ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6484/2010

Deliberând în condițiile art. 256 din C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 32620/3/2007 la data de 27 septembrie 2007, contestatoarea S.Z.A. a chemat în judecată în calitate de intimată pe SC T.N. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 47 din 20 august 2007, emisă de pârâtă; constatarea nulității vânzării acțiunilor corespunzătoare valorii activului ce face obiectul cererii de restituire; obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 505 mp, și construcțiile aflate pe acesta, situat în București, sector 3, cu consecința diminuării capitalului social al societății cu valoarea acestui activ.

În motivarea cererii contestatoarea susține că a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 notificarea din 13 februarie 2002 înregistrată la Biroul de ExecutorI Judecătorești I.D.C., prin care solicita restituirea în natură a imobilului situat în București, sector 3, compus din teren în suprafață de 505 mp și construcții. Prin sentința civilă nr. 831 din 29 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 32620/3/2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins excepția inadmisibilității contestației ca nefondată; totodată a respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, întrucât în prezenta cauză s-a formulat o contestație împotriva deciziei nr. 47 din 20 august 2007 emisă de SC T.N.

SA, prin care s-a declinat competența soluționări contestației către A.V.A.S. Contestatoarea are posibilitatea ca pe calea contestației să solicite instanței de judecată atât anularea dispoziției de care este nemulțumită, cât și constatarea nulității acțiunilor corespunzătoare valorii activului ce face obiectul cererii de restituire și implicit restituirea în natură a imobilului. S-a apreciat că instanța poate să analizeze în cadrul contestației atât calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, a calității de proprietar a autorilor contestatoarei, cât și titlul de proprietate în temeiul căruia unitatea deținătoare are în patrimoniul săi imobilul. A mai reținut tribunalul că prin decizia nr. 47 din 20 august 2007 s-a declinat competența de soluționare a notificării privind acordarea de despăgubiri către A.V.A.S.

ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 5.500 mp, și construcții situată în București, sector 5, ca urmare a faptului că acest imobil este evidențiat în moc valabil în patrimoniul SC T.N. SA, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 28 decembrie 1994, transcris din 6 ianuarie 1995, fiind opozabil erga omnes, iar în lipsa anulării titlului de proprietate privatizarea SC T.N. SA, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, astfel că contestatoarea este îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit, art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declarat de contestatoare, prin decizia civilă nr. 97A din 10 februarie 2010 a admis calea de atac, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru motivele ce urmează. La termenul din data de 16 ianuarie 2009, pârâta A.V.A.S. a depus la dosar copie de pe contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 12 septembrie 2003, prin care aceasta a vândut Asociației Salariaților T.N. București un număr de 779.724 acțiuni nominative. La termenul următor, respectiv 27 februarie 2005, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să introducă în cauză, în calitate de pârâtă și pe cumpărătoarea Asociația Salariaților T.N.

Deși reprezentantul contestatoarei a solicitat și oral introducerea în cauză a acestei părți, instanța nu s-a pronunțat pe această cerere, ci a pus în discuția păiților mai multe excepții printre care și excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din perspectiva dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Prin aceeași încheiere, instanța s-a pronunțat și a admis această excepție. Neintroducerea în cauză a Asociației Salariaților T.N. anterior pronunțării de către instanță asupra excepției prescripției dreptului la acțiune a constituit o vătămare adusă dreptului contestatoarei de a-și stabili cadrul procesual în care înțelege să se judece, părțile pe care înțelege să le cheme în judecată, fiind încălcate astfel principiile contradictorialității și disponibilității în procesul civil.

De asemenea, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din perspectiva dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Tribunalul, fără a verifica temeiul juridic al cererii, se pronunță pe o altă cerere, respectiv nulitatea relativă, aceasta fiind prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile Decretului nr. 167/1958. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., criticând decizia sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din C. proc. civ. întrucât instanța de fond a analizat și s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Se mai arată că reclamanta a renunțat la introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Asociației Salariaților T.N. față de admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune. Intimatele S.Z.A. și SC T.N. SA, deși legal citate, nu au depus întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art. 308 alin. (2) din C. proc. civ. Înalta Curte, analizând decizia, prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept aplicabile cauzei, reține caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed. Curtea de Apel, prin considerentele deciziei, a arătat că neintroducerea în cauză a Asociației Salariaților T.N. constituie o vătămare adusă dreptului contestatoarei de a-și stabili cadrul procesual în care înțelege să se judece, omițând că prin încheierea de la 10 aprilie 2009 s-a luat act de poziția procesuală a reclamantei în sensul renunțării la cererea de introducere în cauză a Asociației Salariaților T.N.

Conținutul încheierii de ședință nu a fost contestat de petiționară la următorul termen de judecată, astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 22 mai 2009. Instanța de apel arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei alte cereri de chemare în judecată decât cea formulată și anume asupra unei cereri de nulitate relativă a contractului. Considerentele instanței de fond referitoare la prescripția dreptului la acțiune, prin raportare la susținerile părților, nulitate absolută și deci acțiune imprescriptibilă, contestatoarea, nulitate relativă și deci acțiune prescriptibilă, intimatul, chiar dacă succint formulate, relevă calificarea dată de instanță nulității invocate, și anume existența unei nulități relative.

Din cele mai sus expuse rezultă că prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei, așa încât instanța de apel avea a se pronunța pe fondul criticilor formulate în apel. Cum în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului declarat de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 97A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.