ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la datele de 3 octombrie 2007 și 8 octombrie 2007, numita C.M. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de B.M.M.L., Ș.C.M., L.F. și P.C., judecători în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248 1 C. pen., art. 247 C. pen., art. 249 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 și art. 215 alin. (1) C. pen. În motivarea plângerilor formulate, petenta a arătat că magistrații nu au analizat probele aflate la Dosarul nr. 11977/1/2006 al instanței supreme respingându-i, în mod neîntemeiat, cererea de revizuire pe care aceasta a formulat-o în cauza respectivă.

Petenta a mai susținut că judecătorii au tergiversat judecarea cauzei prin amânări nejustificate, vătămându-i astfel drepturile și interesele legale. În temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. din 20 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații intimați, cu privire la comiterea infracțiunilor reclamate, argumentându-se că aspectele sesizate nu s-au confirmat. Soluția a fost contestată de petiționară în conformitate cu disp. art. 278 C. proc. pen. Prin rezoluția din 28 noiembrie 2008, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, plângerea.

În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanță, exprimându-și nemulțumirea pentru faptul că nu a fost citată și audiată de procuror, nu a propus probe conform dispozițiilor legale în materie, necunoscând ce activități au fost desfășurate. Plângerea nu este întemeiată. Potrivit art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Aceste acte premergătoare au menirea fie de a completa informațiile pe care organul de urmărire le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să verifice aceste informații spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale.

În această fază premergătoare urmăririi penale, nu pot fi dispuse măsuri procesuale, deoarece acestea se pot lua numai cu privire la învinuit sau inculpat. Datele sau informațiile privind săvârșirea infracțiunii, culese în faza premergătoare urmăririi penale sunt limitate, ele constituind acel minim necesar care poate forma convingerea organului de urmărire penală că poate începe urmărirea. În această fază nu se audiază martori, în sensul strict al dispozițiilor legale, așa cum greșit susține petenta. Prin rezoluția atacată s-a concluzionat că nu există date sau indicii în sensul săvârșirii vreunei infracțiuni de către magistrații care au participat la soluționarea Dosarului nr. 11977/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De altfel, petenta este nemulțumită de modul în care instanța a soluționat cererea sa, invocând greșita aplicare a dispozițiilor legale. Nemulțumirile legate de soluțiile organelor judiciare își pot găsi rezolvarea prin promovarea căilor legale de atac, astfel soluțiile criticate fiind supuse controlului judiciar. Activitatea magistraților este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea ce nu înseamnă angajarea „de plano” a răspunderii penale a magistraților ca urmare a plângerii părții nemulțumite. Față de aceste considerente, în temeiul art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc.

pen., va fi respinsă, plângerea petentei, ca nefondată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată petenta la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara C.M. împotriva rezoluției nr. 1360/P/2007 din 20 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.