ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1198/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 408 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții G.C., C.F. și I.G. împotriva pârâtului Primarul Orașului Băile Herculane și în consecință: a anulat Dispoziția nr. 1346 din 14 iunie 2007 emisă de pârât, obligându-l să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamantelor partea neafectată de construcțiile constând în stația de epurare și canalele necesare funcționării acestora din terenurile cu nr. top. X și Y, înscrise în CF nr. X Pecinișca și să acorde despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul ce nu se restituie în natură.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform legii și a dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu. Față de obiectul cererii, modul de preluare a terenului și utilitatea publică, instanța a reținut că, în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În cauză, pe o parte din teren, conform expertizei tehnice de specialitate, este construită fosta stație de epurare și canalele din beton ale acesteia. A mai reținut prima instanța că stația de epurare este în conservare, fiind însă de necontestat utilitatea publică a unei astfel de construcții.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Primarul Orașului Băile Herculane, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 196/A din 9 iunie 2010, a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamanților suprafața de 840 m.p., teren din parcela cu nr. top. Z, înscrisă în CF nr. X Pecinișca, iar pentru restul terenului înscris în aceeași carte funciară nr. top. X și Y să facă propunere de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat principiul restituirii în natură, dar a greșit atunci când nu a stabilit concret, prin probe, care este terenul liber de construcții ce poate fi restituit reclamanților.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții G.C., C.F. și I.G. și pârâtul Primarul Orașului Băile Herculane. Recurenții-reclamanți au susținut că decizia atacată este nelegală întrucât instanța de apel nu a stabilit dacă în patrimoniul orașului Băile Herculane există teren disponibil de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici care să poată fi acordat în compensare cu alte bunuri sau servicii, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Primarul Orașului Băile Herculane a criticat decizia întrucât instanța de apel, deși a dispus efectuarea unei expertize tehnice nu a lămurit cauza, ci a reținut parțial și nu exact că terenul este afectat în totalitate de stația de epurare.

Prin Decizia civilă nr. 5241 din 17 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile formulate de reclamanți și de pârât, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului. Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut că instanța de apel nu a lămurit, pe deplin, situația de fapt, astfel că în rejudecare a dispus completarea probelor, inclusiv cu o nouă expertiză tehnică de specialitate care va fi efectuată de un expert specializat în construcții, care va stabili dacă terenul solicitat este liber în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

În acest sens, trebuie determinat motivul pentru care stația de epurare se află în conservare, termenul de conservare, dacă există o nouă stație de epurare aptă să deservească necesitățile comunității, dacă se justifică existența, chiar și în conservare, dacă este un obiectiv abandonat în sensul Legii nr. 10/2001, sau unul funcțional. Apoi, în măsura în care se va determina că stația de epurare își justifică în continuare funcționarea, urmează a se stabili dacă pentru buna funcționare și întreținerea stației și pentru accesul la aceasta este necesar o parte sau tot terenul solicitat de reclamanți să fie grevat de sarcini și servituți în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În rejudecare, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă prin Decizia civilă nr. 130/A din 28 iunie 2012 a admis apelul formulat de pârâtul Primarul Orașului Băile Herculane împotriva Sentinței civile nr. 408 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamanților suprafața de 867 m.p. teren, din parcela nr. top. Y înscrisă în CF nr. X Pecinișca. Pentru restul terenului, înscris în aceeași carte funciară, cu nr. top. X și Y, a obligat același pârât să facă propunere pentru acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Pentru a decide în acest fel, Curtea a reținut în considerentele hotărârii următoarele: Din expertiza tehnică dispusă în rejudecare rezultă că expertul a stabilit că din parcela cu nr. top.

Y în suprafață de 1.177 m.p., alăturată cu parcela nr. X, există o suprafață de 867 m.p., care este liberă și disponibilă, și doar suprafața de 310 m.p., este afectată de construcțiile vechii stații de epurare. A mai reținut instanța de apel că suprafața de teren de 867 m.p., este liberă și poate fi restituită în natură reclamanților pentru că nu creează niciun fel de impediment tehnic și nu are nicio legătură cu celelalte construcții ale vechii stații de epurare a apei și cu Uzina de apă. Pentru restul suprafeței de 310 m.p., Curtea a stabilit că nu poate fi restituit în natură întrucât este necesar bunei utilizări a stației de epurare, urmând ca reclamanților să le fie acordate măsuri reparatorii conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții G.C., C.F. și I.G. și pârâtul Primarul Orașului Băile Herculane. Recurenții-reclamanți au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au criticat hotărârea atacată ca nelegală întrucât în mod greșit instanța de apel nu a dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de teren întrucât din expertiza tehnică dispusă în rejudecare rezultă că stația de epurare este nefuncțională de mai bine de 20 de ani, este degradată, iar pe terenul în litigiu se va construi o sală de sport. Pârâtul Primarul Orașului Băile Herculane a criticat hotărârea pronunțată întrucât expertiza tehnică dispusă și efectuată în apel nu a clarificat problema terenului în litigiu, în sensul că la pct. 4 al concluziilor formulate de expert ar rezulta ca disponibilă suprafața de 867 m.p., iar la pct. 1 din concluzii se reține că pe parcela cu nr. top.

X de 1328 m.p., cu nr. top. Y în suprafață de 1177 m.p. înscrisă în C.F. nr. Y Băile Herculane a fost identificată construcția vechii stații de epurare, desființată în anul 1990. A mai arătat că, vechea stație de epurare este în stadiu de conservare, putând fi oricând pusă în funcțiune, astfel încât nu poate fi restituită în natură suprafața aferentă stației de epurare. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de către reclamanții-recurenți G.C., C.F. și I.G. ce fac posibilă încadrarea în art 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind însă nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Din concluziile expertizei tehnice judiciare dispusă în apel, rezultă că parcela de teren cu nr. top.

Y în suprafață de 1.177 m.p., alăturată cu parcela X, este parțial ocupată de construcțiile vechii stații de epurare, respectiv suprafața de 310 m.p., rămâne o suprafață liberă și disponibilă, cu un nou nr. top. Y, 2 867 m.p. Din expertiză tehnică mai rezultă că, pe suprafața de teren în litigiu au fost identificate construcțiile vechii stații de epurare a apei, dezafectată în anul 1990, aflată în stadiu de conservare. Că, lângă stația veche de epurare a fost identificat un cameră de colectare, care se află în funcțiune, preluând apele reziduale ce sunt colectate într-un cămin situat lângă stația de epurare, fiind deversate prin vechea conductă de canalizare. Așa fiind, prin expertiza tehnică dispusă și efectuată în cauză s-a stabilit că poate fi restituită în natură doar suprafața de 867 m.p.

restul suprafeței de teren de 310 m.p., fiind parțial ocupat de construcțiile vechii stații de operare aflată în conservare. Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile nedemolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Sunt nefondate și criticile formulate de către recurentul-pârât Primarul Orașului Băile Herculane referitoare la faptul că expertul a stabilit la pct. 4 al raportului de expertiză existența unei suprafețe de 867 m.p., teren ce poate fi restituită în natură. Obiecțiunile la raportul de expertiză au fost respinse în mod corect de instanța de apel, întrucât suprafața de teren ce trebuie restituită în natură este de 867 m.p., teren ce nu afectează în niciun fel vechea stație de epurare a apei.

În consecință în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții G.C., C.F. și I.G. și de pârâții Orașul Băile Herculane și Primarul Orașului Băile Herculane împotriva Deciziei civile nr. 130/A din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - AS