ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4141/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă

la C.S.M., S.M. și B.D. au solicitat recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

motivat de faptul că prin numirea în cadrul P.N.A., structură centrală, devenit

ulterior D.N.A., au dobândit efectiv și gradul profesional corespunzător

funcției.

Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. au fost

respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un

număr de 27 de procurori de la D.N.A., printre aceștia aflându-se și

recurentele S.M. și B.D.

În motivarea Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008, Plenul C.S.M. a

reținut faptul că prin O.U.G. nr. 43/2002 a fost înființat, la nivel național,

P.N.A., ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care

exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României și care, inițial a fost

organizat ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.P.,

fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, sub autoritatea ministrului

justiției,  independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele

de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice.

S-a precizat evoluția în timp a acestei structuri, având în vedere

dispozițiile O.U.G. nr. 102/2003, aprobată prin Legea nr. 26/2004, care au

modificat dispozițiile art. 1 alin (1) din O.U.G. nr. 43/2002, în sensul că a

fost precizat că P.N.A. funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție.

Prin O.U.G. nr. 134/2005 a fost înființat Departamentul Național

Anticorupție, ca structură autonomă, iar prin Legea nr. 54/2006 a fost

înființată D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea P.N.A.

Plenul C.S.M. a mai precizat că D.N.A. a fost și este o structură

specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, cu personalitate

juridică, ale cărei atribuții, competență, organizare, funcționare și

salarizare sunt stabilite prin lege specială.

De asemenea, Plenul a reținut că a fost prevăzută și o procedură

specială pentru încadrarea procurorilor la această structură specializată,

inițial prin O.U.G. nr. 43/2002 instiruindu-se regula numirii acestor procurori

pe o perioadă limitată de timp, cu posibilitatea prelungirii acestei durate,

iar ulterior, prin Legea nr. 304/2004, au fost prevăzute, pe lângă condițiile

inițiale de numire în funcție și condiția privitoare la un interviu organizat

de o comisie constituită în scopul verificării pregătirii profesionale, a

capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderi, a rezistenței la

stres, etc.

Pentru considerentele arătate, Plenul C.S.M. a apreciat că cei 27 de

procurori în cauză, procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie,

parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe lângă curtea de apel, nu au

dobândit „ eo ipso " gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât promovarea în funcții

superioare de execuție (pe loc sau efectivă), reprezintă o recunoaștere a

performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a

carierei acestora, fiind posibilă, atât în condițiile Legii nr. 92/1992,

republicată, cât și în prezent, conform Legii nr. 303/2004, republicată, numai

prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege.

Plenul C.S.M. a precizat că legiuitorul nu a înțeles să facă o excepție

de la regula promovării în funcții de execuție prin concurs pentru procurorii P.N.A.,

în prezent D.N.A. întrucât se prevede, în mod expres, faptul că la încetarea

activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine

sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar

împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de

multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător

acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs S.M. și B.D., solicitând

ca, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 și potrivit principiului

activității legii și succesiunii legilor în timp, să se constate că au dobândit

de drept gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Recurentele critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând, în

esență, că motivarea ei constă într-o înșiruire de considerente ce țin de

managementul resurselor umane, fără să țină seama de situația individuală a

fiecărei persoane, în sensul că acestea au fost numite și au funcționat ca

procurori în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, conform unei proceduri speciale, prevăzute de O.U.G.

nr. 43/2002 și au dobândit gradul profesional corespunzător.

Recurentele au făcut, de asemenea, referire la evoluția în timp a

actelor normative care au reglementat succesiv promovarea procurorilor în

funcții de execuție și organizarea structurii specializate în combaterea

infracțiunilor de corupție, concluzionând că principiul activității legii, aplicarea

normelor juridice în timp și interpretarea logică și sistematică a acestora

le-au creat o situație favorabilă în sensul că numirea procurorilor în cadrul P.N.A.,

în prezent reorganizat sub forma unei structuri specializate a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut ca efect promovarea

acestora la parchetul respectiv.

În sprijinul cererii formulate, recurentele au anexat, în copie,

hotărârea atacată, ordinele de numire în funcție și copie de pe cărțile de

muncă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul

este neîntemeiat, arătând că procedura și condițiile pentru promovarea în

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.

În sprijinul acestei apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele

hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă

dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a

îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu

salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin

concurs.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a

apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de

normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul

este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

P.N.A. a fost înființat prin O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat

în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe

întregul teritoriu al României, prin procurori specializați.

Inițial, P.N.A. a fost organizat ca o structură autonomă, cu

personalitate juridică, în cadrul M.P., fiind condus de un procuror general și

coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004,

s-a prevăzut că acest parchet specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Concepția cu privire la acest organism specializat în combaterea

corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005 care, la art. 1, a

prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma Departamentului Național Anticorupție,

structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, „în cadrul"

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, ulterior, prin

Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 134/2005, care a modificat

dispoziția legală susmenționată, în sensul înființării D.N.A., ca structură cu

personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A. este condusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției [art.

1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare].

Evoluția legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în

sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate

celelalte direcții componente.

În aceste condiții, numirea procurorilor specializați potrivit

reglementărilor care s-au succedat în timp și îndeplinirea de către aceștia a

atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878

din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care

poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin

această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui

procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că recurentele au fost numite, în

condițiile legii speciale, la P.N.A. care a devenit ulterior D.N.A. din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că au câștigat

dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în

fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.N.A. în

exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri dm cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare

prin lege.

De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de

Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu

se poate face abstracție de practica unitară existentă la nivelul instanței,

unde au fost deja admise cereri de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

cazul procurorilor numiți la P.N.A., și reținute argumente ce vizează aplicarea

dreptului comunitar, cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al

echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii,

principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a

raporturilor de serviciu în spațiul U.E.

În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență

(practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un

proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, cu privire la care în practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor

divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a

țării este în sine contrară principiului securității juridice, care rezidă

implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele

fundamentale ale statului de drept (B. împotriva României, nr. 30658/05).

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte va admite recursul

declarat și va dispune anularea hotărârii atacate în ceea ce le privește pe

recurente și, în consecință, va obliga C.S.M. să recunoască gradul profesional

dobândit prin numirea la D.N.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.M. și B.D.

Anulează Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. numai în

ceea ce le privește pe recurente.

Obligă intimatul să recunoască recurentelor gradul profesional de

procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.