ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4776/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4776/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința nr. 600 din 19 octombrie
2010
pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. 1340/115/2010, s-a admis
excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC H. SA Băile
Herculane și în consecință, s-a constatat lipsa calității procesuale active a
Consiliului Local Băile Herculane ca reprezentant al Orașului Băile Herculane
de a promova prezenta acțiune și s-a respins excepția lipsei de interes a
Orașului Băile Herculane de a formula acțiunea și excepția inadmisibilității
acțiunii în constatare, invocate de pârâta SC H. SA Băile Herculane.
Totodată
s-a respins acțiunea reclamantului Orașul Băile Herculane prin Primar împotriva
pârâtelor SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane pentru
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 31
martie
2010
de Notar Public S.G.,
încheiat între SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, având
ca obiect imobilele evidențiate în CF nr. 30254 Băile Herculane provenită din
cartea funciară de pe hârtie Băile Herculane, teren intravilan și Baia termală
Elisabeta - actual B.D. în suprafață de 762 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a constatat că, prin acțiunea comercială înregistrată sub dosar nr. 1340/1
15/2010,
reclamantul Orașul Băile Herculane,
reprezentat prin Consiliul Local și primar V.N., a chemat în judecată pe
pârâții SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL, solicitând instanței ca prin
hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de
vânzare-cumpărare din 20 februarie 2010 de Notarul Public S.G., încheiat între
SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, având ca obiect
imobilele evidențiate în CF nr. 30254 Băile Herculane, provenită din cartea
funciară de pe hârtie, teren intravilan și B.T.E. - actual B.D. în suprafață de
762 mp.
Reclamantul Orașul Băile Herculane,
reprezentat prin Consiliul Local și Primar V.N., a formulat precizare de
acțiune prin care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare din 31 martie 2010 de Notar Public S.G.,
încheiat între SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, având
ca obiect imobilele evidențiate în CF nr. 30254 Băile Herculane provenită din
cartea funciară de pe hârtie, teren intravilan și B.T.E. - actual B.D. în
suprafață de 762 mp, pentru motivele invocate în acțiunea formulată inițial.
Cu
privire la excepțiile invocate de pârâta SC H. SA Băile Herculane prin
întâmpinarea depusă la dosar, instanța de fond a constatat că excepția
inadmisibilității acțiunii în constatare este nefondată întrucât obiectul
acțiunii nu privește o acțiune întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc.
civ., ci constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea
ce privește excepția lipsei de interes a orașului Băile Herculane, prin primar,
de a promova prezenta acțiune, instanța de fond a constatat că și aceasta este
nefondată întrucât art. 4 alin. (8) din Legea nr. 422/2001 conferă
autorităților publice locale exercitarea dreptului de preemțiune la cumpărarea
imobilelor monumente istorice, iar în eventualitatea încălcării acestui drept,
primarul este autoritatea publică locală care, potrivit dispozițiile art. 67
din Legea nr. 215/2001, reprezintă orașul în justiție.
Cu privire la excepția lipsei
calității procesuale active a Consiliului Local Băile Herculane de a reprezenta
în instanță orașul Băile Herculane instanța a constatat că aceasta este
inadmisibilă întrucât potrivit art. 21 alin. (1) din Legea administrației
publice locale nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se
realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale
și orășenești, ca autorități deliberative, și primării, ca autorități
executive, iar potrivit art. 67
alin. (1)
din aceeași lege, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte
autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine,
precum și în justiție, motiv pentru care instanța urmează a admite excepția
lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Băile Herculane, ca
reprezentant al Orașului Băile Herculane de a promova prezenta acțiune.
Cu privire la fondul cauzei, instanța
de fond a constatat că, așa cum rezultă din cuprinsul art. 3 al Hotărârii nr. 1
a Adunării Generale Ordinare și Extraordinare a acționarilor SC H. SA Băile
Herculane din data de 31 octombrie 2008 (fila 96 dosar), acționarii pârâtei SC H.
SA Băile Herculane au aprobat vânzarea unuia sau a mai multora dintre
hotelurile D., A., M. sau R. ori a cărui alt activ aparținând SC H. SA Băile Herculane,
pe bază de evaluări autorizate precum și împuternicirea președintelui
consiliului de administrație, A.I., de a semna în numele SC H. SA Băile
Herculane contractele de vânzare-cumpărare ale acestor obiective, precum și
eventualele acte premergătoare în vederea finalizării acestor demersuri.
Imobilele
înstrăinate de pârâta SC H. SA Băile Herculane prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare din 31 martie
2010 a Biroului Notarului Public Asociați „S.", au fost înscrise însă,
potrivit Ordinului nr. 2314/2004 al Ministrului culturii și cultelor privind
aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, și a Listei monumentelor
istorice dispărute, în categoria monumentelor istorice (filele 19-21 dosar).
Potrivit
dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind
protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau
juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării
dreptului de preemțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii și
Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile
publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, pentru monumentele
istorice clasate în grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale, după
caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
În vederea exercitării dreptului de
preemțiune la vânzarea unui imobil monument istoric art. 4 alin. (5), (6) și (7)
din același act normativ prevede că proprietarii, persoane fizice sau juridice
de drept privat, care intenționează să vândă monumente istorice, transmit
serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor
înștiințarea privind intenția de vânzare, însoțită de documentația stabilită
prin ordin al Ministrului Culturii și Cultelor.
Serviciile
publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor transmit
Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea, documentația și propunerea de
răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora.
Termenul
de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maximum 25 de zile
de la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns
la Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz la serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor; titularii dreptului de
preemțiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate
exercitării dreptului de preemțiune; valoarea de achiziționare se negociază cu
vânzătorul.
Având în
vedere aceste dispoziții legale, pârâta SC H. SA Băile Herculane, prin
înștiințarea din 19 august 2009, s-a adresat Direcției pentru Cultură, Culte și
Patrimoniul Cultural Național al județului Caraș-Severin cu privire la
exercitarea de către această instituție a dreptului de preemțiune privind
imobilul din localitatea Băile Herculane, județul Caraș-Severin.
Direcția
pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al județului
Caraș-Severin a răspuns pârâtei SC H. SA Băile Herculane prin adresa din 7
septembrie 2009 (filele 62-63 dosar) în care a arătat că nu își exercită
dreptul de preemțiune asupra imobilului respectiv, adresa respectivă fiind
înregistrată și la Primăria Băile Herculane sub nr. 7599/2009.
Prin
adresa nr. 3142 din 1 octombrie 2009 (fila 117 dosar) Direcția pentru Cultură,
Culte și Patrimoniul Cultural Național al județului Caraș-Severin a comunicat
pârâtei SC H. SA Băile Herculane că a comunicat opțiunea sa cu privire la
neexercitarea dreptului de preemțiune la achiziționarea imobilului denumit B.D.
Ca urmare a primirii acestor adrese
Consiliul Local al Orașului Băile Herculane, prin hotărârea nr. 80 din 7
septembrie 2009, a hotărât exercitarea dreptului de preemțiune al orașului
Băile Herculane în sensul achiziționării (cumpărării) imobilelor, aflate în
proprietatea SC H. SA Băile Herculane.
Așa cum rezultă din interpretarea
prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea
monumentelor istorice, dreptul de preemțiune conferit, după caz, statului
român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice
clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerul
Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B (cazul
imobilului denumit „B.D.") ori al unităților administrativ teritoriale, se
referă la prioritatea la cumpărare pe care o care una dintre aceste instituții,
la prețul egal celui oferit de un alt cumpărător, sau la cel rezultat din
licitație publică, dacă vânzarea s-a făcut prin această metodă.
Prin adresa având numărul de ieșire din
25 martie 2010 (fila 118 dosar) emisă de pârâta SC H. SA Băile Herculane, s-a
adus la cunoștința reprezentanților primăriei Băile Herculane că în data de 31
martie 2010, ora 11 la Biroul Notarului Public S.G. din Caransebeș, va avea loc
vânzarea imobilului B.D. și a terenului aferent, reprezentanții unității
administrativ teritoriale a orașului Băile Herculane fiind invitați a participa
în vederea exercitării dreptului de preemțiune la vânzarea imobilului
respectiv.
Cu toate
că adresa respectivă a fost înregistrată la Primăria Băile Herculane din 25
martie
2010
(fila 118 dosar) la data
de 31 martie 2010, ora 11:00, nu s-a prezentat nici un reprezentant al
reclamantului Orașul Băile Herculane, prin primar la Biroul Notarului Public S.G.,
pentru a oferi un preț cel puțin egal cu prețul oferit de pârâta SC C.C. SRL în
vederea achiziționării imobilelor ce au făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare din 31 martie
2010 a Biroului Notarului Public Asociați „S.".
Având în
vedere această atitudine pasivă a reprezentanților reclamantului Tribunalul
Caras Severin - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în
baza art. 4 alin. (4) și (8) din Legea nr. 422/2001, a art. 948 C. civ., prin
sentința nr. 600 din 19 octombrie 2010 a admis excepția lipsei calității
procesuale active invocată de pârâta SC H. SA Băile Herculane, și în
consecință, a constatat lipsa calității procesuale active a Consiliului Local
Băile Herculane ca reprezentant al Orașului Băile Herculane, de a promova
prezenta acțiune.
A respins
excepția lipsei de interes a Orașului Băile Herculane de a formula acțiunea și
excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, invocată de pârâta SC H. SA
Băile Herculane.
A respins
acțiunea formulată de reclamantul Orașul Băile Herculane prin primar împotriva
pârâtelor SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, pentru
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 31
martie 2010 de Notar Public S.G., încheiat între SC H. SA Băile Herculane și SC
C.C. SRL Băile Herculane, având ca obiect imobilele evidențiate în CF nr. 30254
Băile Herculane provenită din cartea funciară de pe hârtie.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Orașul Băile Herculane prin
Consiliul Local și Primarul V.N., solicitând admiterea acestuia, anularea
hotărârii criticate ca fiind netemeinică și nelegală și pe fond admiterea
acțiunii.
Examinând
apelul astfel formulat, Curtea de Apel a constatat că acesta este nefondat și l-a
respins pentru considerentele ce urmează a fi redate în esență.
Referitor
la greșita admitere de către prima instanță a excepției lipsei calității
procesuale active a Consiliului Local Băile Herculane ca reprezentant al
Orașului Băile Herculane, Curtea a constatat mai întâi că, în realitate
excepția ridicată a fost cea a lipsei calității de reprezentant a Consiliului
Local, în reprezentarea intereselor unității administrativ-teritoriale, Orașul
Băile Herculane, iar nu a calității procesuale active a aceluiași Consiliu
Local. Prin urmare, critica apelantului Orașul Băile Herculane vizând admiterea
excepție lipsei calității procesuale active a Consiliului Local, în condițiile
în care acest Consiliu nu a avut niciodată o asemenea calitate procesuală, este
neîntemeiată. De fapt se observă că nici în apel Consiliul Local nu se prezintă
în nume propriu, ci în aceeași reprezentare a Orașului Băile Herculane.
Cu privire la criticile aduse pe
fondul raportului juridic dedus judecății, Curtea a statuat că nu a avut loc o
încălcare a exercițiului dreptului de preempțiune al reclamantului de către
pârâta SC H. SA.
Exercitarea acestui drept a fost
acordat de către pârâtă așa cum rezultă din actele dosarului.
Mai
mult, reclamantul și-a exercitat dreptul de preempțiune la cumpărarea acestui
bun imobil, în mod efectiv conform Hotărârii Consiliului Local al Orașului
Băile Herculane nr. 80 din 7 septembrie 2009, manifestare pe care o aduce la
cunoștință Camerei Notarilor Publici făcând referire expres la identificarea în
cartea funciară a imobilului, precum și inițiatorului vânzării SC H. SA.
În
vederea materializării dreptului de preempțiune aparținând reclamantului,
pârâta SC H. SA informează reclamantul că vânzarea-cumpărarea va avea loc în
data de 31 martie 2010, ora 11:00 la Notar S.G. din orașul Caransebeș la prețul
de vânzare de 208.185 lei + TVA, arătându-se în concret că obiectul vânzării se
referă la imobilul B.D. și terenul aferent, precum și că invitația adresată
reclamantului are ca scop exercitarea dreptului de preempțiune a acestuia din
urmă.
La data,
ora și locul astfel stabilite, reclamantul nu s-a prezentat, nu a transmis un
înscris referitor la oferta de vânzare, transmisă de pârâta SC H. SA, deși
cunoștea atributele semnificative ale vânzării acestui imobil cum sunt: prețul
de vânzare, valoarea economică, culturală și patrimonială a imobilului, locul
situării acestuia și datele de înscriere în cartea funciară a aceluiași imobil.
În schimb,
reclamantul solicită pârâtei vânzătoare, ca o condiție a încheierii
contractului de vânzare-cumpărare, o serie de documente a căror întocmire și
depunere la discreția reclamantului, titular al dreptului de preempțiune nu
este prevăzute expres de Legea nr. 422/2001 și nici de Ordinul Ministrului
Culturii în aplicarea acestei legi.
Din
succesiunea probelor administrate în cauza, Curtea de Apel a reținut următoarea
stare de fapt neechivocă, din care rezultă fără putință de tăgadă că, pe de o
parte, reclamantului Orașul Băile Herculane i s-a acordat dreptul de
preempțiune la cumpărarea bunului imobil, iar pe de altă parte, că același
reclamant este singurul răspunzător pentru pierderea acestui drept.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului
Local Băile Herculane, reclamantul și-a exprimat dreptul de preempțiune,
aceasta ca urmare a încunoștințării sale prin publicitatea prevăzută de Legea nr.
422/2001, asupra acestui drept. Solicitarea reclamantului pentru documentația
privind valoarea imobilului i-a fost satisfăcută prin transmiterea raportului
de evaluare și a altor documente de către pârâta vânzătoare, așa cum rezultă
din înscrisurile aflate la filele 24 și 25 din dosarul acestei instanțe. Mai
mult, reclamantul, cunoscând toate detaliile privind situația juridică și
valorică a bunului imobil, acceptă oferta de vânzare și comunică pârâtei
vânzătoare potrivit adresei din 26 noiembrie 2009 (fila 135), disponibilitatea
pentru întâlnirea părților și încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
Pârâta vânzătoare, conformându-se acceptării lansată de către reclamant, îi
comunică prin adresa din 25 martie 2010 aflată la fila 118, toate detaliile
privind data, ora, locul de întâlnire pentru încheierea contractului de
vânzare-cumpărare, precum și prețul de vânzare în sumă de 208.185 lei + TVA.
Cu toate
acestea, reclamantul rămâne în pasivitate, ceea ce rezultă din faptul că nu a
adoptat o Hotărâre a Consiliului Local pentru a proviziona un buget necesar
pentru cumpărarea acestui imobil și eventual, a altor bunuri plasate în patrimoniul
cultural național, iar cu privire la imobilul ce face obiectul acestui litigiu,
același reclamant, deși și-a exprimat încă din 7 septembrie 2009 opțiunea
pentru a-și exercita dreptul de preempțiune prin Hotărâre a Consiliului Local,
totuși până la data la care s-a convenit întâlnirea părților pentru încheierea
contractului de vânzare-cumpărare, și anume 31 martie 2010, același reclamant
nu a adoptat o conduită conformă cu acceptarea ofertei de vânzare, în sensul de
a adopta o Hotărâre a Consiliului Local Băile Herculane de achiziționare a
acestui bun imobil și de a mandata Primarul ca reprezentant al unității
administrativ-teritoriale pentru negocierea prețului și, eventual, încheierea
contractului de vânzare-cumpărare.
Curtea
de Apel a apreciat că exercițiul dreptului de preempțiune al entităților
administrative prevăzute de Legea nr. 422/2001, semnifică dreptul conferit de
lege acestor entități juridice de a cumpăra cu prioritate un bun mobil sau
imobil din categoria celor prevăzute de lege, atunci când proprietarul bunului
hotărăște să înstrăineze prin vânzare un astfel de bun. Un astfel de exercițiu
al dreptului semnifică prerogativa titularului prevăzut de lege, în a fi
preferat de către persoana vânzătoare în concurs cu ceilalți cumpărători.
În conținutul său, exercitarea
dreptului de preempțiune reflectă următoarele atribute conferite titularului
unui astfel de drept, și anume: de a pretinde ca bunul să nu fie vândut înainte
de efectuarea procedurilor de publicitate prevăzute de lege; de a pretinde
efectuarea în mod corespunzător a publicității intenției de vânzare conform
cerințelor prevăzute de lege; de a-și manifesta voința în sensul cumpărării cu
preferință față de persoanele care nu au acest drept; de a pretinde
vânzătorului și altor persoane interesate în vânzare, de a nu încheia contract
de vânzare-cumpărare anterior exercitării dreptului de preempțiune.
În
același timp, exercitarea dreptului de preempțiune impune în sarcina
subiectului vânzător obligațiile corelative cu referire la respectarea
atributelor conferite titularului dreptului de preempțiune.
În cauză
pârâta vânzătoare a respectat în integralitate toate aceste atribute, așa cum
se desprinde din considerentele mai sus arătate. Materializarea dreptului de
preempțiune, în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către
reclamant, nu s-a realizat datorită nerespectării de către reclamant a propriei
acceptări a ofertei lansate de către pârâta-vânzătoare, reclamantul, deși
cunoștea toate datele vânzării-cumpărării, neprezentându-se la perfectarea
contractului de vânzare-cumpărare.
Neadoptarea
de către reclamant a actelor administrative corespunzătoare în vederea
cumpărării acestui bun imobil, urmează a fi plasată în sarcina omisivă a
organelor administrative ce alcătuiesc forul decizional al reclamantului, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001.
În acord cu prevederile art. 4 din
Legea nr. 422/2001, sancțiunea nulității absolute asupra contractului de
vânzare-cumpărare intervine pentru nerespectarea de către persoana vânzătoare a
exercițiului dreptului de preempțiune al entităților prevăzute de această
normă. În schimb, dacă exercițiul acestui drept a fost oferit și respectat în
integralitate, însă entitatea titulară a dreptului nu s-a preocupat de
materializarea dreptului de preempțiune, prin achiziționarea bunului vizat de
același drept, sancțiunea nulității absolute nu poate primi incidență. Aceasta
întrucât dreptul de dispoziție juridică al titularului dreptului de proprietate
nu poate fi limitat la nesfârșit datorită conduitei omisive sau cu caracter
imprecis, echivoc al titularului dreptului de preempțiune, pentru că în acest
mod se produce mai mult decât o limitare a exercițiului dreptului de
proprietate sub elementul dispoziției sale juridice, având loc în realitate, o
îngrădire nejustificată și pe o durată impredictibilă a exercitării în
deplinătatea lor a tuturor atributelor dreptului de proprietate aparținând
persoanei vânzătoare. O astfel de îngrădire nu este permisă nici de
dispozițiile legale naționale conținute de art. 41 din Constituție și art. 480
C. civ., dar nici de dispozițiile și jurisprudența Uniunii Europene cu referire
la Protocolul 1 la Convenția Europeană asupra drepturilor și libertăților
fundamentale.
În fine,
s-a apreciat că critica adusă de reclamantul apelant cu privire la
circumstanțele pretins nelegale ale adoptării Hotărârii Adunării Generale a
Acționarilor pârâtei vânzătoare SC H. SA nu are relevanță juridică în această
cauză, cunoscut fiind ca o eventuală constatare a nulității sau anulabilității
a unei astfel de hotărâri dispune de un alt tratament juridic conferit de
dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990. Chiar incidental oferită această
critică în cadrul procesual dat de pretenția reclamantului pentru constatarea
nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte,
Curtea nu a reținut nici un element din care să extragă, în măsura în care
interesează cauza, elemente de natură a conduce la constatarea că voința
societară a pârâtei vânzătoare ar fi fost viciată sau că a lipsit
consimțământul exprimat de o atare voință societară la încheierea contractului.
În
consecință, prin decizia nr. 24/A din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel
Timișoara - secția a II-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Orașul Băile
Herculane, reprezentat prin Consiliul Local și primar V.N. care a solicitat
modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului, anulării
hotărârii instanței de fond și admiterii acțiunii.
În
motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel, la înstrăinarea imobilului
trebuiau respectate dispozițiile imperative ale Legii nr. 422/2001 privind
protejarea monumentelor istorice, ale cărei dispoziții, cuprinse în art. 4 alin.
(4) și (8) au fost aplicate în mod greșit.
Recurenta
a învederat că, odată ce a decis, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 80 din 7
septembrie 2009, să își exercite dreptul de preemțiune cu privire la cumpărarea
imobilului monument istoric Baia Termală Elisabeta, drept care a fost și notat
în cartea funciară, societatea vânzătoare trebuia să îi comunice raportul de
evaluare a imobilului pentru ca autoritatea să fie în măsură să aprobe un preț
sau să împuternicească primarul să negocieze clauzele contractului de
vânzare-cumpărare.
Împrejurarea
că nu a fost prezentă în fața notarului public nu are nicio relevanță, în
opinia recurentei, asupra obligației intimatei vânzătoare de a-i comunica
raportul de evaluare a imobilului.
De
asemenea, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută
întrucât reprezentanții societății nu au avut un mandat din partea acesteia
pentru a înstrăina un bun monument istoric.
În fine,
a fost criticată și greșita admitere a excepției lipsei calității procesual
pasive a Consiliului Local ca reprezentant al orașului Băile Herculane,
întrucât această autoritate a acționat în calitatea pe care i-o conferă
dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 215 din 2001.
Prin
întâmpinările depuse la dosar, intimatele au solicitat respingerea recursului
ca nefondat.
Analizând
decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate care, în
opinia înaltei Curți, se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ., se rețin următoarele:
Critica principală a recurentei
vizează aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 422/2001, în ceea ce
privește nerespectarea dreptului de preemțiune al reclamantei la achiziționarea
imobilului.
Analizând
obligațiile impuse de legea specială proprietarului unui imobil monument
istoric, se constată că imobilul asupra căruia legea reglementează exercitarea
unui drept de preemțiune nu poate fi vândut unei alte persoane la un preț egal
sau inferior ofertei făcute de titularul dreptului de preemțiune.
Dreptul
de preemțiune reprezintă, deci, dreptul titularului de a cumpăra bunul cu
prioritate.
Proprietarii,
persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenționează sa vândă
monumente istorice, transmit direcției județene pentru cultură, culte și
patrimoniul cultural național înștiințarea privind intenția de vânzare,
însoțită de documentația stabilită prin ordin al ministrului culturii și
cultelor.
Termenul de
exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maximum 25 de zile de
la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns la
Ministerul Culturii și Cultelor; titularii dreptului de preemțiune vor prevedea
în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de
preemțiune.
În cazul în
care Ministerul Culturii și Cultelor nu își exercită dreptul de preemțiune în
termen, acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot
exercita în maximum 15 zile.
Comunicările
privind neexercitarea dreptului de preemțiune au termen de valabilitate pentru
întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situațiile în
care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.
Manifestarea
de voință a reclamantului, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 80 din 7
septembrie 2009, de a achiziționa imobilul B.T.E. (în prezent B.D.) nu este
suficientă pentru a justifica intenția sa neechivocă de încheia contractul de
vânzare-cumpărare, în condițiile în care, deși notificat cu privire la prețul
imobilului încă din luna septembrie 2009, recurentul nu a făcut nici un demers
pentru obținerea bugetului aferent plății.
Mai mult decât
atât, recurentul-reclamant nu s-a prezentat nici în fața notarului public, la
momentul perfectării vânzării, pentru a încheia contractul în baza dreptului de
preemțiune pe care îl exercitase anterior.
Criticile
referitoare la caracterul incomplet al corespondenței din care rezultă că
intimata a încunoștințat pârâta cu privire la rapoartele de evaluare nu pot fi
analizate de instanța de recurs întrucât se referă la netemeinicia deciziei
pronunțate și nu fac obiect al controlului de legalitate a hotărârii.
Invocarea
lipsei mandatului de reprezentare pentru societatea vânzătoare, ca și motiv de
recurs, nu poate fi primită în condițiile în care hotărârea adunării generale a
acționarilor nu a fost atacată în justiție pe cale prevăzută de Legea nr. 31/1990.
În fine,
nici critica referitoare la greșita admitere a excepției lipsei calității
procesual active a Consiliului Local, ca reprezentant al orașului Băile
Herculane, nu este apreciată ca fiind întemeiată întrucât, potrivit art. 67 din
Legea nr. 215/2001, nu Consiliul Local, ci Primarul reprezintă în justiție
unitatea administrativ teritorială, respectiv comuna sau orașul, astfel ca
dezlegarea dată de instanța de apel acestui motiv de apel este cea legală.
Față de considerentele redate pe larg
mai sus, apreciind că nu subzistă nici un motiv de modificare a deciziei
recurate, înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge
recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., văzând
culpa procesuală a recurentei, se va dispune obligarea acesteia la plata sumei
de 6.200 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata-pârâtă SC C.C.
SRL, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
recurentul-reclamant Orașul Băile Herculane - reprezentat prin Consiliul Local
Băile Herculane și prin Primarul Orașului Băile Herculane împotriva deciziei nr.
24/A din 26 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția a II-a
civilă, ca nefondat.
Obligă
recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte SC C.C. SRL Băile Herculane
suma de 6.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând
onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi
4 decembrie 2012