ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar - constată următoarele: Numitul A.I. a formulat o plângere penală împotriva magistraților menționați în partea introductivă a sentinței (completul de 9 judecători și procurorul de ședință care au constituit instanța ce a judecat, la data de 22 ianuarie 2007, dosarul cu numărul 15236/1/2006 în care a fost pronunțată decizia nr. 33 din 22 ianuarie 2007. Acesta a reclamat că magistrații au ignorat dispozițiile legale cu ocazia judecării cauzei, menționând că „... au fost încălcate toate prevederile legale în vigoare prin abuz și corupție, realizând falsuri intelectuale în vederea favorizării infractorilor și a desființării ordinei de drept." (fil.3).

Prin aceeași plângere penală, A.I. a solicitat „ ... o despăgubire morală în valoare de cinci sute de mii de Euro" (fil. 3). Pentru soluționarea plângerii penale, procurorul a efectuat acte premergătoare (fil. 11-20). Prin rezoluția nr. 1391 /P/2007 din data de 08 noiembrie 2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmării penale față de magistrații menționați pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut, pe de o parte, că actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte, că „nu poate să constituie faptă de natură penală, și implicit angajată răspunderea penală a unui magistrat judecător sau procuror, activitatea desfășurată cu prilejul îndeplinirii unor acte sau măsuri, efectuată în exercitarea întocmai a funcției sau a pronunțării unei hotărâri". De asemenea, procurorul a făcut trimitere și la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor. Prin rezoluția nr. 14353/5841/2007 din data de 10 decembrie 2007, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată plângerea petentului A.I.

formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentul a formulat prezenta plângere. În motivarea plângerii adresată instanței sunt reluate susținerile inițiale „... au fost încălcate toate prevederile legale în vigoare pentru a proteja infracțiunile realizate de domni magistrați" și „pentru prejudiciul adus mie prin emiterea de acte false și abuzive solicit o despăgubire morală în valoare de cinci sute de mii de Euro" (fil.1). Petentul nu s-a prezentat la cele 2 termene de judecată și pentru fiecare termen a depus la dosar „concluzii scrise" (fil. 16, 39). Plângerea nu este fondată. Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au respectat dispozițiile prevăzute de Codul de procedură penală în materia soluționării unei plângeri penale, respectiv soluționării plângerii împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale.

Actele premergătoare efectuate de procuror nu au relevat existența indiciilor săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală, fapte reclamate de petent, de către magistrații menționați în plângerea penală. Magistrații reclamați au constituit instanța ce a soluționat recursul petentului împotriva sentinței penale nr. 286 din 7 iunie 2006 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au examinat criticile acestuia, dând o interpretare actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale în materie. Decizia completului de 9 judecători este definitivă și nu poate fi reexaminată decât în condițiile legii (prin exercitarea, eventuală, a căilor extraordinare de atac). Î n condițiile inexistenței unor indicii cu privire la săvârșirea de către magistrați a faptelor reclamare de petent, nemulțumirea acestuia cu privire la modul de soluționare a recursului nu este de natură a justifica concluzia săvârșirii unor infracțiuni.

Față de cele reținute, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petiționarului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 19 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1391/P/2007. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs, în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2008.