ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6387/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6387/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul

București, secția a V-a civilă, reclamantul R.C. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, să se constate

că imobilul teren din CF Călinești și transcris în CF Călinești, a fost preluat

fără titlu din anul 1956 și cu titlu din 12 septembrie 1969 de către Statul Român,

precum și obligarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să

revină asupra Deciziei nr. 231 din 14 august 2008, să o anuleze și să emită o

altă decizie prin care să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent, în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

618 din 30 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins,

ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul R.C., în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 231 din 14 august 2008

pârâta a declinat în favoarea Primăriei comunei Călinești, județul Maramureș,

competența de soluționare a notificării nr. 35/2002 formulată de reclamant cu

privire la terenul situat în localitatea menționată, reținând, în esență, că

sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

S-a apreciat că această

decizie este legală și temeinică întrucât, așa cum s-a reținut, cu autoritate

de lucru judecat, în considerentele deciziei civile nr. 2554/A/2004 a Curții de

Apel Cluj, terenul ce face obiectul litigiului a intrat în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 712/1966, fiind preluat cu titlu valabil. Or,

situația juridică a acestor terenuri este reglementată de dispozițiile art. 36 alin.

(5) din Legea nr. 18/1991 și nu de cele ale Legii nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii

respective, la data de 3 octombrie 2009, a declarat apel reclamantul R.C.,

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin motivele de apel

formulate, pe data de 22 octombrie 2009, a criticat hotărârea primei instanțe

sub trei aspecte, potrivit cărora: hotărârea atacată nu este motivată în fapt

și drept; că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

și nici ale art. V alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 247/2005, întrucât

terenul solicitat se găsește în patrimoniul unei societăți comerciale, fiind preluat

cu titlu valabil, aplicându-se dispozițiile art. 27 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, republicată; că nu sunt aplicabile prevederile art. 36 alin.

(5) din Legea nr. 18/1991, așa cum rezultă și din Dispoziția nr. 263 din 8

octombrie 2009 emisă de Primăria comunei Călinești, terenul aflat în litigiu

fiind situat în intravilanul acestei comune și preluat cu titlu valabil de

fostul Consiliu Popular al comunei Călinești, județul Maramureș, intabulat apoi

de Statul Român.

Prin decizia civilă nr.

63/ A din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, a luat act de renunțarea reclamantului la

recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2009.

A admis apelul

declarat de reclamantul R.C. împotriva sentinței civile nr. 618 din 30 aprilie 3009

pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București.

A schimbat în tot

hotărârea apelată, în sensul că a admis în parte contestația. A constatat că

imobilul teren din CF Călinești și transcris în CF Călinești a fost preluat

fără titlu în anul 1956, fiind deținut astfel până în anul 1969, când a fost

preluat cu titlu de către Statul Român.

A anulat Decizia cu nr.

231 din 14 august 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului București și a dispus obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin

care să soluționeze notificarea formulată de contestator.

A respins cererea

având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut, sub un prim aspect, că motivul declinării

competenței de soluționare a notificării de către intimata-pârâră Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului București, l-a reprezentat faptul că

solicitarea nu ar face parte din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001,

raportat la prevederile art. 8 alin. (1) din acest act normativ, precum și la

prevederile art. 5 alin. (1) și alin. (2) din Titlul nr. 1 al Legii nr. 247/2005,

ca urmare a faptului că „imobilul revendicat a fost cooperativizat și preluat

de la C.A.P.”

S-a constatat, sub acest

prim aspect, de către instanța de apel, că nu sunt aplicabile prevederile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul obiect al notificării, nu s-a

aflat în extravilanul comunei Călinești, județul Maramureș, nici la data

preluării abuzive și nici la data notificării, precum și faptul că imobilul

teren, aflat în litigiu, nu are un regim juridic reglementat prin legile

fondului funciar, nefiind aplicabile prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr.

18/1991, republicată și modificată prin Legea nr. 169/1997, sau ale art. 4 și

următoarele din Legea nr. 1/2000, nefiind vorba de un teren cu destinație

specială.

S-a constatat, în

același timp, faptul că imobilul din litigiu este supus Legii nr. 10/2001,

fiind incidente prevederile art. 29 din acest act normativ, astfel încât pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este autoritatea competentă

de soluționare a notificării, fiind greșită decizia nr. 231 din 14 august 2008

prin care și-a declinat competența în favoarea Primăriei comunei Călinești,

județul Maramureș.

Împotriva deciziei

respective, la data de 31 martie 2010, a declarat recurs, în termen legal,

pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București,

criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul

respingerii apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, a criticat decizia recurată sub aspectul interpretării și

aplicării eronate a dispozițiilor legale, în raport de situația de fapt

existentă și de prevederile Legii nr. 10/2001.

Astfel, s-a susținut

că, în cadrul procedurii administrative, Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului a soluționat în mod corect notificarea nr. 35/2002, în

sensul declinării competenței de soluționare a acesteia în favoarea Primăriei

comunei Călinești, întrucât din probatoriul administrat în cauză a reieșit că

terenul înscris în CF este deținut de către Consiliul Local Comunal Călinești,

județul Maramureș.

Față de această

situație, în mod corect și-a declinat competența de soluționare a notificării,

întrucât solicitarea nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fapt ce conduce la

aplicarea dispozițiilor art. 8 din acest act normativ.

În cadrul legislativ

astfel stabilit și având în vedere situația juridică a imobilului teren

revendicat la momentul preluării abuzive de către stat, de teren agricol, cu

referire la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, republicată, se poate

constata că imobilul nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001,

republicată.

În drept, s-au

invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La data de 17 noiembrie

2010, intimatul R.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea,

ca nefondat, a recursului declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București.

Analizând recursul

declarat de pârâtă prin prisma criticilor formulate și a prevederilor art. 304 pct.

9 invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, și-l va respinge, ca atare,

avându-se în vedere considerentele ce se succed.

Astfel, în funcție de

situația de fapt, așa cum a fost reținută de Curte, raportată la întregul

material probator administrat în cauză, această instanță a făcut o aplicare

corespunzătoare a dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

reținând în mod întemeiat faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin.

(1) din această lege, dispoziții care stipulează faptul că „nu intră sub

incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la

data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere,

solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Recurenta-pârâtă

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin motivele de recurs, a

susținut că sunt aplicabile aceste dispoziții legale, întrucât terenul solicitat

este deținut de către Consiliul Popular al comunei Călinești, județul Maramureș,

precum și faptul că este vorba de un teren agricol.

Aceste susțineri sunt

neîntemeiate, întrucât instanța de apel a stabilit, în raport de decizia nr. 2554/2009

a Curții de Apel Cluj, irevocabilă, că imobilul a fost preluat inițial fără

vreun titlu formal, de către regimul comunist, ulterior, în anul 1969 fiind

intabulat dreptul de proprietate al statului pentru bunul în cauză. În

consecință, statul are titlu valabil pentru imobil.

La data anterior

preluării, la data notificării, cât și în prezent, Curtea a reținut, în fapt,

că terenul în litigiu s-a aflat situat în intravilanul localității, alături de faptul

că nu este vorba de un teren arabil, bunul imobil respectiv neavând astfel un

regim juridic reglementat prin legile fondului funciar.

Natura terenului nu

mai poate forma obiect de dezbatere față de motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 11 C. proc. civ., care permitea examinarea situației de fapt în raport de

probele administrate și care a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr.

138/2000.

În același timp,

terenul respectiv nu este deținut de către Consiliul Popular al comunei Călinești,

întrucât, începând cu anul 1969, Statul Român s-a intabulat în cartea funciară,

ca proprietar al imobilului, cum deja s-a arătat. Ulterior a fost trecut în

Administrarea Întreprinderii pentru Mecanizarea Agriculturii Sighetul

Marmației. Conform ultimei mențiuni din CF, terenul a fost evidențiat în patrimoniul

SC A. SA Sighetul Marmației, în baza certificatului de atestare a dreptului de

proprietate din 28 februarie 1994, emis de Ministerul Agriculturii și

Alimentației, în baza H.G. nr. 785/1992.

Limitat la motivele

de casare, în cadrul cărora nu s-a contestat incidența art. 29 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, fiind vorba de un teren preluat cu titlu valabil și

evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către

instituția publică care a efectuat privatizarea.

Prin urmare, în mod

corect instanța de apel a dispus anularea Deciziei nr. 231 din 145 august 2008

emisă de către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

București prin care aceasta și-a declinat competența de soluționarea a notificării

nr. 35/2002 în favoarea Primăriei comunei Călinești, județul Maramureș,

întrucât bunul imobil solicitat de reclamantul R.C. intră în sfera de aplicare

a Legii nr. 10/2001, nefiind vorba de un teren care să facă obiectul legilor

fondului funciar.

În consecință, față

de cele arătate, se constată că nu subzistă motivul de modificare invocat

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București se privește ca fiind nefondat și se va respinge ca

atare.

Fiind în culpă

procesuală și în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată

recurenta către intimat la plata sumei de 155,4 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 63/ A din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă pe recurentă

să plătească intimatului reclamant suma de 155,4 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2010.