ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2394/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1173 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Caras Severin a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții SC A.I. SA București și I.A. împotriva pârâților I.E. , I.I. și SC A. SA Băile Herculane precum și cererea de intervenție formulată de Consiliul Local Băile Herculane, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 de către Biroul Notarului Public L.A. s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate în C.F. în baza acestui contract și restabilirea situației anterioare în C.F., fiind obligați pârâții față de reclamanți la 17.290.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelurile declarate de pârâții I.E., I.I., SC A. SA Băile Herculane au fost admise prin decizia nr. 108 din 26 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a schimbat în tot sentința atacată în sensul că s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților I.A. și SC A.I. SA București, s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul Consiliul Local Băile Herculane. Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. reținând că părțile din proces au încheiat o convenție civilă prin care reclamanții au declarat că în condițiile arătate își retrag acțiunea și renunță la proces, solicitând instanței să ia act de înțelegerea intervenită.

In privința cererii formulată de intervenientul Consiliul Local al Orașului Băile Herculane, s-a constat că potrivit art. 21 alin. (1) și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul nu are calitatea de reprezentant al Consiliului Local, ci doar al comunei sau orașului, astfel încât nu poate formula cerere de intervenție și că doar unitatea administrativ-teritorială are calitate procesuală activă, în considerarea apartenenței bunurilor din domeniul public de interes local, nu și consiliul local. Intervenientul Consiliul Local al orașului Băile Herculane a declarat recurs împotriva deciziei nr. 108 din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. A susținut, în principal, că greșit s-a reținut lipsa calității procesuale, întrucât conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 administrează bunurile aparținând domeniului public și privat al statului iar, pe de altă parte, s-a ignorat faptul că s-a invocat nulitatea absolută a actului juridic. Prin decizia nr. 3061 din 19 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de intervenientul Consiliul Local Băile Herculane, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că se impune reanalizarea pricinii, întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de oricine invocă un interes.

În rejudecare Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 113 din 27 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamanții SC A.I. SA București și I.A., împotriva sentinței nr. 1173 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Caras Severin, a modificat în parte sentința apelată în sensul că a luat act de renunțarea la judecata acțiunii principale, formulată de reclamanții SC A.I. SA București și I.A. împotriva SC A. SA Băile Herculane, I.E. și I.I. și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate. În motivarea deciziei instanța a reținut că este fără relevanță în cauză, dacă s-a clarificat aspectul privind bunurile imobile evidențiate în C.F. 2615 Pecinesca și nu la cele din C.F. 213 Băile Herculane, care au făcut obiectul litigiului, câtă vreme cererea de intervenție a fost admisă, iar reclamanții, nu aveau un drept de dispoziție asupra bunului în litigiu.

Contractul de vânzare-cumpărare prin care SC A. SA Băile Herculane a vândut pârâților I.E. și I.I. imobilul situat în orașul Băile Herculane este lovit de nulitate absolută, lipsind atributul de dispoziție din patrimoniul vânzătorului. Instanța a reținut că nu este necesar mandat dat de Consiliul Local, primarului orașului Băile Herculane, deoarece primarul este reprezentantul unității administrativ teritoriale. Reclamanții și pârâții au declarat recurs împotriva deciziei nr. 113 din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Reclamanții I.A. și SC A.I. SA București au solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. casarea deciziei și rejudecarea cauzei, susținând că decizia este lipsita de temei legal și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, procesul fiind soluționat fără a se intra în cercetarea fondului cauzei.

De asemenea, recurenții reclamanți au arătat că instanța de apel a admis apelul formulat de SC A.I. SA și I.A., deși aceștia nu au formulat apel, dar nu s-a pronunțat asupra apelului formulat de pârâții SC A. SA Băile Herculane, I.E. și I.I. și nu a consfințit învoiala părților pentru stingerea litigiului conform prevederilor art. 271 și art. 272 C. proc. civ., a preluat în mod greșit doar o parte din tranzacție, în ceea ce privește renunțarea la judecată și a făcut abstracție cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului cuprins în C.F. nr. 213 Băile Herculane. Recurenta SC A. SA Băile Herculane a susținut în motivarea recursului următoarele: instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece SC A.I.

SA București și I.A. nu au formulat apel, nu s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de SC A. SA Băile Herculane și nici cu privire la apelul formulat de pârâții I.E. și I.I. De asemenea, s-a susținut că instanța a apreciat greșit actele deduse judecății, nefăcand distincție între bunurile transmise în capitalul social al SC A.SA Băile Herculane, prin transformarea acesteia în societate comercială și bunurile primite în folosință în cadrul contractului de concesiune nr. 105/47/1995, că prețul este serios fiind stabilit în funcție de cerere și ofertă, la data cumpărării și că primarul este reprezentantul de drept al unității administrativ teritoriale astfel că nu este nevoie de mandat. Pârâții I.E.

și I.I. au susținut în recurs aceleași motive ca și recurenta pârâtă SC A. SA Băile Herculane precum și existența autorității de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate dobândit de aceștia prin vânzare-cumpărare și înscris în C.F. 213 Băile Herculane, prin încheierea nr. 295 din 25 ianuarie 2002 a Judecătoriei Caransebeș, menținută prin decizia nr. 431 din 16 octombrie 2002 a Tribunalului Caras Severin. Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Reclamanții SC A.I. SA și I.A., acționari la SC A. SA au cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 295 din 25 ianuarie 2002, privind imobilele înscrise în C.F. 213 Băile Herculane (construcții și teren) intervenit între pârâții, SC A. SA vânzătoare și I.I.

și I.E., cumpărători. Nulitatea contractului a fost cerută și de intervenientul, Consiliul Local Băile Herculane, motivat de faptul că bunurile înstrăinate fac parte din domeniul public al statului. Hotărârea atacată, decizia nr. 113 din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, menține hotărârea primei instanțe în ce privește nulitatea absolută a contractului în raport de cererea intervenientului. Privitor la reclamanți, SC A.I. SA și I.A. , a luat act de renunțarea la judecată. Menținerea nulității absolute a contractului este criticabilă, întrucât intervenientul, Consiliul Local Băile Herculane, nu a făcut dovada că bunurile ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, constituie domeniul public.

Nu s-a analizat de către instanță regimul juridic al bunurilor în litigiu, respectiv dacă acestea fac parte din capitalul social al SC A. SA, caz în care numai aceasta putea să dispună asupra înstrăinării lor sau, constituie domeniul public al statului, situație ce justifică cererea de intervenție. S-au mai invocat de recurenta SC A. SA, faptul că instanțele, prin hotărâri anterioare, s-au pronunțat în sensul că dreptul de proprietate asupra bunurilor înscrise în C.F. 213 Băile Herculane, nu aparțin domeniului public, ci sunt proprietatea SC A. SA, or, asupra acestor susțineri și a înscrisurilor depuse de parte, instanța nu s-a pronunțat. Decizia instanței de apel este nelegală și prin faptul că admite apelul reclamanților SC A.I.

SA și I.A., deși aceste părți nu au declarat apel împotriva sentinței Tribunalului Caraș-Severin nr. 1173 din 20 aprilie 2006. Se reține că hotărârea primei instanțe a fost atacată de pârâții SC A. SA, I.I. și I.E., dar asupra apelului acestor părți, instanța de apel nu s-a pronunțat. Așa fiind, recursurile fiind întemeiate urmează să fie admise, decizia atacată să fie casată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții I.A. și SC A.I. SA București, pârâții I.E., I.I., SC A. SA Băile Herculane împotriva deciziei nr. 113 din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceiași instanță spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2008.