ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul Z.I. din București, sector 6 a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistrații B.M.C., P.R.A. și G.I., judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, pretinzând că aceștia au comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu ocazia soluționării dosarului nr. 8678/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care s-a pronunțat sentința nr. 321 din 29 iunie 2006. Prin rezoluția nr. 1608/P/2007 din 23 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii arătați pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reclamată de petent.

În motivarea soluției, procurorul a reținut că din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat o conduită neconformă cu dispozițiile legale, soluția dispusă de magistrații judecători reclamați fiind dată cu respectarea legilor în vigoare, în virtutea atribuțiilor ce le revin și este rezultatul examinării tuturor probelor cauzei, al aprecierii acestora și al deliberării. Soluția de mai sus a fost contestată de numitul Z.I., conform art. 278 C. proc. pen., acesta apreciind că soluția se datorează unei erori grave de fapt și prin faptul că procurorul nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate prin actul de sesizare.

Prin rezoluția nr. 1613/971/II/2/2008 din 19 februarie 2008, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată plângerea, apreciind, ca legală și temeinică soluția dispusă față de cei trei judecători, neexistând motive care să justifice infirmarea acesteia și continuarea cercetărilor. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul Z.I. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție susținând că procurorul de caz nu și-a exercitat atribuțiile și nu a lămurit sub nicio formă cele patru motive invocate în plângerea introductivă. Din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat o conduită neconformă dispozițiilor legale și probelor cauzei a celor trei judecători care au constituit completul de judecată; soluția pronunțată și care-l nemulțumește pe petent, este rezultatul examinării atât a actelor cauzei, cât și al deliberării.

Și desigur, împrejurarea că soluția îl nemulțumește pe petent nu poate constitui în sensul legii temei al răspunderii penale, atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei fapte prevăzute în legea penală. În cauză nu sunt elemente care să formeze, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reclamată de petent. Din acest motiv, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală și temeinică și va fi menținută, prin respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul Z.I. împotriva rezoluției nr. 1608/P/ 2007din 23 ianuarie 2008 a Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească statului 120 lei cheltuieli judiciare. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2008.