ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6387/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a V-a civilă, reclamantul R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, să se constate că imobilul teren din CF Călinești și transcris în CF Călinești, a fost preluat fără titlu din anul 1956 și cu titlu din 12 septembrie 1969 de către Statul Român, precum și obligarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să revină asupra Deciziei nr. 231 din 14 august 2008, să o anuleze și să emită o altă decizie prin care să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 618 din 30 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul R.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 231 din 14 august 2008 pârâta a declinat în favoarea Primăriei comunei Călinești, județul Maramureș, competența de soluționare a notificării nr. 35/2002 formulată de reclamant cu privire la terenul situat în localitatea menționată, reținând, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-a apreciat că această decizie este legală și temeinică întrucât, așa cum s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, în considerentele deciziei civile nr. 2554/A/2004 a Curții de Apel Cluj, terenul ce face obiectul litigiului a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 712/1966, fiind preluat cu titlu valabil.

Or, situația juridică a acestor terenuri este reglementată de dispozițiile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 și nu de cele ale Legii nr. 10/2001. Împotriva hotărârii respective, la data de 3 octombrie 2009, a declarat apel reclamantul R.C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin motivele de apel formulate, pe data de 22 octombrie 2009, a criticat hotărârea primei instanțe sub trei aspecte, potrivit cărora: hotărârea atacată nu este motivată în fapt și drept; că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, și nici ale art. V alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 247/2005, întrucât terenul solicitat se găsește în patrimoniul unei societăți comerciale, fiind preluat cu titlu valabil, aplicându-se dispozițiile art. 27 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată; că nu sunt aplicabile prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, așa cum rezultă și din Dispoziția nr. 263 din 8 octombrie 2009 emisă de Primăria comunei Călinești, terenul aflat în litigiu fiind situat în intravilanul acestei comune și preluat cu titlu valabil de fostul Consiliu Popular al comunei Călinești, județul Maramureș, intabulat apoi de Statul Român.

Prin decizia civilă nr. 63/ A din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a luat act de renunțarea reclamantului la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2009. A admis apelul declarat de reclamantul R.C. împotriva sentinței civile nr. 618 din 30 aprilie 3009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București. A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a admis în parte contestația. A constatat că imobilul teren din CF Călinești și transcris în CF Călinești a fost preluat fără titlu în anul 1956, fiind deținut astfel până în anul 1969, când a fost preluat cu titlu de către Statul Român.

A anulat Decizia cu nr. 231 din 14 august 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București și a dispus obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea formulată de contestator. A respins cererea având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, sub un prim aspect, că motivul declinării competenței de soluționare a notificării de către intimata-pârâră Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, l-a reprezentat faptul că solicitarea nu ar face parte din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, raportat la prevederile art. 8 alin. (1) din acest act normativ, precum și la prevederile art. 5 alin. (1) și alin. (2) din Titlul nr. 1 al Legii nr. 247/2005, ca urmare a faptului că „imobilul revendicat a fost cooperativizat și preluat de la C.A.P.” S-a constatat, sub acest prim aspect, de către instanța de apel, că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul obiect al notificării, nu s-a aflat în extravilanul comunei Călinești, județul Maramureș, nici la data preluării abuzive și nici la data notificării, precum și faptul că imobilul teren, aflat în litigiu, nu are un regim juridic reglementat prin legile fondului funciar, nefiind aplicabile prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată și modificată prin Legea nr. 169/1997, sau ale art. 4 și următoarele din Legea nr. 1/2000, nefiind vorba de un teren cu destinație specială.

S-a constatat, în același timp, faptul că imobilul din litigiu este supus Legii nr. 10/2001, fiind incidente prevederile art. 29 din acest act normativ, astfel încât pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este autoritatea competentă de soluționare a notificării, fiind greșită decizia nr. 231 din 14 august 2008 prin care și-a declinat competența în favoarea Primăriei comunei Călinești, județul Maramureș. Împotriva deciziei respective, la data de 31 martie 2010, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a criticat decizia recurată sub aspectul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale, în raport de situația de fapt existentă și de prevederile Legii nr. 10/2001. Astfel, s-a susținut că, în cadrul procedurii administrative, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a soluționat în mod corect notificarea nr. 35/2002, în sensul declinării competenței de soluționare a acesteia în favoarea Primăriei comunei Călinești, întrucât din probatoriul administrat în cauză a reieșit că terenul înscris în CF este deținut de către Consiliul Local Comunal Călinești, județul Maramureș. Față de această situație, în mod corect și-a declinat competența de soluționare a notificării, întrucât solicitarea nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fapt ce conduce la aplicarea dispozițiilor art. 8 din acest act normativ.

În cadrul legislativ astfel stabilit și având în vedere situația juridică a imobilului teren revendicat la momentul preluării abuzive de către stat, de teren agricol, cu referire la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, republicată, se poate constata că imobilul nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată. În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La data de 17 noiembrie 2010, intimatul R.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București. Analizând recursul declarat de pârâtă prin prisma criticilor formulate și a prevederilor art. 304 pct. 9 invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, și-l va respinge, ca atare, avându-se în vedere considerentele ce se succed.

Astfel, în funcție de situația de fapt, așa cum a fost reținută de Curte, raportată la întregul material probator administrat în cauză, această instanță a făcut o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reținând în mod întemeiat faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din această lege, dispoziții care stipulează faptul că „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin motivele de recurs, a susținut că sunt aplicabile aceste dispoziții legale, întrucât terenul solicitat este deținut de către Consiliul Popular al comunei Călinești, județul Maramureș, precum și faptul că este vorba de un teren agricol. Aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât instanța de apel a stabilit, în raport de decizia nr. 2554/2009 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă, că imobilul a fost preluat inițial fără vreun titlu formal, de către regimul comunist, ulterior, în anul 1969 fiind intabulat dreptul de proprietate al statului pentru bunul în cauză. În consecință, statul are titlu valabil pentru imobil.

La data anterior preluării, la data notificării, cât și în prezent, Curtea a reținut, în fapt, că terenul în litigiu s-a aflat situat în intravilanul localității, alături de faptul că nu este vorba de un teren arabil, bunul imobil respectiv neavând astfel un regim juridic reglementat prin legile fondului funciar. Natura terenului nu mai poate forma obiect de dezbatere față de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permitea examinarea situației de fapt în raport de probele administrate și care a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. În același timp, terenul respectiv nu este deținut de către Consiliul Popular al comunei Călinești, întrucât, începând cu anul 1969, Statul Român s-a intabulat în cartea funciară, ca proprietar al imobilului, cum deja s-a arătat.

Ulterior a fost trecut în Administrarea Întreprinderii pentru Mecanizarea Agriculturii Sighetul Marmației. Conform ultimei mențiuni din CF, terenul a fost evidențiat în patrimoniul SC A. SA Sighetul Marmației, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 28 februarie 1994, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza H.G. nr. 785/1992. Limitat la motivele de casare, în cadrul cărora nu s-a contestat incidența art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba de un teren preluat cu titlu valabil și evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a dispus anularea Deciziei nr. 231 din 145 august 2008 emisă de către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București prin care aceasta și-a declinat competența de soluționarea a notificării nr. 35/2002 în favoarea Primăriei comunei Călinești, județul Maramureș, întrucât bunul imobil solicitat de reclamantul R.C. intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, nefiind vorba de un teren care să facă obiectul legilor fondului funciar. În consecință, față de cele arătate, se constată că nu subzistă motivul de modificare invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București se privește ca fiind nefondat și se va respinge ca atare.

Fiind în culpă procesuală și în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta către intimat la plata sumei de 155,4 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 63/ A din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurentă să plătească intimatului reclamant suma de 155,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.