ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de P.L.G. procuror în cadrul D.N.A. privind dobândirea în condițiile legii, a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul P.L.G. solicitând ca, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 și potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în timp să se constate că a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Petentul a criticat hotărârea C.S.M.

pentru nelegalitate, arătând că motivarea ei constată într-o înșiruire de considerente care țin de managementul resurselor umane, fără să țină seama de situația sa individuală, în sensul că a fost numit și a funcționat ca procuror în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1992, în vigoare la data respectivă, dobândind gradul profesional corespunzător.

Petentul a făcut referire și la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea procurorilor în funcții de execuție și la organizarea structurii specializate în combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând că principiul activității, aplicarea normelor juridice în timp și interpretarea logică și sistematică a acestora conduc către ideea că numirea procurorilor în cadrul P.N.A., în prezent reorganizat sub forma unei structuri specializate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut ca efect promovarea acestora la parchetul respectiv.

În dovedirea cererii, recurentul a anexat copiile următoarelor înscrisuri: hotărârea atacată, cererea de recunoaștere a gradului profesional, cu dovada de primire la C.S.M., certificate privind dispozitivul Deciziilor nr. 1112 și nr. 1113 din 21 februarie 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și Ordinul nr. 2484/ C din 6 septembrie 2004 al M.J. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, pentru că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A. În susținerea acestei apărări, C.S.M.

a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar o notă privind evoluția profesională a recurentului și nota întocmită de Direcția Resurse Umane și Organizare, serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69 de procurori care funcționează sau care au funcționat în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul și-a început activitatea la data de 1 octombrie 1994 când a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. Ulterior, până la numirea sa ca procuror în structura P.N.A. a funcționat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și a fost delegat în aceeași funcție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Prin Ordinul M.J. nr. 2484/C din 6 septembrie 2004, începând cu data de 26 septembrie 2004 a fost numit în funcția de procuror la P.N.A. la nivel central, în baza recomandării Procurorului General al P.N.A. și la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Începând cu data de 30 martie 2007 îndeplinește funcția de procuror șef la D.N.A. – nivel central. În temeiul art. 8 alin. (2) și 3 din O.U.G. nr. 43/2002, procurorii P.N.A. erau numiți inițial pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul lor și eliberați din funcție de ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe baza recomandării procurorului general al P.N.A.

După încetarea funcției, prin expirarea perioadei pentru care au fost numiți ori datorită unor cauze neimputabile, procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, a cărui rezervare era obligatorie. Pentru numirea procurorilor în P.N.A. era necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002: calități profesionale deosebite, o bună reputație, o conduită morală ireproșabilă, pregătire specială în combaterea infracțiunilor de corupție și o vechime de 6 ani în funcția de procuror sau de judecător. Această procedură deroga de la dispozițiile art. 66 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 care instituiau condiția examenului pentru promovarea în funcții superioare de execuție la tribunale, curți de apel, și la parchetele de pe lângă instanțe.

În acel context legislativ, numirea la P.N.A. a unui procuror care provenea de la un parchet situat la un nivel inferior în ierarhia parchetelor constituia o veritabilă promovare în funcția superioară de execuție, împrejurare ce rezultă și din temeiurile de drept invocate în preambulul ordinului de numire a recurentului: art. 66 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 92/1992, care impunea condiția vechimii în magistratură de cel puțin 8 ani pentru funcțiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procuror – inspector, procuror șef – secție și procuror la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, art. 69 alin. (2), referitor la promovarea și transferarea procurorilor prin ordin al ministrului justiției și art. 94 alin. (1), privind promovarea și transferarea magistraților numai cu consimțământul acestora.

Distincția pe care intimatul o face între noțiunea de „numire” și cea de „promovare” nu ține seama de terminologia utilizată în Legea nr. 92/1992 și de condițiile instituite pentru promovarea în funcție de execuție sub imperiul actului normativ respectiv, bazându-se pe prevederi legale intrate în vigoare ulterior numirii în funcție a recurentului (art. 43 din Legea nr. 303/2004 și art. 87 din Legea nr. 304/2004). La data intrării în vigoare a noilor legi privind statutul magistraților și organizarea judecătorească, magistrații aflați în funcție au fost considerați, în temeiul art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ca îndeplinind condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care au fost numiți.

De altfel, susținerea intimatului nu poate fi acceptată nici din perspectiva cadrului legislativ aplicabil în prezent, pentru că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice, stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A. Numirea nu se mai face pe o perioadă limitată, ci are caracter definitiv. P.N.A. a fost înființat prin O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriul României, prin procurori specializați.

Inițial, P.N.A. a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.P., fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Concepția asupra entității specializate în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005, care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G.

nr. 134/2005, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul înființării Direcției Naționale Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom. D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției (art. 1 alin. (3) 1 din O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior). Evoluția legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții care îl compun.

În aceste condiții, numirea procurorilor specializați, potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În practica C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007). Gradul profesional nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc”. Conform celor arătate în notele scrise formulate de intimat, înființarea și apoi reorganizarea P.N.A. au fost fundamentate pe rațiuni de politică a justiției, în sensul realizării obiectivelor de aderare a României la U.E. și de eficientizare a luptei împotriva corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în combaterea infracțiunilor de corupție.

Pornind de la existența acestor rațiuni și obiective specifice avute în vedere la înființarea actualei D.N.A., Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoașterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a celorlalți magistrați din România, cărora susține intimatul „nu li s-a recunoscut în aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalității”. În jurisprudența sa constantă, C.E.D.O.

a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007). Ca un argument suplimentar, Curtea reține că în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurent (nr. 1112 și nr. 1113 din 2007), cât și în alte soluții de dată mai recentă, a fost recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără argumente consistente, care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea ca efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurent, urmând ca în consecință să-i recunoască acestuia gradul profesional solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.L.G. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea în ceea ce îl privește pe recurent Admite cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.