat pentru perfectarea actului de schimb în formă autentică, situație în care, consimțământul acestuia la înstrăinare poate fi suplinit de instanță prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb.

Criticând această soluție, apelantul pârât susține în primul rând că, nu a existat între părți o convenție de schimb cu privire la terenuri, ci doar o convenție prin care Municipiul Giurgiu s-a obligat să inițieze procedurile pentru obținerea unei hotărâri a consiliului local în vederea realizării unui schimb de terenuri, fără să se stabilească un termen în acest sens. La fila 11 din dosarul instanței de fond s-a depus însă înscrisul intitulat Convenție, încheiat între părți la data de 16 martie 2006, iar la pct. 2 din contract este menționat expres obiectul contractului, respectiv,,efectuarea unui schimb de terenuri între Municipiul Giurgiu și Universitatea Tehnologică U.,proprietatea copermutanților menționați mai sus, ca soluție de compensare a unui segment din drumul de centură ce afectează proprietatea celui din urmă, (Universitatea Tehnologică U.), situație în care critica recurentului este, în mod evident, nefondată.

Faptul că prin aceeași convenție, apelantul pârât s-a obligat și,,să inițieze un proiect de hotărâre pentru acordarea avizului de principiu de către Consiliul Local al Municipiului Giurgiu în vederea schimbului de terenuri ce fac obiect al convenției, nu poate duce la concluzia, susținută de apelant, în sensul inexistenței unei convenții de schimb între părți și al existenței doar a unei obligații de diligență din partea sa. Menționarea expresă a unei astfel de obligații a fost determinată de faptul că un schimb legal între cele două părți nu se putea face fără aprobarea consiliului local, scopul obținerii unei astfel de hotărâri fiind însă realizarea obiectului convenției, respectiv a schimbului de terenuri, astfel cum se menționează expres în convenție.

Faptul că două dintre terenurile menționate în acțiune și reținute în dispozitivul sentinței instanței de fond nu au fost menționate în cuprinsul Convenției încheiată între părți la data de 16 martie 2006, nu poate duce la concluzia inexistenței unei convenții de schimb a părților cu privire la acestea și, implicit, la reținerea nelegalității sentinței instanței de fond, astfel cum se susține de către apelantul pârât . Aceste terenuri au fost menționate în Hotărârea nr. 190 din 31 mai 2007 a Consiliului Local al Municipiului Giurgiu (situație reținută și la punctele 8 și 9 din raportul de expertiză), dar și în procesul verbal de conciliere încheiat între apelantul pârât și intimata reclamantă la data de 7 mai 2007, au fost evaluate alături de celelalte terenuri și luate în calcul la stabilirea sumei ce urma să fie plătită de pârât în compensare, situație în care, în mod corect instanța de fond a apreciat că părțile au convenit expres și cu privire la schimbul acestora, scopul fiind cel al plății unei sume în compensare cât mai mică.

Instanța de apel a reținut că, un argument în plus îl reprezintă și faptul că anterior formulării cererii de chemare în judecată, încercând să argumenteze refuzul de a se prezenta la notariat pentru perfectarea contractului de schimb în formă autentică, apelantul pârât nu a invocat nici una din neregularitățile invocate în apărare în prezenta cauză, ci că dorește încheierea actului la un notariat pe a cărui rază teritorială sunt situate terenurile, iar reclamanta nu ar fi răspuns invitației de a prezenta actele de proprietate pentru terenurile oferite la schimb, situație de fapt infirmată de probele administrate în cauză. Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, necontestat de părți, din cele două suprafețe de teren oferite la schimb de către intimata reclamantă, de 6875 mp și 2528 mp, prima este ocupată în totalitate de drumul de centură, iar cea de a doua este ocupată în parte de drumul de centură și în parte de construcția demolată.

Acest lucru nu reprezenta însă un motiv de admitere în parte a acțiunii, astfel cum se susține de către apelantul pârât, ci dovedește încă o dată existența convenției de schimb între părți, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond. Cu privire la suma pe care apelantul pârât a fost obligat să o plătească în compensare, curtea de apel a reținut că a fost stabilită în mod legal, în raport de convenția părților și de dispozițiile codului fiscal. Chiar dacă în dispozitiv s-a menționat obligația pârâtului de a plăti reclamantei suma de 98.006 Euro, s-a consemnat în același timp că plata se va face în lei, la cursul BNR din ziua plății. Pe de altă parte, suma a fost stabilită ca echivalent în lei al sumei de 300. 000 lei, menționată în procesul verbal de negociere și e datorată de pârât, în condițiile în care este singurul vinovat pentru neexecutarea voluntară a convenției.

A considera altfel și a obliga pârâtul doar la plata sumei în lei menționată în procesul verbal de negociere, fără a lua în calcul și prejudiciul suferit de intimata reclamantă prin devalorizarea monedei naționale ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a apelantului pârâtul, motiv pentru care, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, instanța de apel a dispus respingerea apelului, ca nefondat. Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ. și solicitând înlăturarea obligării sale de la plata unei sume mai mari decât cea de 300.000 lei. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., pârâtul a arătat că intimata-reclamantă a formulat un capăt de cerere prin care a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de înstrăinare și doar ca efect al admiterii acestui capăt, suma solicitată cu titlu de sultă să fie achitată. S-a reținut în motivarea deciziei, la fila 12, că suma stabilită de părți în procesul verbal de negociere a fost de 300.000 lei. Cu toate acestea, instanța de apel acordă reclamantei suma de 98.006 euro, cu alt titlu decât fusese solicitată această sumă. Nu s-a solicitat și nu s-a discutat nimic legat de daune interese, nici de îmbogățire fără justă cauză, nimeni nu a verificat dacă există un prejudiciu și cum ar trebui cuantificat, care ar fi perioada pentru care s-ar datora asemenea daune interese.

În apel, obligarea recurentului-pârât la plata unei sume mai mari decât cea care rezultă din actul ce emană de la instituția pârâtă este motivată pe îmbogățirea fără justă cauză și pe răspunderea contractuală. Este o motivare nouă, dată de instanța de apel în calea de atac a pârâtului, acesta fiind obligat să plătească daune interese reclamantei care nu a solicitat acest lucru, respectiv pârâtul este obligat să plătească o sumă mai mare decât cea la care s-a obligat, fără ca reclamanta să fi cerut altceva decât sulta. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pârâtul a arătat că motivarea instanței de apel că suma trebuie acordată ca echivalent al prejudiciului suferit de reclamantă prin devalorizarea monedei naționale și prin raportare la îmbogățirea fără justă cauză este străină de natura pricinii.

Motivarea instanței de apel este diferită de cea a primei instanțe cu privire la suma de 98.006 euro. Pârâtul a criticat sentința tribunalului în ceea ce privește obligarea acestuia la achitarea unei sume mai mari decât cea care a fost convenită, iar instanța de apel urma să decidă dacă soluția primei instanțe a fost corectă sau nu sub acest aspect, prin raportare la ceea ce se solicitase și la ceea ce reținuse instanța de fond în legătură cu această sumă. Instanța de apel a considerat că diferența între suma de 300.000 lei și cea de 98.006 euro ar putea fi acordată ca echivalent al unui prejudiciu. Prima instanță hotărâse că această sumă este sulta care rezultă din diferența valorii imobilelor oferite spre schimb la momentul negocierilor.

Dacă față de aceste diferențe de apreciere a pretențiilor reclamantei se are în vedere și faptul că în acest proces nu s-au solicitat daune interese și nici o sumă de bani întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză rezultă că hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: Susținerile recurentului întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. prevede ipoteza de plus petita (acordarea a mai mult decât s-a cerut), ce presupune, ca de altfel și cealaltă ipoteză din motivul de recurs invocat (extra petita), ca instanța de apel să se pronunțe cu depășirea limitelor stabilite prin obiectul cererii de chemare în judecată.

Cele două ipoteze prevăzute de acest text de lege sunt expresia aplicării principiului disponibilității în procesul civil și vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii deduse judecății (pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, precum și acele cereri ale părților care determină cadrul litigiului) și ceea ce instanța a hotărât. Din această perspectivă, decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea limitelor de învestire, iar criticile formulate sub acest aspect nu pot fi încadrate în textul legal enunțat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței: „să obligați pârâta să ne plătească suma de 412605,26 lei (echivalentul a 98.006 euro la data de 24 septembrie 2009 – curs BNR) ce reprezintă compensarea diferenței rezultată din valorile stabilite de părți prin raportul de evaluare ce a rezultat ca urmare a valorii de piață dintre imobilele proprietatea subscrisei și imobilele proprietatea pârâtei, așa cum au convenit prin procesul-verbal de negociere din data de 07 mai 2007” (petitul nr. 4 din acțiune). Așadar, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la ceea ce reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă, soluție menținută de către instanța de apel, prin respingerea apelului declarat de pârât, ca nefondat.

Mai mult, Tribunalul Giurgiu a reținut în dispozitivul sentinței civile nr. 182/2011, obligația pârâtului de plată către reclamantă a sumei de 98.006 euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății exact așa cum a cerut reclamanta prin acțiune, respectiv pentru compensarea diferenței rezultată din valorile stabilite de părți prin raportul de evaluare ce a rezultat ca urmare a valorii de piață dintre imobilele proprietatea reclamantei și imobilele proprietatea pârâtei, așa cum părțile au convenit prin procesul-verbal de negociere din data de 7 mai 2007. Contrar susținerilor recurentului, suma stabilită de părți cu titlu de sultă prin procesul verbal de negociere, nu a fost de 300.000 lei.

Reclamanta a invocat ca temei al petitului nr. 4 din acțiune procesul-verbal de negociere din data de 7 mai 2007, în cuprinsul căruia s-a menționat faptul că, din rapoartele de evaluare a rezultat că valoarea de piață a imobilelor proprietatea fundației U. este mai mare decât cea oferită la schimb de către Municipiul Giurgiu și s-a procedat la negocierea între părți a acestei valori.

Drept urmare, părțile au stabilit: „ca urmare a negocierii purtate au rezultat valorile de 222.634 euro pentru imobilele aparținând Municipiului Giurgiu și 320.640 euro, situația fiind prezentată în tabelul anexat acestui proces-verbal (Anexa nr. 1). Municipiul Giurgiu va compensa diferența negociată cu suma de 300.000 lei.” Din cuprinsul procesului-verbal de negociere rezultă fără echivoc care a fost intenția părților la acea dată, în baza căreia acestea au convenit să compenseze diferența rezultată dintre valorile de piață ale imobilelor (conform raportului de evaluare), proprietatea celor două părți și care au constituit obiect al schimbului efectuat. Astfel, în procesul-verbal încheiat de părți la data de 7 mai 2007 s-au menționat valorile terenurilor – evaluate și stabilite în euro – diferența rezultată fiind de 98.006 euro, adică 300.000 lei în echivalent în lei (curs BNR) la momentul respectiv.

Acest aspect a fost reținut și de instanța de apel în motivarea deciziei pronunțate, care a expus raționamentul și argumentele pe care le-a avut în vedere, rezultate din interpretarea voinței și convenției părților, în conformitate cu probatoriul depus la dosar. În acest sens, curtea de apel a arătat că plata sumei de 98.006 euro se va face în echivalent în lei la data plății, astfel că pârâtul-apelant urmează să achite reclamantei o sumă mai mare în lei decât cea de 300.000 lei, datorită faptului că nu și-a executat voluntar și la timp obligația de plată asumată prin convenție.

Pe cale de consecință, dacă pârâtul ar fi obligat la 300.000 lei, reprezentând echivalentul sumei de 98.006 euro la data încheierii convenției dintre părți, reclamanta nu ar mai primi în realitate diferența rezultată dintre valorile de piață ale imobilelor obiect al schimbului, ci o sumă mai mică (datorită devalorizării monedei naționale) și astfel, ar fi prejudiciată, iar pârâtul s-ar îmbogăți fără justă cauză. Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de pârât este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care reglementează situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești.

Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt si de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția adoptată. În speță, în raport de criticile formulate de recurent („ nu s-au solicitat daune interese și nici o sumă de bani întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză”) , nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege enunțat, întrucât hotărârea instanței de apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii, așa cum greșit susține pârâtul. Analizând considerentele deciziei nr. 245A/2012 a Curții de Apel București se constată că instanța a motivat soluția pronunțată cu privire la suma pe care apelantul pârât a fost obligat să o plătească în compensare prin raportare la convenția părților și la dispozițiile legale incidente în cauză.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de apel nu a reținut un alt temei al obligației de plată a sumei de 98.006 euro, nu a schimbat motivarea primei instanțe și nu a considerat că pârâtul datorează suma cu titlu de daune interese pentru neexecutarea la termen a convenției și nici ca o sumă de bani întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză . După cum s-a reținut în precedent, curtea de apel și-a expus raționamentul și argumentele pe care le-a avut în vedere, rezultate din interpretarea voinței reale a părților, materializată prin convenția încheiată între acestea cu privire la schimbul de terenuri aflate în proprietatea lor.

Astfel, sub aspectul criticat, hotărârea instanței de apel nu se sprijină pe motive străine de natura pricinii, deoarece s-a reținut obligația pârâtului-apelant de plată a sumei de 98.006 euro (echivalent în lei la data plății la cursul BNR) reprezentând diferența rezultată dintre valorile de piață ale terenurilor (sumă în compensare, sultă), stabilită de cele două părți prin procesul-verbal de negociere încheiat la data de 7 mai 2007. Mai mult, analizând acest motiv de apel, Curtea de Apel București a reținut că Tribunalul Giurgiu a stabilit în mod legal suma pe care pârâtul-apelant este obligat să o plătească în compensare, apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică, ceea ce impune respingerea apelului, ca nefondat.

Reținând, așadar, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtului este nefondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligat către intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la fila 14 din dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar împotriva deciziei nr. 245/A din data de 11 iunie 2012 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 8.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă Fundația de cultură universitară și tehnică București U. – Filiala Giurgiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.