ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de

față:

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, petentul Z.I. din București, sector 6 a solicitat efectuarea de

cercetări penale față de magistrații B.M.C., P.R.A. și G.I., judecători la

Înalta Curte de Casație și Justiție, pretinzând că aceștia au comis

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu ocazia soluționării dosarului

nr. 8678/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care

s-a pronunțat sentința nr. 321 din 29 iunie 2006.

Prin rezoluția nr. 1608/P/2007

din 23 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii arătați pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reclamată de petent.

În motivarea soluției, procurorul

a reținut că din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat o conduită

neconformă cu dispozițiile legale, soluția dispusă de magistrații judecători

reclamați fiind dată cu respectarea legilor în vigoare, în virtutea

atribuțiilor ce le revin și este rezultatul examinării tuturor probelor cauzei,

al aprecierii acestora și al deliberării.

Soluția de mai sus a fost

contestată de numitul Z.I., conform art. 278 C. proc. pen., acesta apreciind că

soluția se datorează unei erori grave de fapt și prin faptul că procurorul nu

s-a pronunțat asupra motivelor invocate prin actul de sesizare.

Prin rezoluția nr. 1613/971/II/2/2008

din 19 februarie 2008, procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins ca neîntemeiată plângerea, apreciind, ca legală și temeinică

soluția dispusă față de cei trei judecători, neexistând motive care să

justifice infirmarea acesteia și continuarea cercetărilor.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul Z.I. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție

susținând că procurorul de caz nu și-a exercitat atribuțiile și nu a lămurit

sub nicio formă cele patru motive invocate în plângerea introductivă.

Din actele premergătoare

efectuate nu s-a constatat o conduită neconformă dispozițiilor legale și

probelor cauzei a celor trei judecători care au constituit completul de

judecată; soluția pronunțată și care-l nemulțumește pe petent, este rezultatul

examinării atât a actelor cauzei, cât și al deliberării.

Și desigur, împrejurarea că

soluția îl nemulțumește pe petent nu poate constitui în sensul legii temei al

răspunderii penale, atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei fapte

prevăzute în legea penală.

În cauză nu sunt elemente

care să formeze, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reclamată de petent.

Din acest motiv, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, în baza art. 228 alin. (4) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală și temeinică

și va fi menținută, prin respingerea plângerii formulată de petent ca

nefondată, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Z.I. împotriva

rezoluției nr. 1608/P/ 2007din 23 ianuarie 2008 a Parchetului de lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe

care o menține.

Obligă petiționarul să plătească

statului 120 lei cheltuieli judiciare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

aprilie 2008.