ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1198/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 408 din 16 aprilie

2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a fost admisă în parte acțiunea

formulată și precizată de reclamanții G.C., C.F. și I.G. împotriva pârâtului

Primarul Orașului Băile Herculane și în consecință: a anulat Dispoziția nr.

1346 din 14 iunie 2007 emisă de pârât, obligându-l să emită o nouă dispoziție

prin care să restituie în natură reclamantelor partea neafectată de

construcțiile constând în stația de epurare și canalele necesare funcționării

acestora din terenurile cu nr. top. X și Y, înscrise în CF nr. X Pecinișca și

să acorde despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru

terenul ce nu se restituie în natură.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții au făcut dovada

calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform legii și a

dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu.

Față de obiectul

cererii, modul de preluare a terenului și utilitatea publică, instanța a

reținut că, în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr.

10/2001.

În cauză, pe o parte

din teren, conform expertizei tehnice de specialitate, este construită fosta

stație de epurare și canalele din beton ale acesteia.

A mai reținut prima

instanța că stația de epurare este în conservare, fiind însă de necontestat

utilitatea publică a unei astfel de construcții.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâtul Primarul Orașului Băile Herculane,

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 196/A din 9 iunie 2010, a admis

apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că a obligat

pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură

reclamanților suprafața de 840 m.p., teren din parcela cu nr. top. Z, înscrisă

în CF nr. X Pecinișca, iar pentru restul terenului înscris în aceeași carte

funciară nr. top. X și Y să facă propunere de despăgubiri conform Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

În considerentele

hotărârii, instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat principiul

restituirii în natură, dar a greșit atunci când nu a stabilit concret, prin

probe, care este terenul liber de construcții ce poate fi restituit

reclamanților.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs reclamanții G.C., C.F. și I.G. și pârâtul Primarul

Orașului Băile Herculane.

Recurenții-reclamanți

au susținut că decizia atacată este nelegală întrucât instanța de apel nu a

stabilit dacă în patrimoniul orașului Băile Herculane există teren disponibil

de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici care să poată fi acordat în

compensare cu alte bunuri sau servicii, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001.

Primarul Orașului

Băile Herculane a criticat decizia întrucât instanța de apel, deși a dispus

efectuarea unei expertize tehnice nu a lămurit cauza, ci a reținut parțial și

nu exact că terenul este afectat în totalitate de stația de epurare.

Prin Decizia civilă

nr. 5241 din 17 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a admis recursurile formulate de reclamanți și

de pârât, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea

apelului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța supremă a reținut că instanța de apel nu a lămurit, pe deplin,

situația de fapt, astfel că în rejudecare a dispus completarea probelor,

inclusiv cu o nouă expertiză tehnică de specialitate care va fi efectuată de un

expert specializat în construcții, care va stabili dacă terenul solicitat este

liber în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

În acest sens,

trebuie determinat motivul pentru care stația de epurare se află în conservare,

termenul de conservare, dacă există o nouă stație de epurare aptă să

deservească necesitățile comunității, dacă se justifică existența, chiar și în

conservare, dacă este un obiectiv abandonat în sensul Legii nr. 10/2001, sau

unul funcțional.

Apoi, în măsura în

care se va determina că stația de epurare își justifică în continuare

funcționarea, urmează a se stabili dacă pentru buna funcționare și întreținerea

stației și pentru accesul la aceasta este necesar o parte sau tot terenul

solicitat de reclamanți să fie grevat de sarcini și servituți în sensul art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În rejudecare, Curtea

de Apel Timișoara, secția I civilă prin Decizia civilă nr. 130/A din 28 iunie

2012 a admis apelul formulat de pârâtul Primarul Orașului Băile Herculane

împotriva Sentinței civile nr. 408 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâtul să

emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamanților

suprafața de 867 m.p. teren, din parcela nr. top. Y înscrisă în CF nr. X

Pecinișca.

Pentru restul

terenului, înscris în aceeași carte funciară, cu nr. top. X și Y, a obligat

același pârât să facă propunere pentru acordarea de despăgubiri conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a decide în

acest fel, Curtea a reținut în considerentele hotărârii următoarele:

Din expertiza tehnică

dispusă în rejudecare rezultă că expertul a stabilit că din parcela cu nr. top.

Y în suprafață de 1.177 m.p., alăturată cu parcela nr. X, există o suprafață de

867 m.p., care este liberă și disponibilă, și doar suprafața de 310 m.p., este

afectată de construcțiile vechii stații de epurare.

A mai reținut

instanța de apel că suprafața de teren de 867 m.p., este liberă și poate fi

restituită în natură reclamanților pentru că nu creează niciun fel de

impediment tehnic și nu are nicio legătură cu celelalte construcții ale vechii

stații de epurare a apei și cu Uzina de apă.

Pentru restul

suprafeței de 310 m.p., Curtea a stabilit că nu poate fi restituit în natură

întrucât este necesar bunei utilizări a stației de epurare, urmând ca

reclamanților să le fie acordate măsuri reparatorii conform Titlului VII al

Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții G.C., C.F. și I.G. și pârâtul

Primarul Orașului Băile Herculane.

Recurenții-reclamanți

au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

căruia au criticat hotărârea atacată ca nelegală întrucât în mod greșit

instanța de apel nu a dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de

teren întrucât din expertiza tehnică dispusă în rejudecare rezultă că stația de

epurare este nefuncțională de mai bine de 20 de ani, este degradată, iar pe

terenul în litigiu se va construi o sală de sport.

Pârâtul Primarul

Orașului Băile Herculane a criticat hotărârea pronunțată întrucât expertiza

tehnică dispusă și efectuată în apel nu a clarificat problema terenului în

litigiu, în sensul că la pct. 4 al concluziilor formulate de expert ar rezulta

ca disponibilă suprafața de 867 m.p., iar la pct. 1 din concluzii se reține că

pe parcela cu nr. top. X de 1328 m.p., cu nr. top. Y în suprafață de 1177 m.p.

înscrisă în C.F. nr. Y Băile Herculane a fost identificată construcția vechii

stații de epurare, desființată în anul 1990.

A mai arătat că,

vechea stație de epurare este în stadiu de conservare, putând fi oricând pusă

în funcțiune, astfel încât nu poate fi restituită în natură suprafața aferentă

stației de epurare.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate de către reclamanții-recurenți G.C.,

C.F. și I.G. ce fac posibilă încadrarea în art 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind

însă nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Din concluziile

expertizei tehnice judiciare dispusă în apel, rezultă că parcela de teren cu

nr. top. Y în suprafață de 1.177 m.p., alăturată cu parcela X, este parțial

ocupată de construcțiile vechii stații de epurare, respectiv suprafața de 310

m.p., rămâne o suprafață liberă și disponibilă, cu un nou nr. top. Y, 2 867

m.p.

Din expertiză tehnică

mai rezultă că, pe suprafața de teren în litigiu au fost identificate

construcțiile vechii stații de epurare a apei, dezafectată în anul 1990, aflată

în stadiu de conservare.

Că, lângă stația

veche de epurare a fost identificat un cameră de colectare, care se află în

funcțiune, preluând apele reziduale ce sunt colectate într-un cămin situat

lângă stația de epurare, fiind deversate prin vechea conductă de canalizare.

Așa fiind, prin

expertiza tehnică dispusă și efectuată în cauză s-a stabilit că poate fi

restituită în natură doar suprafața de 867 m.p. restul suprafeței de teren de

310 m.p., fiind parțial ocupat de construcțiile vechii stații de operare aflată

în conservare.

Potrivit art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv și ale

căror construcții au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se

dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile nedemolate și terenurile

ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Sunt nefondate și

criticile formulate de către recurentul-pârât Primarul Orașului Băile Herculane

referitoare la faptul că expertul a stabilit la pct. 4 al raportului de

expertiză existența unei suprafețe de 867 m.p., teren ce poate fi restituită în

natură.

Obiecțiunile la

raportul de expertiză au fost respinse în mod corect de instanța de apel,

întrucât suprafața de teren ce trebuie restituită în natură este de 867 m.p.,

teren ce nu afectează în niciun fel vechea stație de epurare a apei. În

consecință în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi

respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanții G.C., C.F. și I.G. și de pârâții Orașul Băile

Herculane și Primarul Orașului Băile Herculane împotriva Deciziei civile nr.

130/A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013.

Procesat de GGC - AS