ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3727/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3727/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă la C.S.M., T.C.A.

a solicitat  recunoașterea gradului

profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și

Justiție, motivat de faptul că prin numirea în cadrul D.N.A. - structură

centrală în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, devenit

ulterior D.N.A., a dobândit

efectiv și gradul profesional corespunzător funcției.

Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. au fost

respinse cererile de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta

Curte de Casație

și Justiție formulate de un număr de 27 de

procurori

de la D.N.A., printre aceștia

aflându-se și recurenta Ț.C.A.

În motivarea Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008, Plenul C.S.M. a

reținut faptul că prin O.U.G. nr. 43/2002 a fost înființat, la nivel

național, P.N.A., ca

parchet specializat în

combaterea infracțiunilor de corupție, care exercită

atribuțiile pe

întreg teritoriul

României și care, inițial a fost organizat ca structură autonomă, cu

personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, fiind condus de un

procuror general și

coordonat de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, sub autoritatea ministrului

justiției, independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele

de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice.

S-a precizat evoluția

în timp a acestei structuri, având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 102/2003,

aprobată prin Legea nr. 26/2004, care au modificat dispozițiile art. 1 alin. (1)

din O.U.G. nr. 43/2002, în sensul că a fost precizat că P.N.A. funcționează pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ca parchet specializat în combaterea

infracțiunilor de corupție.

Prin O.U.G. nr.

134/2005 a fost înființat D.N.A., ca structură autonomă, iar prin Legea nr. 54/2006

a fost înființată D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea

P.N.A.

Plenul C.S.M.

a mai precizat că D.N.A. a fost și este o structură specializată în combaterea

infracțiunilor de corupție, cu personalitate juridică, ale cărei atribuții,

competență, organizare, funcționare și salarizare sunt stabilite prin lege

specială.

De asemenea,

Plenul a reținut că a fost prevăzută și o procedură specială pentru încadrarea

procurorilor la această structură specializată, inițial prin O.U.G. nr. 43/2002

instituindu-se regula numirii acestor procurori pe o perioadă limitată de timp,

cu posibilitatea prelungirii acestei durate, iar ulterior, prin Legea nr. 304/2004,

au fost prevăzute, pe lângă condițiile inițiale de numire în funcție și

condiția privitoare la un interviu organizat de o comisie constituită în scopul

verificării pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și

asuma răspunderi, a rezistenței la stres, etc.

Pentru considerentele

arătate, Plenul C.S.M. a apreciat că cei 27 de procurori în cauză, procurori cu

grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet

de pe lângă curtea de apel, nu au dobândit „eo ipso" gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

întrucât promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă),

reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și

constituie o componentă a carierei acestora, fiind posibilă, atât în condițiile

Legii nr. 92/1992, republicată, cât și în prezent, conform Legii nr. 303/2004,

republicată, numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții

prevăzute de lege.

Plenul C.S.M.

a precizat că legiuitorul nu a înțeles să facă o excepție de la regula

promovării în funcții de execuție prin concurs pentru procurorii P.N.A., în

prezent D.N.A. întrucât se prevede, în mod expres, faptul că la încetarea

activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine

sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar

împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de

multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional

corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Ț.C.A., solicitând ca, în condițiile art. 29 din

Legea nr. 317/2004 și potrivit principiului activității legii și succesiunii

legilor în timp, să se constate că au dobândit de drept gradul profesional de

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenta critică

hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând, în esență, că motivarea ei

constă într-o înșiruire de considerente ce țin de managementul resurselor

umane, fără să țină seama de situația individuală a fiecărei persoane, în

sensul că acestea au fost numite și au funcționat ca procurori în cadrul unei

structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, conform unei proceduri speciale, prevăzute de O.U.G. nr. 43/2002 și

au dobândit gradul profesional corespunzător.

Recurenta a

făcut, de asemenea, referire la evoluția în timp a actelor normative care au

reglementat succesiv promovarea procurorilor în funcții de execuție și

organizarea structurii specializate în combaterea infracțiunilor de corupție,

concluzionând că principiul activității legii, aplicarea normelor juridice în

timp și interpretarea logică și sistematică a acestora le-au creat o situație

favorabilă în sensul că numirea procurorilor în cadrul P.N.A., în prezent

reorganizat sub forma unei structuri specializate a Parchetului de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, a avut ca efect promovarea acestora la

parchetul respectiv.

În sprijinul cererii

formulate, recurenta a anexat, în copie, hotărârea atacată, ordinul de numire

în funcție și copie de pe carnetul de muncă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând că

procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru

numirea în funcția de procuror la D.N.A.

În sprijinul acestei

apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a

arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a

funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce

intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar

nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama

de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă

analizei, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

P.N.A. a fost

înființat prin O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea

infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu

al României, prin procurori specializați.

Inițial, P.N.A. a

fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul

Ministerului Public, fiind condus de un procuror general și coordonat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar

în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut

că acest parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Concepția cu

privire la acest organism specializat în combaterea corupției a fost radical

modificată prin O.U.G. nr. 134/2005 care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea P.N.A.

sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, „în

cadrul" Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și,

ulterior, prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a Ordonanței de urgență a

Guvernului nr. 134/2005, care a modificat dispoziția legală susmenționată, în

sensul înființării Direcției Naționale Anticorupție, ca structură cu

personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A. este condusă

de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției (art. 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare).

Evoluția legislativă

rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A.

drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții

componente.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Sub acest aspect,

Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007,

a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la

un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin

numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce

reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de

altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că recurentele au fost

numite, în condițiile legii speciale, la P.N.A.

care a devenit ulterior D.N.

A. din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că au

câștigat dreptul de a funcționa la

acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional

corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție ar echivala, în fapt,

cu o nerecunoaștere a competenței ce

revine procurorilor D.N.A. în exercitarea

atribuțiilor specifice acestei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație

și Justiție,

structură înființată ca atare prin lege.

De

reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de

Casație și Justiție judecă în primă și ultimă

instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica unitară

existentă la nivelul instanței, unde au fost deja

admise cereri de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în cazul procurorilor

numiți la P.N.A., și reținute argumente ce

vizează aplicarea

dreptului comunitar, cum ar fi: al protecției

încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-

credințe și al solicitudinii, principii de bază

ale dreptului comunitar

aplicabile și în sfera largă a raporturilor de

serviciu în spațiul U.E.

În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, o

altă soluție decât cea de admitere a cererii de

recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea

unor divergențe de jurisprudență (practică

contradictorie)

ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat

de art. 6 din C.E.D.O., cu privire la care în practica C.E.D.O. s-a reținut

că existența unor divergențe de jurisprudență în

cadrul celei mai

înalte autorități

judiciare a țării este în sine contrară principiului

securității

juridice, care rezidă implicit din toate articolele

Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale

statului de drept (B. împotriva României).

Având în

vedere toate aceste motive, Înalta Curte va admite recursul declarat și va

dispune anularea hotărârii atacate în ceea ce le privește pe recurente și, în

consecință, va obliga intimatul C.S.M. să recunoască gradul profesional

dobândit prin numirea la D.N.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ț.C.A.

împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea

atacată în ceea ce o privește pe recurenta T.C.A.

Obligă intimatul C.S.M.

să recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2008.