ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 866/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 866/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă
nr. 31/A din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosar
nr. 5605.2/115/2006, s-a admis apelul declarat de pârâții M.D.M., M.M., M.I. și
M.L. împotriva sentinței civile nr. 1943 din 4 octombrie 2010 pronunțată de
Judecătoria Caransebeș în același dosar, cu consecința modificării în parte a
acestei hotărâri respectiv admiterea în parte a acțiunii civile formulată de
reclamanta Primăria Municipiului Caransebeș și Consiliul Local Municipal
Caransebeș împotriva pârâților recurenți, astfel:
S-a constatat
nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 11/2002/112 încheiat
între CLM Caransebeș și pârâții I.V. și I.A.; constatarea nulității absolute a
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3251 din 2 septembrie
2002 de către BNP S.G., încheiat între aceleași părți; constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2018 din 10
iunie 2003 de către BNP S.G., încheiat între I.V. și I.A., în calitate de
vânzători și pârâții M.I., M.L. și M.D.M.
S-a dispus repunerea
părților în situația anterioară încheierii contractelor nule; radierea din
Cartea Funciară a înscrierilor drepturilor dobândite în baza contractelor nule
absolut și revenirea la situația anterioară din C.F. nr. 1140 Caransebeș.
S-a respins capătul
de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de
închiriere nr. 12602 din 15 octombrie 2001 încheiat între Primăria municipiului
Caransebeș și I.V.
Recursul declarat de
pârâții M.L., M.D.M., M.I. și M.I. jr. a fost respins prin decizia nr. 949 din
22 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut că, deși recursul a fost declarat de pârâți în
termenul legal de 15 zile reglementat de art. 301 indice 1 C. proc. civ., la 1
aprilie 2011, motivele de recurs au fost depuse cu depășirea acestui termen
imperativ, contrar art. 303 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv la 2 iunie 2011)
și cu încălcarea dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., fiind depuse direct la
instanța de recurs – Curtea de Apel Timișoara și nu la instanța a cărei
hotărâre se atacă, respectiv Tribunalul Caraș Severin.
Față de această
situație, Curtea a reținut incidența excepției reglementată în mod imperativ de
art. 302 și art. 306 C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului.
Împotriva deciziei
s-a declarat recurs de către
M.I., care a invocat
următoarele:
- Nu a fost parte în
actul 2018/2003 astfel încât să fie considerat pârât în cauză de către
Tribunalul Caraș Severin și să fie obligat la cheltuieli de judecată, mai ales
că nu a fost citat și nici nu i s-au comunicat acțiunea și înscrisurile atașate
la aceasta.
- Precizează că nu a
încheiat actul anulat și că tribunalul s-a aflat într-o gravă eroare, fiind
prejudiciat prin aceasta.
Concluzionând,
recurentul arată că nu poate plăti pentru un contract anulat în care nu este
parte și nu a fost nici măcar citat pentru a se putea apăra.
Intimata nu a
formulat întâmpinare.
Analizând recursul cu
care a fost învestită instanța se constată că acesta vizează o decizie
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, ca instanță de recurs –
în condițiile art. 299 C. proc. civ., decizie ce este irevocabilă.
Față de această
situație, având în vedere că decizia atacată este irevocabilă, Înalta Curte va
respinge recursul ca
inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva deciziei civile nr. 949 din 22
septembrie 2011, pronunțată de Secția civilă a Curții de Apel Timișoara, ca
inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
22 februarie 2012.