ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a

Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de P.L.G. procuror în cadrul

D.N.A. privind dobândirea în condițiile legii, a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul P.L.G. solicitând ca, în condițiile art. 29 din Legea nr.

317/2004 și potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în

timp să se constate că a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petentul a criticat

hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că motivarea ei constată într-o înșiruire

de considerente care țin de managementul resurselor umane, fără să țină seama

de situația sa individuală, în sensul că a fost numit și a funcționat ca

procuror în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1992,

în vigoare la data respectivă, dobândind gradul profesional corespunzător.

Petentul a făcut referire și

la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea

procurorilor în funcții de execuție și la organizarea structurii specializate

în combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând că principiul

activității, aplicarea normelor juridice în timp și interpretarea logică și

sistematică a acestora conduc către ideea că numirea procurorilor în cadrul P.N.A.,

în prezent reorganizat sub forma unei structuri specializate a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut ca efect promovarea

acestora la parchetul respectiv.

În dovedirea cererii,

recurentul a anexat copiile următoarelor înscrisuri: hotărârea atacată, cererea

de recunoaștere a gradului profesional, cu dovada de primire la C.S.M.,

certificate privind dispozitivul Deciziilor nr. 1112 și nr. 1113 din 21

februarie 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, și Ordinul nr. 2484/ C din 6 septembrie 2004 al M.J.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, pentru că procedura și

condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în

funcția de procuror la D.N.A.

În susținerea acestei

apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a

arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a

funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar

nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

În temeiul art. 13 din Legea

nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar o notă privind evoluția profesională a

recurentului și nota întocmită de Direcția Resurse Umane și Organizare, serviciul

Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69 de

procurori care funcționează sau care au funcționat în cadrul P.N.A., în prezent

D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de

înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă

analizei în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este

fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul și-a început

activitatea la data de 1 octombrie 1994 când a fost numit procuror la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Timișoara. Ulterior, până la numirea sa ca procuror în

structura P.N.A. a funcționat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și a

fost delegat în aceeași funcție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Prin Ordinul M.J. nr. 2484/C

din 6 septembrie 2004, începând cu data de 26 septembrie 2004 a fost numit în

funcția de procuror la P.N.A. la nivel central, în baza recomandării

Procurorului General al P.N.A. și la propunerea Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Începând cu data de 30

martie  2007 îndeplinește funcția de procuror șef la D.N.A. – nivel central.

În temeiul art. 8 alin. (2)

și 3 din O.U.G. nr. 43/2002, procurorii P.N.A. erau numiți inițial pe o

perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul

lor și eliberați din funcție de ministrul justiției, la propunerea procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe baza

recomandării procurorului general al P.N.A.

După încetarea funcției,

prin expirarea perioadei pentru care au fost numiți ori datorită unor cauze

neimputabile, procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, a

cărui rezervare era obligatorie.

Pentru numirea procurorilor

în P.N.A. era necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 din O.U.G. nr.

43/2002: calități profesionale deosebite, o bună reputație, o conduită morală

ireproșabilă, pregătire specială în combaterea infracțiunilor de corupție și o

vechime de 6 ani în funcția de procuror sau de judecător.

Această procedură deroga de

la dispozițiile art. 66 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 care instituiau

condiția examenului pentru promovarea în funcții superioare de execuție la

tribunale, curți de apel, și la parchetele de pe lângă instanțe.

În acel context legislativ,

numirea la P.N.A. a unui procuror care provenea de la un parchet situat la un

nivel inferior în ierarhia parchetelor constituia o veritabilă promovare în

funcția superioară de execuție, împrejurare ce rezultă și din temeiurile de

drept invocate în preambulul ordinului de numire a recurentului: art. 66 alin.

(4) lit. d) din Legea nr. 92/1992, care impunea condiția vechimii în

magistratură de cel puțin 8 ani pentru funcțiile de procuror general al

parchetului de pe lângă curtea de apel, procuror – inspector, procuror șef – secție

și procuror la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, art. 69 alin.

(2), referitor la promovarea și transferarea procurorilor prin ordin al

ministrului justiției și art. 94 alin. (1), privind promovarea și transferarea

magistraților numai cu consimțământul acestora.

Distincția pe care intimatul

o face între noțiunea de „numire” și cea de „promovare” nu ține seama de

terminologia utilizată în Legea nr. 92/1992 și de condițiile instituite pentru

promovarea în funcție de execuție sub imperiul actului normativ respectiv,

bazându-se pe prevederi legale intrate în vigoare ulterior numirii în funcție a

recurentului (art. 43 din Legea nr. 303/2004 și art. 87 din Legea nr. 304/2004).

La data intrării în vigoare

a noilor legi privind statutul magistraților și organizarea judecătorească,

magistrații aflați în funcție au fost considerați, în temeiul art. 100 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004, ca îndeplinind condițiile legale pentru ocuparea

funcțiilor în care au fost numiți.

De altfel, susținerea intimatului

nu poate fi acceptată nici din perspectiva cadrului legislativ

aplicabil în prezent, pentru

că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire

sau de promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de

drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a

candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice,

stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

Numirea nu se mai face pe o

perioadă limitată, ci are caracter definitiv.

P.N.A. a fost înființat prin

O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de

corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriul României, prin

procurori specializați.

Inițial, P.N.A. a fost

organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.P.,

fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003,

aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet

specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Concepția asupra entității

specializate în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005,

care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură

autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare

a O.U.G. nr. 134/2005, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul

înființării Direcției Naționale Anticorupție, ca structură cu personalitate

juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom. D.N.A. este condusă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției (art. 1 alin. (3)

1

din O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior).

Evoluția legislativă

rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A.

drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții

care îl compun.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați, potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În practica C.S.M., gradul

profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un

anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotărârea Plenului nr. 878

din 13 decembrie 2007). Gradul profesional nu este o noțiune abstractă,

desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl

ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia

își desfășoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se

organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita

locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în

mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege,

promovarea se face „pe loc”.

Conform celor arătate în

notele scrise formulate de intimat, înființarea și apoi reorganizarea P.N.A. au

fost fundamentate pe rațiuni de politică a justiției, în sensul realizării

obiectivelor de aderare a României la U.E. și de eficientizare a luptei

împotriva corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de

înaltă ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în

combaterea infracțiunilor de corupție.

Pornind de la existența

acestor rațiuni și obiective specifice avute în vedere la înființarea actualei

D.N.A., Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că

recunoașterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o

discriminare a celorlalți magistrați din România, cărora susține intimatul „nu

li s-a recunoscut în aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu

încălcarea principiului egalității”.

În jurisprudența sa constantă,

C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă

nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României, hotărârea

din 6 decembrie 2007).

Ca un argument suplimentar,

Curtea reține că în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată

împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurent (nr. 1112 și nr. 1113

din 2007), cât și în alte soluții de dată mai recentă, a fost recunoscut gradul

profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără

argumente consistente, care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera

divergențe de jurisprudență care ar avea ca efect un climat de incertitudine și

insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art.

21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 791 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurent, urmând ca

în consecință să-i recunoască acestuia gradul profesional solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.L.G. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea în ceea

ce îl privește pe recurent

Admite cererea recurentului

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 martie 2008.