ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6566/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1178 pronunțată la 2 iunie 2009, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația completată, a anulat în parte Dispoziția nr. 1625 din 23 noiembrie 2005, în sensul constatării dreptului contestatorilor, în calitate de moștenitori ai defuncților B.G. și B.M., de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a terenului în suprafață de 182 mp, situat în orașul Comarnic, str. Malul Luncii, județ Prahova și a constatat dreptul acestora la despăgubiri pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură, constând din construcția în suprafața construită desfășurată de 70,45 mp și terenul în suprafață de 42,31 mp ocupat de construcție.

De asemenea, a obligat intimata și intervenienții să restituie contestatorilor suprafața de 182 mp, situată în orașul Comarnic, str. Malul Luncii, județ Prahova și a respins capătul contestației completate privind obligarea intimaților și a intervenienților să lase contestatorilor, în deplină proprietate și liberă posesie, imobilul construcție în suprafață construită desfășurată de 70,43 mp și terenul de 42,31 mp ocupat de construcție, situat în orașul Comarnic, str. Malul Luncii, județ Prahova, ca neîntemeiat. Totodată, s-a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, în baza Dispoziției nr. 1625 din 23 noiembrie 2005, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea petentului B.P.

asupra imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, nr. 29, compus din construcție în suprafețele 70,45 mp și teren de 224,31 mp, reținându-se că acest imobil a fost înstrăinat fostului chiriaș în urma aplicării Legii nr. 112/1995. â S-a mai reținut că, prin Deciziile nr. 1006 din 28 iulie 1981 și nr. 911 din 08 mai 1979 ale Comitetului Executiv al Consiliului Popular Prahova s-a dispus trecerea cu plată în proprietatea statului și în administrarea I.G.C.L. Valea Prahovei-Câmpina, imobilul situat în Comarnic, str. Malul Luncii, având teren de 224 mp, în indiviziune din suprafața totală de 723,60 mp și o locuință cu 2 camere, bucătărie pivniță imobil ce a aparținut numiților B.M. și B.G., în schimbul achitării unei despăgubiri de 336 lei și de 5.969 lei, motivându-se că imobilul nu a fost înstrăinat în termenul prevăzut de Legea nr. 4/1973.

Instanța a mai reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 1997 SC C. SA a vândut numitului S.B. imobilul situai în Comarnic, str. Malul Luncii, având 2 camere, bucătărie, pivniță și un teren de 42,31 mp, însă, prin sentința civilă nr. 1813 din 30 iunie 1998 a Judecătoriei Câmpina, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în revendicare completată privind revendicarea imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1124N/1997 formulată de petenți împotriva numiților S.B. și E., SC C. SA. Direcția Administrației Domeniului Public și Privat Comarnic, reținându-se că imobilul sus-menționat a trecut în proprietatea statului cu titlu, contractul de vânzare- cumpărare fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.

De asemenea, instanța a mai reținut că în cuprinsul contractului de închiriere din 06 iunie 2005 se menționează că Orașul Comarnic a închiriat numitului S.B. , pe o durată de un an, un teren de 182 mp, situat în Orașul Comarnic, str. Malul Luncii, în schimbul unei chirii lunare de 182.000 ROL. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 16 septembrie 1978, numiții B.G. și M. au vândut petentului B.P. imobilul situat în Orașul Comarnic, str. Malul Luncii, având o construcție cu 2 camere, bucătărie, hol, prispă, 2 magazii și o anexă gospodărească, amplasate pe un teren de 725 mp, ce nu a făcut obiectul vânzării, fiind în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.

S-a mai arătat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, prevede că imobilele preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945- 22 decembrie 1989 se restituie în natură în condițiile prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv înțelegându-se, conform art. 2 din aceeași lege, orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, precum și orice alte imobile preluate fără titlu valabil, sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

Art. 10 din Legea 10/2001 prevede că, în situația imobilelor preluate în mod] abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile ramase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că rezultă că autorii petenților B.G.

și M. au deținut în proprietate imobilul situat în Comarnic, str. Malul Luncii, compus din construcție teren în suprafață de 725 mp, din care aceștia au înstrăinat petentului o parte, constând în locuința cu 2 camere și dependințe amplasată pe un teren de 72 mp proprietatea statului, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1978, însă baza Deciziilor nr. 1006/1981 și nr. 911/1979 s-a preluat de către stat imobilul Comarnic, str. Malul Luncii, , având un teren de 224 mp, din totalul de mp, precum și construcția cu 2 camere și dependințe de Ia numiții B.G.M., fiind închiriat intervenientului S.B., pe timp de un an, parcela de 182 mp din terenul sus-menționat, astfel încât, prin Dispoziția nr. 1625/2005 s-au acordat despăgubiri în favoarea petentului cu privire la imobilul situat în Orașul Comarnic, str. Malul Luncii, , compus dintr-un teren de 224,31 mp și o construcție în suprafață de 70,45 mp.

S-a mai arătat că, atât timp cât s-a preluat de către stat de la autorii petentului B.G. și B.M., în baza Legii nr. 4/1973, imobilul situat în Orașul Comarnic, str. Malul Luncii, compus dintr-o construcție cu 2 camere dependințe și un teren de 224 mp, în 1979 - 1981, din care ulterior SC C. SA calitate de reprezentant al statului a înstrăinat intervenienților casa cu 2 camere dependințe și o parcelă de 42,31 mp, înseamnă că o asemenea preluare a avut ii caracter abuziv, deoarece nu există nicio dovadă privind manifestarea de voință foștilor proprietari de a transfera în favoarea statului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În condițiile în care imobilul în litigiu, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, având un teren de 224,31 mp și o construcție cu 2 camere și dependințe, a fost preluat abuziv de către stat de la autorii petenților, iar o parte din acest imobil a fost înstrăinat de către stat în favoarea intervenienților, instanța a apreciat că petenții, în calitate de moștenitori legali ai foștilor proprietari, au dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru imobilul preluat de către stat de la autorii lor, constând în restituirea în natură a terenului de 182 mp și în despăgubiri pentru construcția cu 2 camere și dependințe și pentru terenul de 42,31 mp vândut intervenienților.

Pretenția intervenienților privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3715/1978, invocându-se lipsa obiectului vânzării pe motiv că imobilul nu se mai afla în patrimoniul vânzătorilor, fiind eludate dispozițiile Legii nr. 4/1973, a fost apreciată ca neîntemeiată de instanță, deoarece nu există nicio dovadă la dosar că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3715 din 16 septembrie 1978 vânzătorii nu mai erau proprietarii imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, atât timp cât Deciziile nr. 1006/1981 și nr. 911/1979 au vizat un alt imobil, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, și nicidecum imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, mai ales că aceste decizii au fost emise ulterior încheierii contractului, producând efecte juridice Ia momentul respectiv numai pentru imobilul total diferit de cel descris în contractul de vânzare-cumpărare de mai sus.

Referitor la susținerea intervenienților că nu a fost avută în vedere de instanța de fond Decizia Curții de Apel Ploiești nr. 2239/1999 prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, nelegalitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 3715 din 19 septembrie 1978, reținându-se că acea decizie a vizat revendicarea formulată de către B.P. și B.S.

a imobilului format din teren și anexă gospodărească situat în Comarnic, str. Malul Luncii, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA și intervenienți, și nicidecum nulitatea contractul nr. x/1978, instanța a apreciat că împrejurarea că în considerentele acestei deci/ se menționează că acest contract nu produce efecte juridice, deoarece ar fi fost încheiat ulterior datei ieșirii din patrimoniul vânzătorilor a bunului respectiv, nu înseamnă că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat nelegalitatea acestui contract, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

În ceea ce privește capătul contestației completate, privind obligarea intimatei și a intervenienților să lase contestatorilor, în deplină proprietate și liberă posesii imobilul-construcție în suprafață desfășurată de 70,43 mp și terenul de 42,31 mp ocupat de construcție, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, județ Prahova, tribunalul l-a apreciat ca neîntemeiat, întrucât, atât timp cât s-a constatat dreptul contestatorilor la despăgubiri pentru această parte de imobil imposibil de restituit natură, fiind înstrăinat intervenienților cu contract de vânzare-cumpărare ce nu fost niciodată anulat, contestatorii nu mai pot pretinde obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liberă posesie, acest imobil.

Totodată, tribunalul a respins și cererea reconvențională formulată de intimații B.E. și S.B., apreciind că nu se poate invoca lipsa obiectului vânzării, atât timp cât la dosar nu există nicio dovadă că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 16 septembrie 1978, a cărui nulitate se solicită vânzătorii nu mai erau proprietarii imobilului situat în Comarnic, str. Malul Luncii, județ Prahova. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorii B.P. și B.S. ca și intimații B.E. și S.B.

și Primarul Orașului Comarnic iar prin decizia civilă nr. 7 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie s-au respins toate apelurile, reținându-se următoarele considerente: Este nefondată critica apelanților că, în mod greșit, instanța de rejudecare a fondului a admis în parte contestația - completată și a respins petitul privind obligarea intimatului și a intervenienților să lase contestatorilor deplina proprietate și libera posesie a imobilului - construcție în suprafață construită desfășurată de 70,43 m.p. și terenul de 42,31 m.p. ocupat de construcție, situat în orașul Comarnic, str. Malul Luncii, , județ Prahova, întrucât în decizia nr. 2239/1999 a Curții de Apel Ploiești se reține că vânzarea imobilului în litigiu către intervenienții S.B.

și E., prin contractul de vânzare - cumpărare nr. x/1997, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. Mai mult, prin Legea nr. 1 din 30 ianuarie 2009 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001, care introduce un nou alineat la art. 7, după alin. (1), se arată: „Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege”.

Referitor la al doilea motiv de apel, respectiv omisiunea tribunalului de a examina petitul privind revendicarea prin compararea titlurilor, exact obiectul casării cu trimitere spre rejudecare s-a reținut că și această critică este nefondată întrucât instanța de fond s-a pronunțat pe capătul de cerere privind revendicarea, motivând respingerea acestui capăt de cerere în ultimul alineat din fila 8. Chiar dacă, în motivarea capătului de cerere privind respingerea acțiunii în revendicare, instanța de fond nu a folosit termenul de „revendicarea prin compararea titlurilor”, aceasta nu poate conduce la nulitatea sentinței, întrucât revendica compararea titlurilor este numai unul din principiile de dovadă a proprie scopul acțiunii în revendicare este restituirea bunului imobil.

Trebuie menționat că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere restituirea acestuia de la ce se găsește, iar dovada dreptului de proprietate se poate face astfel: ambele titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat; numai o parte produce titlu privind proprietatea lucrului revendicat; niciuna din părți nu are titlu și nici nu poate fi invocat dobândirea bunului prin uzucapiune sau prin ocupațiune. Mai mult, prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 inadmisibile, arătând că în concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant.

Contestatorii nu puteau formula și acțiune întemeiată pe dispozițiile nr. 10/2001 și acțiune în revendicare pentru același imobil, având în vedere dispozițiile deciziei mai sus menționată. În baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., urmează a se respinge apelul formulat de contestatorii-apelanți, ca nefondat.

Astfel s-a reținut că este nefondată prima critică, ce vizează faptul că în mod nelegal, anulată în parte Dispoziția nr. 1625 din 23 noiembrie 2005, constatându-se contestatorilor dreptul de a beneficia de restituirea în natură a suprafeței de 182 mp, Comarnic, str. Malul Luncii, întrucât nu sunt incidente dispozițiile alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acest text de lege se referă la servituțile legale și alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, ținând cont că prin adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei orașului Comarnic s-a precizat că terenul de 224 mp, deținut cu contract de închiriere de apelanții - intervenienți, este poziționat între cele două proprietăți pe care le dețin în Comarnic, str. Malul Luncii, cu rol de drum de acces.

Instanța de apel a mai apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 10/2001, potrivit cărora: „În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”. De asemenea, s-a reținut că este nefondată critica acestor apelanți că au fost nesocotite dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât acest text de lege se referă la situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor și cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/ sau pe verticală corpuri suplimentare de sine stătătoare.

Critica referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond a obligat atât intimatul Primarul orașului Comarnic, cât și intervenienții persoane fizice, să restituie contestatorilor suprafața de 182 mp, situată în Comarnic, str. Malul Luncii, este nefondată, întrucât, deși Decizia nr. 1625/2005 este emisă de Primarul orașului Comarnic, totuși, terenul în litigiu este închiriat apelanților - intervenienți, situație ce reiese din adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei orașului Comarnic. Cu privire la susținerea apelanților că decizia de casare nr. 59/2008 a Curții de Apel Ploiești a avut în vedere capătul de cerere al acțiunii în revendicare prin compararea titlurilor, în ceea ce privește admisibilitatea sau inadmisibilitatea acțiunilor în revendicare potrivit dreptului comun după adoptarea Legii nr. 10/2001.

Curtea va reține că prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile, arătând că în concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant.

Referitor la critica că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvențională a intervenienților în ceea ce privește cauza de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare întemeiată pe fraudă la lege și chiar lipsa obiectului contractului de vânzare-cumpărare, Curtea va reține că aceasta este nefondată, întrucât contractul din 16 septembrie 1978 a fost încheiat înainte de preluarea de către stat a imobilului, prin decizia din 28 iulie 1981 și decizia din 8 mai 1979. La termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, apărătorul apelanților-contestatori a susținut că intervenienții nu au interes sa invoce nulitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1978. Curtea apreciază, însă, ca apelanții-intervenienți au interesul să invoce nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 septembrie 1978, dat fiind faptul că, contestatorii-apelanți au completat contestația cu un petit ce privește revendicarea imobilului în litigiu și pentru a nu se mai solicită revendicarea prin compararea titlurilor de proprietate, motiv pentru care urmează a se respinge această susținere.

Cererea apelanților de a se constata autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1978, potrivit art. 1201 C. civ., față de decizia nr. 2239/1999 a Curții de Apel Ploiești, urmează a fi respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 C. civ., fiind diferite părțile, dar și obiectul și cauza în cele două acțiuni. În ceea ce privește apelul formulat de intimatul Primarul orașului Comarnic, s-a reținut că este nefondată critica apelantei că soluția Tribunalului Prahova, de admitere în parte a contestației formulată de contestatorii B.P. și Stanca, este criticabilă deoarece Dispoziția nr. 1625/2005 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, în parte, numai în ceea ce privește imobilul-construcție în suprafață construită desfășurată de 70,45 mp și terenul în suprafață de 42,31 mp ocupată de construcție.

În cea ce privește imobilul-teren în suprafață de 182 mp, situat în Comarnic, str. Malul Luncii, sunt aplicabile dispozițiile aii. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.

Susținerea apelantei că sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”, este nefondată, pentru că, în cauza de față, nu s-a pus în discuție dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, întrucât acest text de lege este dispoziția legală de principiu, fiind cuprinsă chiar în Capitolul „Dispoziții Generale” . Cu privire la aplicabilitatea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a reținut că acest text de lege nu își are aplicabilitatea în cauza de față, întrucât se referă la situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/ sau verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare.

Așa cum s-a mai arătat, valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1997 a fost supusă controlului jurisdicțional, prin decizia nr. 2239/1999 a Curții de Apel Ploiești și în care s-a precizat ca vânzarea imobilului în litigiu, prin acest contract, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că, în mod corect s-a dispus prin Dispoziția nr. 1625/2005 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul-construcție și pentru terenul de sub construcție. Deși apelanta arată că diferența de 182 mp restituită contestatorilor-apelanți nu este liberă funcțional, prin adresa din 18 ianuarie 2010 a Primăriei orașului Comarnic s-a arătat că terenul în litigiu se află între două imobile și are rol de drum de acces, astfel ca, în mod corect s-a dispus, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/200 restituirea acestei suprafețe de teren către apelanții - contestatori . Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții B.P.

și B.S. pârâtul Primarul orașului Comarnic și intervenienții B.E. și S.B. Astfel criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel reclamanții B.P. și B.S. au criticat hotărârea instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 90 C. proc. civ. și art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care nu au fost respectate recomandările obligatorii date prin decizia de casare. În această idee reclamanții au susținut că au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 31 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora problemele de drept dezlegate de instanța de control judiciar sunt obligatorii pentru instanța care rejudecă fondul cauzei.

Aceeași critică legată de încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., o aduc hotărârii instanței de apel și ceilalți recurenți respectiv pârâtul Primarul orașului Comarnic și intervenienții B.E. și S.B. Examinând astfel recursurile prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursurile sunt fondate. Astfel, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile date asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Soluția consacrată de art. 315 alin. (1) C. proc. civ. are o justificare deplină și legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând obligativitatea deciziei de casare la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.

Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege în aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate prin decizia de casare, este obligatorie pentru judecătorii fondului. Or, față de dispozițiunile obligatorii ale deciziei de casare, se constată că într-adevăr instanța de apel nu s-a conformat dezlegării date problemelor de drept prin decizia de casare, motiv pentru care fiind încălcate dispozițiile art. 315 C. proc. civ., recursurile părților urmează a fi admise, a se casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții B.P. și B.S., pârâtul Primarul Orașului Comarnic și intervenienții B.E. și S.B. împotriva deciziei civile nr. 7 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2010.