ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2394/2008

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1173 din 20

aprilie 2005 a Tribunalului Caras

Severin a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanții SC A.I.

SA București și I.A. împotriva pârâților I.E.

, I.I. și SC A. SA Băile Herculane precum și

cererea de intervenție formulată de Consiliul Local

Băile Herculane,

s-a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 de

către Biroul Notarului Public

L.A. s-a dispus radierea înscrierii

dreptului de

proprietate în C.F. în baza

acestui contract și restabilirea situației

anterioare în C.F., fiind

obligați pârâții față de reclamanți la 17.290.000 lei cheltuieli de judecată.

Apelurile declarate de pârâții I.E., I.I., SC

A. SA Băile Herculane au fost admise prin decizia nr.

108 din 26 aprilie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara prin

care

s-a schimbat în tot sentința atacată în sensul că s-a luat act de

renunțarea

la judecată a reclamanților I.A. și SC A.I. SA București, s-a respins cererea de

intervenție

formulată de intervenientul

Consiliul Local Băile Herculane.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 246 C. proc. civ.

reținând că părțile din

proces au încheiat o convenție civilă prin care

reclamanții au declarat că în

condițiile arătate își retrag acțiunea și

renunță la proces, solicitând instanței să ia act de

înțelegerea intervenită.

In privința cererii formulată de intervenientul Consiliul Local

al Orașului Băile

Herculane, s-a constat că potrivit art. 21 alin. (1) și art.

67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul

nu are calitatea de

reprezentant al

Consiliului Local, ci doar al comunei sau orașului,

astfel încât nu

poate formula cerere de intervenție și că doar

unitatea administrativ-teritorială are calitate procesuală activă, în

considerarea apartenenței bunurilor din domeniul

public de interes

local, nu și consiliul local.

Intervenientul Consiliul Local al orașului Băile Herculane a

declarat recurs

împotriva deciziei nr. 108 din 26 aprilie 2006 a Curții de

Apel Timișoara, secția

comercială, criticând-o pentru motive de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

A susținut, în principal, că greșit s-a reținut lipsa calității

procesuale, întrucât

conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001

administrează bunurile

aparținând domeniului public și privat al

statului iar, pe de altă parte, s-a ignorat faptul că

s-a invocat nulitatea absolută a actului juridic.

Prin decizia nr. 3061 din 19 octombrie 2006, Înalta Curte de

Casație și Justiție,

secția comercială, a admis recursul declarat de intervenientul Consiliul Local

Băile Herculane, a casat decizia și a

trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași

instanțe.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că se

impune reanalizarea

pricinii, întrucât nulitatea absolută poate fi

invocată de oricine invocă un interes.

În rejudecare Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

prin decizia nr. 113 din 27 aprilie 2007 a

admis apelul declarat de

reclamanții SC

A.I. SA București și I.A.,

împotriva sentinței nr. 1173 din 20 aprilie

2006 a Tribunalului Caras

Severin, a

modificat în parte sentința apelată în sensul că a luat act

de

renunțarea la judecata acțiunii principale, formulată de

reclamanții SC A.I. SA București și I.A.

împotriva SC A. SA Băile Herculane, I.E. și I.I.

și a menținut în rest dispozițiile sentinței

apelate.

În motivarea

deciziei instanța a reținut că este fără relevanță în cauză, dacă s-a

clarificat aspectul privind bunurile imobile evidențiate în C.F. 2615 Pecinesca

și nu la cele din C.F. 213 Băile Herculane, care au făcut obiectul litigiului,

câtă vreme cererea de intervenție a fost admisă, iar reclamanții, nu aveau un

drept de dispoziție asupra bunului în litigiu.

Contractul de

vânzare-cumpărare prin care SC A. SA Băile Herculane a vândut pârâților I.E. și

I.I. imobilul situat în orașul Băile Herculane este lovit de nulitate absolută,

lipsind atributul de dispoziție din patrimoniul vânzătorului.

Instanța a

reținut că nu este necesar mandat dat de Consiliul Local, primarului orașului

Băile Herculane, deoarece primarul este reprezentantul unității administrativ

teritoriale.

Reclamanții

și pârâții au declarat recurs împotriva deciziei nr. 113 din 27 aprilie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Reclamanții

I.A. și SC A.I. SA București au solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. casarea deciziei și rejudecarea cauzei, susținând că decizia este lipsita

de temei legal și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, procesul

fiind soluționat fără a se intra în cercetarea fondului cauzei.

De asemenea,

recurenții reclamanți au arătat că instanța de apel a admis apelul formulat de

SC A.I. SA și I.A., deși aceștia nu au formulat apel, dar nu s-a pronunțat

asupra apelului formulat de pârâții SC A. SA Băile Herculane, I.E. și I.I. și

nu a consfințit învoiala părților pentru stingerea litigiului conform

prevederilor art. 271 și art. 272 C. proc. civ., a preluat în mod greșit doar o

parte din tranzacție, în ceea ce privește renunțarea la judecată și a făcut

abstracție cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului

cuprins în C.F. nr. 213 Băile Herculane.

Recurenta SC

A. SA Băile Herculane a susținut în motivarea recursului următoarele: instanța

de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece SC A.I. SA București și I.A.

nu au formulat apel, nu s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de SC A. SA

Băile Herculane și nici cu privire la apelul formulat de pârâții I.E. și I.I. De

asemenea, s-a susținut că instanța a apreciat greșit actele deduse judecății,

nefăcand distincție între bunurile transmise în capitalul social al SC A.SA

Băile Herculane, prin transformarea acesteia în

societate

comercială și bunurile primite în folosință în cadrul contractului de

concesiune nr. 105/47/1995, că prețul este serios

fiind stabilit în funcție de cerere și ofertă, la data cumpărării și că

primarul

este reprezentantul de drept al unității administrativ teritoriale astfel că nu

este nevoie de mandat.

Pârâții I.E. și I.I. au susținut în recurs aceleași

motive ca și recurenta

pârâtă SC A. SA Băile Herculane precum și existența autorității de lucru

judecat cu privire la dreptul

de proprietate dobândit de aceștia prin vânzare-cumpărare

și înscris

în

C.F. 213 Băile Herculane, prin încheierea nr. 295 din 25 ianuarie

2002 a Judecătoriei

Caransebeș, menținută prin decizia nr. 431 din

16 octombrie 2002 a Tribunalului Caras Severin.

Recursurile

sunt fondate pentru următoarele considerente:

Reclamanții SC A.I. SA și I.A.,

acționari la SC A. SA au cerut constatarea

nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 295 din

25 ianuarie 2002,

privind imobilele înscrise în C.F. 213 Băile Herculane

(construcții și teren) intervenit între pârâții, SC

A. SA

vânzătoare și I.I. și I.E.,

cumpărători.

Nulitatea

contractului a fost cerută și de intervenientul,

Consiliul Local Băile Herculane, motivat de faptul că bunurile

înstrăinate fac parte din domeniul public al

statului.

Hotărârea atacată, decizia nr. 113 din 27 aprilie 2007 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială, menține

hotărârea primei

instanțe în ce privește

nulitatea absolută a contractului în raport de

cererea intervenientului.

Privitor la reclamanți, SC A.I. SA și I.A.

, a luat act de renunțarea la judecată.

Menținerea nulității absolute a contractului este criticabilă, întrucât

intervenientul, Consiliul Local Băile Herculane, nu a făcut

dovada că bunurile ce fac obiectul

contractului de vânzare-cumpărare, constituie domeniul public.

Nu s-a analizat de către instanță regimul juridic al bunurilor în

litigiu, respectiv dacă

acestea fac parte din capitalul social al SC

A. SA, caz în care numai aceasta

putea să dispună asupra

înstrăinării lor sau, constituie domeniul public al

statului, situație ce

justifică

cererea de intervenție.

S-au mai invocat de recurenta SC A. SA, faptul că

instanțele, prin hotărâri anterioare, s-au pronunțat

în sensul că

dreptul de proprietate asupra

bunurilor înscrise în C.F. 213 Băile

Herculane, nu aparțin domeniului

public, ci sunt proprietatea SC

A. SA, or, asupra

acestor susțineri și a înscrisurilor depuse

de parte, instanța nu s-a pronunțat.

Decizia instanței de apel este nelegală și prin faptul că admite

apelul reclamanților SC

A.I. SA și I.A.,

deși aceste părți nu au declarat apel împotriva sentinței Tribunalului

Caraș-Severin nr. 1173 din 20 aprilie 2006.

Se reține că hotărârea primei instanțe a fost atacată de pârâții

SC A. SA, I.I. și I.E., dar asupra apelului

acestor părți, instanța de apel nu s-a pronunțat.

Așa fiind, recursurile fiind întemeiate urmează să fie admise, decizia

atacată să fie casată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelurilor.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanții I.A. și SC

A.I. SA București,

pârâții I.E., I.I.,

SC A. SA Băile Herculane împotriva deciziei nr. 113 din 27

aprilie 2007 a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială.

Casează decizia recurată și trimite cauza la aceiași instanță spre

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iulie 2008.