ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 597/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamantul D.P. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Tulcea,

solicitând să se dispună anularea Hotărârii nr. 5581 din 31 martie 2006, emisă

de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru stabilirea calității de

persoană strămutată din motive etnice, potrivit dispozițiilor art. 1 litera c)

din Legea nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul a arătat că s-a născut la 14 februarie 1944 în localitatea

Frecăței, județul Tulcea, în perioada în care părinții săi erau strămutați,

potrivit Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova în 1940. Reclamantul a susținut că, fiind născut în condițiile arătate, beneficiază

de același statut cu cel al părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 574/CA

din 5 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului D.P.,

a anulat Hotărârea nr. 5581/2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea și a constatat

că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, în calitate de persoană strămutată în altă localitate din

motive etnice, pentru perioada 14 februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu

data de 1 aprilie 2006.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada nașterii la

14 februarie 1944 în localitatea Frecăței județul Tulcea, unde părinții săi

fuseseră strămutați ca urmare a schimbului de populație potrivit Tratatului

româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.

Totodată, instanța de fond a

mai precizat că reclamantul a suferit aceleași condiții de viață precare,

încadrându-se în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind

lipsită de relevanță împrejurarea că nașterea s-a produs la mai mult de 30 de

zile de la strămutarea părinților reclamantului.

Împotriva sentinței civile

pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea,

care a solicitat casarea acesteia și pe fond, respingerea acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a arătat de către recurentă că cererea formulată de intimat a fost

respinsă, deoarece acesta s-a născut la data de 14 februarie 1944, în comuna

Frecăței, județul Tulcea, după 3 ani de la schimbul obligatoriu dintre supușii

români de etnie bulgară din județele Tulcea și Constanța (în delimitarea

dinainte de 14 iunie 1925) și supușii de etnie română din județele Durostor și

Caliacra, stipulat în prevederile art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova între România și Bulgaria, în data de 7 septembrie 1940. Reclamantul s-a născut pe

teritoriul României și nu a părăsit niciodată țara, astfel încât nu poate face

și nici nu a făcut dovada persecuției etnice invocate.

Analizând hotărârea atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ, Curtea constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Sentința criticată este

legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ, în vederea casării sau modificării

hotărârii.

Instanța de fond a analizat

corect situația de fapt expusă anterior, în raport de materialul probator

administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Art. 2 din Normele de

aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002 explicitează ce se înțelege

prin persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv

„persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și

persoanele care au fost expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.”

Cum strămutarea (refugiul)

din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării (refugiului), în mod

legal instanța de fond a apreciat că și copilul născut în timpul acestei

perioade are același statut cu cel al părinților săi.

A raționa altfel ar însemna

ca la condiții de viață identice, în urma strămutării, să se aplice un regim

juridic diferențiat, încălcându-se, prin urmare, principiul egalității de

tratament și al nediscriminărilor sociale.

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr.

105/1999 și art. 4 din Normele metodologice pentru aplicarea acestui act normativ,

dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se face cu

acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu

este posibilă, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Situația de refugiat a

intimatului-reclamant a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv,

copiile actelor de stare civilă ale acestuia, precum și contractul de vânzare -

cumpărare încheiat de tatăl acestuia cu statul român.

În consecință, pentru

considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

raportat la art. 20 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 574/CA din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2008.