ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1273/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1273/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Caransebeș sub nr. 1196/2002, reclamanții SC A.R.I. SA și A.I., în

calitate de acționari ai SC A.T. SA Băile Herculane, au solicitat instanței în

contradictoriu cu pârâții SC A.T. SA, I.I. și I.E. să constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 ianuarie

2002 și autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 de Biroul Notarului Public

R.L.A., radierea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară în

favoarea cumpărătorilor I.I. și I.E. și restabilirea situației anteriore.

La data de 6 iulie 2002, Consiliul

Local Băile Herculane a formulat cerere de intervenție principală, solicitând

să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002, întrucât bunul ce a făcut

obiectul contractului menționat aparține domeniului public fiind scos din

circuitul civil.

Prin sentința civilă nr. 4221/2002 pronunțată

de Judecătoria Caransebeș a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții SC A.R.I.

SA și A.I. precum și cererea de intervenție principală formulată de Consiliul

Local Băile Herculane.

În consecință, a fost constatată

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295

din 23 ianuarie 2002 s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate

din C.F. efectuată în baza contractului menționat precum și restabilirea

situației anterioare.

Împotriva sentinței nr. 4221/2002

pronunțată de Judecătoria Caransebeș, a formulat apel pârâții SC A.T. SA Băile

Herculane, I.I. și I.E., apel ce a fost admis prin decizia nr. 161 din 24

martie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin.

Prin decizia menționată a fost

anulată sentința nr. 4421/2002 a Judecătoriei Caransebeș, cauza fiind reținută

pentru judecata în primă instanță de Tribunalul Caraș-Severin, ținând cont de

natura juridică a litigiului, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 4 C.

com. și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1173 din 20

aprilie 2005 a Tribunalului Caraș-Severin a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanții SC A.R.I. SA și A.I. precum și cererea de intervenție formulată de

intervenientul Consiliul Local Băile Herculane.

S-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 295/2002, s-a dispus

radierea înscrierii dreptului de proprietate în C.F. și restabilirea situației

anterioare.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut, în esență, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 295/2003 pârâta SC A.T. SA a vândut pârâților I.I. și I.E., imobilul situat

în localitatea Băile Herculane, înscris în C.F. nr. 213 cu nr. top 13/2, 12/a/1,

14 și 11/4, asupra căruia pârâta SC A.T. SA avea un drept de posesie și nu un

drept de proprietate.

Contractul a fost încheiat în baza

hotărârii nr. 1 din 15 ianuarie 2002 a consiliului de administrație al pârâtei

vânzătoare, validată ulterior prin hotărârea AGA din 6 aprilie 2002 a SC A.T. SA, hotărâre anulată însă prin decizia civilă nr. 1157/2003 a Curții de Apel

Timișoara.

De asemenea, s-a reținut că potrivit

expertizei tehnice o parte a terenurilor înstrăinate constituie proprietate

publică a statului potrivit Legii nr. 213/2008, vânzarea fiind lovită de

nulitate absolută.

Prețul imobilelor înstrăinate a fost

stabilit prin expertiza efectuată în cauză la suma de 8.313.636.120 lei, iar

vânzarea s-a făcut pentru suma de 540.000.000 lei vechi, încălcându-se astfel

dispozițiile art. 1303 C. civ.

Împotriva sentinței nr. 1173/2006

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a formulat apel pârâții I.I., I.E. și SC

A.T. SA, apeluri ce au fost admise prin decizia nr.108 din 26 aprilie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 8399/2005 al Curții de Apel Timișoara. Astfel,

sentința a fost schimbată în tot, în sensul că s-a luat act de renunțarea la

judecată formulată de reclamanții A.R.I. SA și A.I. și s-a respins cererea de

intervenție formulată de intervenientul Consiliul Local Băile Herculane.

Instanța a făcut aplicarea în cauză

a dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., reținând că reclamanții au renunțat la

judecata cauzei, iar în privința cererii de intervenție formulată de Consiliul

Local al orașului Băile Herculane, s-a reținut că potrivit art. 21 alin. (1) și

art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul nu are calitatea de

reprezentant al Consiliului Local, ci doar al comunei sau orașului, astfel

încât nu putea formula cerere de intervenție.

Împotriva deciziei evocate, a

declarat recurs intervenientul Consiliul Local al Orașului Băile Herculane,

recurs ce a fost admis prin decizia nr. 3061 din 19 octombrie 2006 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, decizia nr. 108/2006

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara fiind casată, cauza fiind trimisă pentru

rejudecare.

În motivarea deciziei s-a constatat

că în mod greșit a fost reținută lipsa calității procesuale active a

Consiliului Local cu nesocotirea dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/2008, prevederi cu caracter derogator

față de dispozițiile art. 21 alin. (1) și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Instanța de apel, prin decizia

recurată a luat act de renunțarea reclamanților SC A.R.I. SA și A.I. reținând

că părțile au încheiat o convenție civilă, dar convenția aflată la dosar se

referă la bunurile imobile evidențiate în C.F. 2615 Pecinișca și nu cele din C.F.

213 Băile Herculane, care au făcut obiectul litigiului.

În rejudecarea cauzei după casare,

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia comercială nr. 113

din 27 martie 2007 a admis apelul formulat de reclamanții SC A.R.I. SA și A.I.

împotriva sentinței nr. 1173/2006 a Tribunalului Caraș-Severin, a modificat în

parte sentința apelată, în sensul că a luat act de renunțarea la judecata

acțiunii principale formulată de reclamanții SC A.R.I. SA și A.I. împotriva

pârâților SC A.T. SA Băile Herculane, I.I. și I.E., și a menținut în rest

dispozițiile sentinței apelate.

În motivarea deciziei, instanța a

reținut, în esență că imobilul ce a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295/2002 nu era proprietatea SC A.T. SA

Băile Herculane și ca urmare contractul este lovit de nulitate absolută,

întrucât vânzătorul nu avea drept de dispoziție asupra bunului vândut.

Împotriva deciziei nr. 113/2007 a

Curții de Apel Timișoara a formulat recurs reclamanții A.I. și SC A.R.I. SA,

recurs ce a fost admis prin decizia comercială nr. 2394 din 8 iulie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 156/59/2007,

cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceiași instanță.

În motivarea deciziei, s-a reținut

în esență că, în cauză nu s-a făcut dovada că bunurile ce au făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare nr. 195/2002, fac parte din domeniul public

și nu s-a analizat regimul juridic al bunurilor.

De asemenea hotărârea primei

instanțe a fost atacată de pârâții SC A.T. SA, I.I. și I.E. iar instanța de

apel admite apelul reclamanților SC A.R.I. SA și A.I., în condițiile în care

aceste părți nu au declarat apel împotriva sentinței nr. 1173/2006 a Tribunalului

Caraș-Severin.

Curtea de Apel Timișoara, la a doua

rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 42/A din 25 februarie 2010 a admis apelurile formulate de pârâții SC A.T. SA Băile Hreculane, I.I. și I.E., împotriva

sentinței civile nr. 1173 din 20 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin în dosarul nr. 4701/C/2003. Sentința a fost schimbată în tot, în

sensul că s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților SC A.R.I. SA

și A.I. asupra acțiunii și a fost respinsă cererea intervenientului Consiliul

Local al Orașului Băile Herculane.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut, în esență că cererea de intervenție în interes propriu

formulată de intervenientul Consiliul Local al Orașului Băile Herculane a fost

admisă greșit de prima instanță, în condițiile în care numai prin H.G. nr. 532/2002

și a anexei la acest act normativ, nu s-a demonstrat în mod neîndoielnic

existența și întinderea domeniului public al Orașului Băile Herculane, iar prin

aceasta, că bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a

cărei nulitate se solicită, fac parte din domeniul public.

Bunurile ce fac obiectul

contractului în litigiu sunt prevăzute de Hotărârea nr. 29/1994 a Consiliului

Local Băile Herculane și în conformitate cu art. 3 din această hotărâre, cu trimitere

la anexa I a aceleiași hotărâri, patrimoniul privat al SC A.T. SA cuprinde

printre altele, sediul administrativ, clădire administrativă veche, Vila

Kuriatco, două sere de flori, magazii.

Toate aceste bunuri au făcut parte

la momentul reorganizării SC A.T. SA, din capitalul social al acesteia.

Bunurile din patrimoniul public au fost atribuite SC A.T. SA pentru a realiza

obiectul de activitate având o destinație publică, constatare ce rezultă din

contractul de concesiune nr. 105/1995.

Prin urmare în mod greșit a fost

admisă cererea de intervenție a Consiliului Local al Orașului Băile Herculane

în condițiile în care intervenienta nu a demonstrat neîndoielnic că bunurile ce

au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărei nulitate se

solicită, fac parte din domeniul public, fiind inalienabile.

Împotriva deciziei civile nr. 42 din

25 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs

intervenientul Consiliul Local al Orașului Băile Herculane prin care a

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii apelate, în sensul

respingerii apelurilor formulate de pârâții SC A.T. SA, I.I. și I.E. și în

consecință, menținerea sentinței nr. 1173/2006 a Tribunalului Caraș-Severin.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul arată că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile

legale privitoare la regimul juridic al bunurilor ce fac obiectul contractului

în litigiu, respectiv că bunurile înstrăinate fac parte din domeniul public al Orașului

Băile Herculane fapt ce rezultă din H.G. nr. 532/2002 sentința civilă nr. 712/2003

a Curții de Apel București și tot probatoriul administrat.

În mod greșit s-a reținut că

bunurile în litigiu fac parte din capitalul social al SC A.T. SA, în condițiile

în care în C.F. nr. 213 la data de 14 august 1995, bunurile în cauză erau clar

în posesia societății pârâte.

La același moment bunurile erau tot

în domeniul public al statului, fapt ce rezultă din aceiași C.F., bunurile

respective și-au păstrat regimul juridic ca fiind bunuri care fac parte din

domeniul public, schimbându-se doar proprietarii.

De asemenea, din sentința civilă nr.

4078/1997 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, rezultă că imobilele aparțin

domeniului public și că intimata pârâtă SC A.T. SA avea înscris în C.F. sub nr.

231 numai dreptul de posesie și nu de proprietate asupra bunurilor care aparțin

în mod legal domeniului public. Aceiași mențiune se regăsește și în sentința

nr. 712 din 22 mai 2003.

Ca urmare, hotărârea instanței de

apel este nelegală.

Intimata-pârâtă SC A.T. SA a

formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca

nefondat cu motivarea că recurentul intervenient nu a făcut dovada că bunurile

ce fac obiectul contractului autentificat sub nr. 295/2002, încheiat cu I.I. și

I.E. aparține domeniului public.

Bunurile fac parte din capitalul

social al SC A.T. SA, bunuri ce au intrat de drept în proprietatea sa efectivă.

Și intimații-pârâți I.I. și I.E. au

formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat,

arătând că bunul înstrăinat a fost proprietatea SC A.T. SA fapt dovedit de

actele de la dosar.

La încheierea contractului, cei doi

cumpărători au fost de bună credință, iar după încheierea contractului de

vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate a fost intabulat.

Analizând decizia recurată, în

raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, se

constată că recursul este fondat.

Astfel, complexul imobiliar situat

în Orașul Băile Herculane, nr. top 13/2,12/b/a,14,11/4 proprietatea Statului

Român, a fost administrat de Regia Autonomă județeană de Gospodărie Comunală și

Locativă a județului Caraș-Severin.

Prin hotărârea nr. 12 din 21 mai

1993, Consiliul Local Băile Herculane a hotărât înființarea RA A.T., iar la

data de 9 septembrie 1994 prin hotărârea nr.29 s-a dispus reorganizarea RA A.T.

Băile Herculane în societate comercială pe acțiuni, cu capital parțial de stat

sub denumirea de SC A.T. SA.

Potrivit art. 4 din hotărârea nr. 29

din 9 septembrie 1994, SC A.T. SA „preia în administrare pentru efectuarea

serviciilor publice cuprinse în obiectul său de activitate patrimoniul public”

conform anexei 2.

La data de 11 ianuarie 1995, s-a

încheiat contractul de concesiune nr. 105/4 prin care Consiliul Local al

Orașului Băile Herculane a cesionat pe o perioadă de 15 ani administrarea rentabilă

a stațiilor de prelucrare, tratarea apei potabile și rețele de distribuție aferente:

stația de epurare și rețeaua de canalizare orășenească; Centralele termice nr. 1

(zona Pecinișca) nr. 2 (zona garsoniere) nr. 3 (zona cămine) nr. 4 (zona sera

de flori) precum și a rețelelor termice aferente. Toate bunurile mobile și

imobile utilizate pentru realizarea serviciului public, aparțin domeniului

statului.

Contractul de concesiune nr. 105/47/1995

a fost reziliat însă prin sentința civilă nr. 1288 din 11 mai 2000 pronunțată

în dosarul nr. 786/2000 al Judecătoriei Caransebeș din culpa SC A.T. SA.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 SC A.T. SA Băile Herculane deși

avea doar în administrare bunurile mobile și imobile pentru efectuarea

serviciilor publice cuprinse în obiectul său de activitate, a vândut către I.I.

și I.E. imobilele înscrise în noua C.F. nr. 213 localitatea Băile Herculane

respectiv:

- nr. top 132 – Intravilan cu casa

de oaspeți centrală termică în suprafață de 2480 mp;

- nr. top 120 /1 – intravilan sera

de flori de 2849 mp;

- nr. top 14 – intravilan sera și solar

de 6.344 mp;

- nr. top 11/4 – intravilan, cu

magazii și centrală termică de 426 mp.

Faptul că bunurile înstrăinate se

aflau doar în administrarea societății vânzătoare, rezultă din înscrierea din C.F.

nr. 213 Băile Herculane, acte aflate la filele 136-137 dosar 1196/2002 al

Judecătoriei Caransebeș, cât și din declarațiile privind taxele pentru

folosința terenurilor din care rezultă că SC A.T. SA a achitat taxe pentru

folosirea terenurilor aflate în concesiune.

În condițiile în care, intimata-pârâtă

SC A.T. SA a preluat, doar, în administrare pentru efectuarea serviciilor

publice cuprinse în obiectul său de activitate, patrimoniu public aparținând

domeniului public, fără un temei legal și prin aplicarea greșită a unor dispoziții

legale, Curtea de apel, prin decizia recurată a stabilit că bunurile

înstrăinate au făcut parte din capitalul social al SC A.T. SA cu referire la

art. 3 din Hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1994 a Consiliului Local, articol care stabilește doar valoarea capitalului social al SC A.T. SA

respectiv 255.500 lei conform anexei 1; anexă în care nu se regăsesc, însă

bunurile înstrăinate, aceste bunuri fiind proprietate publică conform art.4 din

aceiași hotărâre cu referire la anexa 2.

Bunurile ce au făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295/2002 fac parte din

complexul imobiliar înscris în C.F. nr. 1/1992 și top 13/2-11-12/2/1-14, bunuri

proprietatea Statului Român din anul 1923, bunuri administrate de Regia

Autonomă Județeană de Gospodărie Comunală și Locativă a județului Caraș-Severin

până în anul 1991 când prin decizia nr. 493 din 19 iulie 1991 a Prefectului județului Caraș-Severin această regie și-a schimbat denumirea în RA P. Caraș-Severin,

iar prin Hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1994 a Consiliului Local al Orașului Băile Herculane se înființează SC A.T. SA care potrivit art.4 a

primit în administrare bunurile proprietate publică.

Astfel bunurile care fac parte din

domeniul public al statului sau ale unităților administrativ teritoriale sunt

inalienabile, ele putând fi date în administrarea regiilor autonome ori

instituțiilor publice sau pot fi concesionate, ceea ce s-a întâmplat și în

cauza de față.

Potrivit art. 1274 C. civ.,

vânzătorul vinde dreptul de proprietate asupra bunurilor în condițiile art. 1310

C. civ.. Întrucât contractul este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie

să fie titularul dreptului înstrăinat, prima instanță dând corect eficiență

principiului de drept nemo ad alium transferee potest, guam ipse habet,

coroborat cu dispozițiile art. 948 C. civ. și art. 963 C. civ..

Înscrierile în Cartea Funciară nu înlătură

sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 295/2002, sancțiune aplicată corect de prima instanță, în raport de

dispozițiile legale expuse și nici nu face dovada dreptului de proprietate în

condițiile art. 1169 C. civ.

Intimatul intervenient Consiliul

Local a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare,

sancțiune ce intervine pentru nerespectarea unor condiții de valabilitate a

actului, iar cauzele de nulitate trebuie să existe la momentul încheierii

actului, astfel că nu se poate reține că intervenientul a repus în discuție „într-un

alt cadru juridic aceiași problemă, și anume a nelegalității și netemeiniciei

înscrierii în Cartea Funciară a SC A.T. SA cu privire la aceleași bunuri

imobile ce fac obiectul C.F. 213 Băile Herculane”, aspect reținut greșit de

instanța de apel.

Este adevărat că potrivit art. 20

alin. (2) din Legea nr. 15/1990 „bunurile din patrimoniul societăților

comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu”,

dar intimatei-pârâte SC A.T. SA i s-a transmis imobilele ce au făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare, în administrare și nu în proprietate,

instanța de apel aplicând greșit dispozițiile legale evocate.

Așadar, bunurile în litigiu nu au

intrat legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a

intimatei-pârâte SC A.T. SA, ci în raport de dispozițiile art. 136 alin. (4)

din Constituție, revizuită, și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998,

imobilele au fost date în administrarea societății fapt ce rezultă din

hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1994 emisă de Consiliul Local Băile

Herculane, bunurile proprietate publică fiind inalienabile.

Inalienabilitatea bunurilor care

constituie obiect al dreptului de proprietate publică impune nu numai soluția

interdicției înstrăinării lor, ci și imposibilitatea dobândirii acestora de

către terți prin orice alt mod de dobândire reglementat de lege. Art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 213/1998 dispune că actele juridice încheiate cu încălcarea

principiului inalienabilității dreptului de proprietate publică sunt lovite de

nulitate absolută.

Imobilele proprietate publică ce au

făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 295/2002 nu au fost

dezactivate din domeniul public prin decizia autorității competente în

condițiile legii și trecute în domeniul privat al statului sau al unității

administrativ teritoriale pentru a putea urma regimul juridic al bunurilor din

acest domeniu.

Chiar în contractul a cărei nulitate

s-a solicitat se precizează că imobilele au „fost dobândite prin posesie” dar

bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite în acest mod, fiind

inalienabile și imprescriptibile, iar sancțiunea aplicabilă actelor încheiate

cu nerespectarea dispozițiilor legale atrage nulitatea absolută, nulitate prevăzută

expres de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, aspect reținut

corect de prima instanță.

Bunurile proprietate publică sunt

imprescriptibile atât extinctiv, cât și achizitiv, fapt ce rezultă din

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, cât și din dispozițiile art. 1844 C.

civ.

Imobilele în litigiu au fost date în

administrarea SC A.T. SA Băile Herculane, în scopul realizării obiectului său

de activitate.

Potrivit dispozițiilor de principiu

prevăzute de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 titularul dreptului de

administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în

condițiile în care i-a fost dat în administrare și ca urmare titularul

dreptului de administrare nu are drept de dispoziție juridică asupra bunurilor,

astfel încredințate.

Nu poate fi reținută apărarea

pârâților I.I. și I.E. în sensul că au fost cumpărători de bună credință în

condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu

încălcarea dispozițiilor legale imperative și cu nesocotirea regimului juridic

al proprietății publice, fapt cunoscut atât de cumpărători cât și de vânzători

în raport de actele ce au stat la baza contractului. Contractul fiind lovit de

nulitate absolută, presupune un act nevalabil încheiat, raporturile juridice

generate de actul juridic lovit de nulitate fiind, desființate.

Ca efect al nulității absolute

intimații-pârâți I.I. și I.E. nu au fost niciodată proprietarii imobilelor în

litigiu și ca urmare nu pot susține că prin H.G. nr. 532/2002 bunurile din

proprietatea lor au fost trecute în proprietatea publică.

Față de considerentele exprese se

constată că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile

legale incidente în cauză, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite

recursul formulat de recurentul intervenient Consiliul Local Băile Herculane

împotriva deciziei nr. 42/A din 25 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara și în consecință, va modifica decizia recurată, în sensul că

apelurile formulate de pârâții SC A.T. SA, I.I. și I.E. formulate împotriva

sentinței civile nr. 1173 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Caraș-Severin, vor fi respinse ca nefondate.

Vor fi păstrate ca fiind legale

dispozițiile sentinței cu privire la admiterea cererii de intervenție în

interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Local al Orașului Băile

Herculane vizând constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare intervenit între SC A.T. SA Băile Herculane în calitate de

vânzător și I.I. și I.E. în calitate de cumpărător, autentificat sub nr. 295

din 23 ianuarie 2002 de către BNP R.L.A., cu consecința radierii înscrierii

dreptului de proprietate în C.F. în baza contractului de vânzare-cumpărare

menționat precum și restabilirea situației anteriore.

Vor fi menținute dispozițiile

deciziei recurate ce vizează aplicarea dispozițiilor art. 246 C. proc. civ.,

privind renunțarea la judecată a reclamanților SC A.R.I. SA și A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

intervenientul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BĂILE HERCULANE împotriva deciziei

civile nr. 42/A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Modifică în parte decizia recurată,

în sensul că:

Respinge apelurile formulate de

pârâții I.I.

,

I.E. și SC A.T. SA

Băile Herculane împotriva sentinței civile nr. 1173 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Caraș-Severin, secția civilă.

Păstrează dispozițiile sentinței cu

privire la admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de

intervenientul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BĂILE HERCULANE vizând constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A.T.

SA Băile Herculane și I.I., I.E., autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002

de către BNP R.L.A., cu consecința radierii înscrierii dreptului de proprietate

în C.F. în baza contractului de vânzare-cumpărare menționat, precum și

restabilirea situației anterioare de C.F.

Menține în rest dispozițiile

deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 martie 2011.