ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza

lucrărilor din dosar - constată următoarele:

Numitul

A.I. a formulat o plângere penală împotriva magistraților menționați în partea

introductivă a sentinței (completul de 9 judecători și procurorul de ședință care

au constituit instanța ce a judecat, la data de 22 ianuarie 2007, dosarul cu

numărul 15236/1/2006 în care a fost pronunțată decizia nr. 33 din 22 ianuarie 2007.

Acesta

a reclamat că magistrații au ignorat dispozițiile legale cu ocazia judecării

cauzei, menționând că „... au fost încălcate toate prevederile legale în

vigoare prin abuz și corupție, realizând falsuri intelectuale în vederea

favorizării infractorilor și a desființării ordinei de drept." (fil.3).

Prin

aceeași plângere penală, A.I. a solicitat „ ... o despăgubire morală în valoare

de cinci sute de mii de Euro" (fil. 3).

Pentru

soluționarea plângerii penale, procurorul a efectuat acte premergătoare (fil. 11-20).

Prin

rezoluția nr. 1391 /P/2007 din data de 08 noiembrie 2007, procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228

alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmării penale față de magistrații menționați

pentru faptele prevăzute de

art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

Pentru

a dispune în acest sens, procurorul a reținut, pe de o parte,

că actele premergătoare efectuate nu au relevat

indicii ale săvârșirii unor

fapte prevăzute de legea penală, iar pe de

altă parte, că „nu poate să constituie faptă de natură penală, și implicit

angajată răspunderea penală a unui magistrat judecător sau procuror,

activitatea desfășurată cu prilejul îndeplinirii unor acte sau măsuri,

efectuată în exercitarea întocmai a funcției sau a pronunțării unei

hotărâri".

De

asemenea, procurorul a făcut trimitere și la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Prin

rezoluția nr. 14353/5841/2007 din data de 10 decembrie 2007, procurorul șef al

Secției de urmărire penală și criminalistică, din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată plângerea

petentului A.I. formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale.

În

temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentul a formulat prezenta plângere.

În

motivarea plângerii adresată instanței sunt reluate susținerile inițiale „...

au fost încălcate toate prevederile legale în vigoare pentru a proteja

infracțiunile realizate de domni magistrați" și „pentru prejudiciul adus

mie prin emiterea de acte false și abuzive solicit o despăgubire morală în

valoare de cinci sute de mii de Euro" (fil.1).

Petentul

nu s-a prezentat la cele 2 termene de judecată și pentru

fiecare termen a depus la dosar „concluzii

scrise" (fil. 16, 39).

Plângerea nu este fondată.

Procurorii

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au respectat

dispozițiile prevăzute de Codul de procedură penală în materia soluționării

unei plângeri penale, respectiv

soluționării

plângerii împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale.

Actele premergătoare efectuate de procuror nu au

relevat existența indiciilor săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală,

fapte reclamate

de petent, de către magistrații menționați în plângerea

penală.

Magistrații

reclamați au constituit instanța ce a soluționat recursul petentului împotriva

sentinței penale nr. 286 din 7 iunie 2006 a Secției penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și au examinat criticile acestuia, dând o interpretare

actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale în materie.

Decizia

completului de 9 judecători este definitivă și nu poate fi reexaminată decât în

condițiile legii (prin exercitarea, eventuală, a căilor extraordinare de atac).

Î

n condițiile inexistenței unor indicii cu privire

la săvârșirea de către

magistrați a faptelor reclamare de petent,

nemulțumirea acestuia cu privire la modul de soluționare a recursului nu este

de natură a justifica concluzia săvârșirii unor infracțiuni.

Față de

cele reținute, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondată plângerea petiționarului.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 19 noiembrie 2007 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și

criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1391/P/2007.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu

recurs, în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 martie 2008.