ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6566/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6566/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1178
pronunțată la 2 iunie 2009, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația
completată, a anulat în parte Dispoziția nr. 1625 din 23 noiembrie 2005, în
sensul constatării dreptului contestatorilor, în calitate de moștenitori ai
defuncților B.G. și B.M., de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de
Legea nr. 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a terenului în
suprafață de 182 mp, situat în orașul Comarnic, str. Malul Luncii, județ
Prahova și a constatat dreptul acestora la despăgubiri pentru partea de imobil
imposibil de restituit în natură, constând din construcția în suprafața
construită desfășurată de 70,45 mp și terenul în suprafață de 42,31 mp ocupat
de construcție.
De asemenea, a
obligat intimata și intervenienții să restituie contestatorilor suprafața de
182 mp, situată în orașul Comarnic, str. Malul Luncii, județ Prahova și a
respins capătul contestației completate privind obligarea intimaților și a
intervenienților să lase contestatorilor, în deplină proprietate și liberă posesie,
imobilul construcție în suprafață construită desfășurată de 70,43 mp și terenul
de 42,31 mp ocupat de construcție, situat în orașul Comarnic, str. Malul
Luncii, județ Prahova, ca neîntemeiat.
Totodată, s-a respins
cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Pentru
a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, în baza Dispoziției nr. 1625 din
23 noiembrie 2005, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea petentului B.P.
asupra imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, nr. 29, compus din
construcție în suprafețele 70,45 mp și teren de 224,31 mp, reținându-se că
acest imobil a fost înstrăinat fostului chiriaș în urma aplicării Legii nr. 112/1995.
â
S-a
mai reținut că, prin Deciziile nr. 1006 din 28 iulie 1981 și nr. 911 din 08 mai
1979 ale Comitetului Executiv al Consiliului Popular Prahova s-a dispus
trecerea cu plată în proprietatea statului și în administrarea I.G.C.L. Valea
Prahovei-Câmpina, imobilul situat în Comarnic, str. Malul Luncii, având teren
de 224 mp, în indiviziune din suprafața totală de 723,60 mp și o locuință cu 2
camere, bucătărie pivniță imobil ce a aparținut numiților B.M. și B.G., în
schimbul
achitării unei despăgubiri de 336
lei și de 5.969 lei, motivându-se că imobilul nu a fost
înstrăinat în
termenul prevăzut de Legea nr. 4/1973.
Instanța a mai
reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare
din 25 aprilie 1997 SC
C. SA a vândut numitului S.B. imobilul situai
în
Comarnic, str. Malul Luncii, având 2 camere, bucătărie, pivniță și un teren
de
42,31 mp, însă, prin sentința civilă nr. 1813 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei
Câmpina, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în
revendicare completată privind revendicarea imobilului situat în Comarnic, str.
Malul Luncii, și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1124N/1997
formulată de petenți împotriva numiților S.B. și E., SC C. SA. Direcția Administrației
Domeniului Public și Privat Comarnic, reținându-se că
imobilul sus-menționat a trecut în proprietatea statului cu titlu, contractul
de vânzare-
cumpărare fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, instanța a mai reținut că în cuprinsul
contractului de închiriere
din 06 iunie 2005 se menționează că
Orașul Comarnic a închiriat numitului S.B.
, pe o durată de un an, un teren de 182 mp,
situat în Orașul Comarnic, str. Malul Luncii, în schimbul unei chirii lunare de
182.000 ROL.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 16
septembrie 1978, numiții B.G.
și M. au vândut petentului B.P. imobilul situat în
Orașul
Comarnic, str. Malul Luncii, având o
construcție cu 2 camere, bucătărie, hol,
prispă, 2 magazii și o anexă
gospodărească, amplasate pe un teren de 725 mp, ce
nu a făcut obiectul vânzării, fiind în proprietatea statului în temeiul
art. 30 din Legea
nr. 58/1974.
S-a
mai arătat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr.
247/2005,
prevede că imobilele preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945-
22 decembrie 1989 se restituie în natură în
condițiile prezentei legi, prin imobile preluate în
mod abuziv
înțelegându-se, conform art. 2 din aceeași lege, orice alte imobile
preluate de stat cu titlu valabil, precum și orice
alte imobile preluate fără titlu valabil,
sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării,
precum și cele
preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale
organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Art.
10 din Legea 10/2001 prevede că, în situația imobilelor preluate în mod]
abuziv și ale căror
construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial,
restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile
ramase nedemolate, iar pentru construcțiile
demolate și terenurile ocupate, măsurile
reparatorii se stabilesc prin
echivalent.
Așadar, din analiza
probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că rezultă că autorii
petenților B.G. și M. au deținut în proprietate imobilul situat în Comarnic,
str. Malul Luncii, compus din construcție teren în suprafață de 725 mp, din
care aceștia au înstrăinat petentului o parte, constând în locuința cu 2
camere și dependințe amplasată pe un teren de 72 mp proprietatea statului, prin
contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1978, însă baza Deciziilor nr. 1006/1981 și
nr. 911/1979 s-a preluat de către stat imobilul Comarnic, str. Malul Luncii, ,
având un teren de 224 mp, din totalul de mp, precum și construcția cu 2 camere
și dependințe de Ia numiții B.G.M., fiind închiriat intervenientului S.B., pe
timp de un an, parcela de 182 mp din terenul sus-menționat, astfel încât, prin
Dispoziția nr. 1625/2005 s-au acordat despăgubiri în favoarea petentului cu
privire la imobilul situat în Orașul Comarnic, str. Malul Luncii, , compus
dintr-un teren de 224,31 mp și o construcție în suprafață de 70,45 mp.
S-a mai arătat
că, atât timp cât s-a
preluat de către stat de la autorii petentului B.G. și B.M., în baza Legii nr. 4/1973,
imobilul situat în Orașul Comarnic, str. Malul Luncii, compus dintr-o
construcție cu 2 camere dependințe și un teren de 224 mp, în 1979 - 1981, din
care ulterior SC C. SA calitate de reprezentant al statului a înstrăinat
intervenienților casa cu 2 camere dependințe și o parcelă de 42,31 mp, înseamnă
că o asemenea preluare a avut ii caracter abuziv, deoarece nu există nicio
dovadă privind manifestarea de voință foștilor proprietari de a transfera în
favoarea statului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În
condițiile în care imobilul în litigiu, situat în Comarnic, str. Malul Luncii,
având un teren de 224,31 mp și o construcție cu 2 camere și dependințe, a fost
preluat abuziv de către stat de la autorii petenților, iar o parte din acest
imobil a fost înstrăinat de către stat în favoarea intervenienților, instanța a
apreciat că petenții, în calitate de moștenitori legali ai foștilor proprietari,
au dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru
imobilul preluat de către stat de la autorii lor, constând în restituirea în
natură a terenului de 182 mp și în despăgubiri pentru construcția cu 2 camere
și dependințe și pentru terenul de 42,31 mp vândut intervenienților.
Pretenția
intervenienților privind constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare nr. 3715/1978, invocându-se lipsa obiectului vânzării pe
motiv că imobilul nu se mai afla în patrimoniul vânzătorilor, fiind eludate
dispozițiile Legii nr. 4/1973, a fost apreciată ca neîntemeiată de instanță,
deoarece nu există nicio dovadă la dosar că la data încheierii contractului de
vânzare-cumpărare nr. 3715 din 16 septembrie 1978 vânzătorii nu mai erau
proprietarii imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, atât timp cât
Deciziile nr. 1006/1981 și nr. 911/1979 au vizat un alt imobil, situat în
Comarnic, str. Malul Luncii, și nicidecum imobilul ce a făcut obiectul
contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, mai ales că aceste decizii au
fost emise ulterior încheierii contractului, producând efecte juridice Ia
momentul respectiv numai pentru imobilul total diferit de cel descris în
contractul de vânzare-cumpărare de mai sus.
Referitor
la susținerea intervenienților că nu a fost avută în vedere de instanța de fond
Decizia Curții de Apel Ploiești nr. 2239/1999 prin care s-a stabilit, cu
autoritate de lucru judecat, nelegalitatea contractului de vânzare - cumpărare
autentificat la nr. 3715 din 19 septembrie 1978, reținându-se că acea decizie a
vizat revendicarea formulată de către B.P. și B.S. a imobilului format din
teren și anexă gospodărească situat în Comarnic, str. Malul Luncii, precum și
constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare
încheiat între SC C. SA și intervenienți, și nicidecum
nulitatea contractul nr. x/1978, instanța a apreciat că împrejurarea că în
considerentele acestei deci/ se menționează că acest contract nu produce efecte
juridice, deoarece ar fi fost încheiat ulterior datei ieșirii din patrimoniul
vânzătorilor a bunului respectiv, nu
înseamnă
că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat nelegalitatea acestui contract,
nefiind
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
În
ceea ce privește capătul contestației completate, privind obligarea intimatei
și a intervenienților să lase contestatorilor, în deplină proprietate și liberă
posesii imobilul-construcție în suprafață desfășurată de 70,43 mp și terenul de
42,31 mp ocupat de construcție, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, județ
Prahova, tribunalul l-a apreciat ca neîntemeiat, întrucât, atât timp cât s-a
constatat dreptul contestatorilor la despăgubiri pentru această parte de imobil
imposibil de restituit natură, fiind înstrăinat intervenienților cu
contract de
vânzare-cumpărare ce nu fost niciodată anulat,
contestatorii nu mai pot pretinde
obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liberă posesie, acest
imobil.
Totodată,
tribunalul a respins și cererea reconvențională formulată de intimații B.E. și S.B.,
apreciind că nu se poate invoca lipsa obiectului vânzării, atât timp cât la
dosar nu există nicio dovadă că la data încheierii contractului de
vânzare-cumpărare din 16 septembrie 1978, a cărui nulitate se
solicită
vânzătorii nu mai erau
proprietarii imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii,
județ Prahova.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel contestatorii B.P. și B.S. ca și intimații B.E. și S.B.
și Primarul Orașului Comarnic iar prin decizia civilă nr. 7 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie s-au respins toate
apelurile, reținându-se următoarele considerente:
Este nefondată
critica apelanților că, în mod greșit, instanța de rejudecare a fondului a
admis în parte contestația - completată și a respins petitul privind obligarea
intimatului și a intervenienților să lase contestatorilor deplina proprietate și
libera posesie a imobilului - construcție în suprafață construită desfășurată
de 70,43 m.p. și terenul de 42,31 m.p. ocupat de construcție, situat în orașul
Comarnic, str. Malul Luncii, , județ Prahova, întrucât în decizia nr. 2239/1999
a Curții de Apel Ploiești se reține că vânzarea imobilului în litigiu către
intervenienții S.B. și E., prin contractul de vânzare - cumpărare nr. x/1997,
s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Mai mult, prin Legea nr.
1 din 30 ianuarie 2009 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001, care
introduce un nou alineat la art. 7, după alin. (1), se arată: „Nu se restituie
în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza
Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu
destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările
ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege”.
Referitor la al
doilea motiv de apel, respectiv omisiunea
tribunalului de a examina petitul privind
revendicarea prin compararea titlurilor, exact obiectul casării cu trimitere
spre rejudecare s-a reținut că și această critică este nefondată întrucât
instanța de fond s-a pronunțat pe capătul de cerere privind revendicarea,
motivând respingerea acestui capăt de cerere în ultimul alineat din fila 8.
Chiar
dacă, în motivarea capătului de cerere privind respingerea acțiunii în
revendicare, instanța de fond nu a folosit termenul de „revendicarea prin
compararea titlurilor”, aceasta nu poate conduce la nulitatea sentinței,
întrucât revendica
compararea
titlurilor este numai unul din principiile de dovadă a proprie scopul acțiunii
în revendicare este restituirea bunului imobil.
Trebuie menționat că
acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut
posesia lucrului cere restituirea acestuia de la ce se găsește, iar dovada
dreptului de proprietate se poate face astfel: ambele titluri scrise privind
dreptul de proprietate asupra bunului revendicat; numai o parte
produce titlu privind proprietatea lucrului
revendicat; niciuna din părți nu are titlu și nici nu poate fi invocat
dobândirea bunului prin uzucapiune sau prin ocupațiune.
Mai
mult, prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție s-a
stabilit
că acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect
revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie decembrie
1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001
inadmisibile, arătând că în concursul dintre legea
specială și legea generală se rezolvă
în
favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant.
Contestatorii
nu puteau formula și acțiune întemeiată pe dispozițiile nr.
10/2001 și acțiune în
revendicare pentru același imobil, având în vedere dispozițiile deciziei mai
sus menționată.
În
baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., urmează a se respinge apelul formulat
de
contestatorii-apelanți, ca nefondat.
Astfel
s-a reținut că este nefondată
prima critică,
ce vizează faptul că în mod nelegal,
anulată în parte Dispoziția nr.
1625 din 23 noiembrie 2005, constatându-se
contestatorilor
dreptul de a beneficia de restituirea în natură a suprafeței de 182 mp,
Comarnic,
str. Malul Luncii, întrucât nu sunt incidente dispozițiile alin. (2) din Legea nr.
10/2001, acest text de lege se referă la servituțile legale și alte amenajări
de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, ținând cont că prin
adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei orașului Comarnic s-a precizat că
terenul de 224 mp, deținut cu contract de
închiriere de apelanții - intervenienți, este
poziționat între cele două
proprietăți pe care le dețin în Comarnic, str. Malul Luncii, cu rol de drum de
acces.
Instanța de apel a
mai apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 10/2001,
potrivit cărora: „În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror
construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial,
restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile
rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate
măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.
De asemenea, s-a
reținut că este nefondată critica acestor apelanți că au fost nesocotite
dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât acest text de
lege se referă la situația imobilelor-construcții care fac obiectul
notificărilor și cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/ sau pe verticală
corpuri suplimentare de sine stătătoare.
Critica
referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond a obligat atât
intimatul Primarul orașului Comarnic, cât și
intervenienții persoane fizice, să restituie
contestatorilor suprafața
de 182 mp, situată în Comarnic, str. Malul Luncii, este nefondată, întrucât,
deși Decizia nr. 1625/2005 este emisă de Primarul orașului Comarnic, totuși,
terenul în litigiu este închiriat apelanților - intervenienți, situație ce
reiese din adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei orașului Comarnic.
Cu privire la
susținerea apelanților că decizia de casare nr. 59/2008 a Curții de Apel
Ploiești a avut în vedere capătul de cerere al acțiunii în revendicare prin
compararea titlurilor, în ceea ce privește admisibilitatea sau
inadmisibilitatea acțiunilor în revendicare potrivit dreptului comun după
adoptarea Legii nr. 10/2001. Curtea va reține că prin decizia nr. 33 din 9
iunie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că acțiunile
întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile,
arătând că în concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în
favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant.
Referitor
la critica că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvențională
a intervenienților în ceea ce privește cauza de nulitate a contractului de
vânzare-cumpărare întemeiată pe fraudă la lege și chiar lipsa obiectului
contractului de vânzare-cumpărare, Curtea va reține că aceasta este nefondată,
întrucât contractul din 16 septembrie 1978 a fost încheiat înainte de preluarea
de către
stat a imobilului, prin decizia din
28 iulie 1981 și decizia din
8
mai
1979.
La
termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, apărătorul apelanților-contestatori
a susținut că intervenienții nu au interes sa invoce nulitatea actului de
vânzare-cumpărare încheiat în anul 1978.
Curtea
apreciază, însă, ca apelanții-intervenienți au interesul să invoce nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 septembrie 1978, dat
fiind faptul că, contestatorii-apelanți au
completat contestația cu un petit ce privește
revendicarea imobilului în
litigiu și pentru a nu se mai solicită revendicarea prin compararea titlurilor
de proprietate, motiv pentru care urmează a se respinge această susținere.
Cererea
apelanților de a se constata autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește
nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1978,
potrivit art. 1201 C. civ., față de decizia nr. 2239/1999 a Curții de Apel
Ploiești, urmează a fi respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art.
1201 C. civ., fiind diferite părțile, dar și obiectul și cauza în cele două
acțiuni.
În
ceea ce privește apelul formulat de intimatul Primarul orașului Comarnic, s-a
reținut că este nefondată critica apelantei că soluția Tribunalului Prahova, de
admitere în parte a contestației formulată de contestatorii B.P. și Stanca,
este criticabilă deoarece Dispoziția nr. 1625/2005 a fost emisă cu respectarea
dispozițiilor legale, în parte, numai în ceea ce privește imobilul-construcție
în suprafață construită desfășurată de 70,45 mp și terenul în suprafață de
42,31 mp ocupată de construcție.
În
cea ce privește imobilul-teren în suprafață de 182 mp, situat în Comarnic, str.
Malul Luncii, sunt aplicabile dispozițiile aii. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001:
„în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții
edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură
se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar
pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se
stabilesc prin echivalent”.
Susținerea apelantei
că sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
potrivit cărora „în absența unor probe contrare, existența și, după caz,
întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul
normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau
s-a pus în executare măsura preluării abuzive”, este nefondată, pentru că, în
cauza de față, nu s-a pus în discuție dovada dreptului de proprietate asupra
imobilului în litigiu.
Nu sunt incidente
nici dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „În cazurile în care
restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin
echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu
alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită
potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei
îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale
privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv”, întrucât acest text de lege este dispoziția legală de
principiu, fiind cuprinsă chiar în Capitolul „Dispoziții
Generale”
.
Cu
privire la aplicabilitatea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a reținut
că acest text de lege nu își are aplicabilitatea în cauza de față, întrucât se
referă la situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor și cărora
le-au fost adăugate, pe orizontală și/ sau verticală, în raport cu forma
inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare.
Așa cum s-a mai
arătat, valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1997
a fost supusă controlului jurisdicțional, prin decizia nr. 2239/1999 a Curții
de Apel Ploiești și în care s-a precizat ca vânzarea imobilului în litigiu,
prin acest contract, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că,
în mod corect s-a dispus prin Dispoziția nr. 1625/2005 acordarea de măsuri
reparatorii pentru imobilul-construcție și pentru terenul de sub construcție.
Deși
apelanta arată că diferența de 182 mp restituită contestatorilor-apelanți nu
este liberă funcțional, prin adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei orașului
Comarnic s-a arătat că terenul în litigiu se află între două imobile și are rol
de drum de acces, astfel ca, în mod corect s-a dispus, în baza art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 10/200 restituirea acestei suprafețe de teren către apelanții
- contestatori
.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat recurs atât reclamanții B.P. și B.S. pârâtul Primarul
orașului Comarnic și intervenienții B.E. și S.B.
Astfel criticile
aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele
aspecte:
Astfel reclamanții B.P.
și B.S. au criticat hotărârea instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304
pct. 90 C. proc. civ. și art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condițiile
în care nu au fost respectate recomandările obligatorii date prin decizia de casare.
În această idee
reclamanții au susținut că au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 31
alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora problemele de drept dezlegate de
instanța de control judiciar sunt obligatorii pentru instanța care rejudecă
fondul cauzei.
Aceeași critică
legată de încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., o aduc hotărârii
instanței de apel și ceilalți recurenți respectiv pârâtul Primarul orașului
Comarnic și intervenienții B.E. și S.B.
Examinând astfel
recursurile prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct.
9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursurile sunt fondate.
Astfel, potrivit art.
315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile date asupra
problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor
probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Soluția consacrată de
art. 315 alin. (1) C. proc. civ. are o justificare deplină și legitimare
incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar,
dispozițiile citate limitând obligativitatea deciziei de casare la problemele
de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
Prin urmare, modul de
interpretare a unui anumit text de lege în aplicarea unui anumit principiu de
drept, în condițiile determinate prin decizia de casare, este obligatorie
pentru judecătorii fondului.
Or, față de
dispozițiunile obligatorii ale deciziei de casare, se constată că într-adevăr
instanța de apel nu s-a conformat dezlegării date problemelor de drept prin
decizia de casare, motiv pentru care fiind încălcate dispozițiile art. 315 C.
proc. civ., recursurile părților urmează a fi admise, a se casa hotărârea
recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de reclamanții B.P. și B.S., pârâtul Primarul Orașului Comarnic și
intervenienții B.E. și S.B. împotriva deciziei civile nr. 7 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia
recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 decembrie 2010.