ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 866/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 31/A din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosar nr. 5605.2/115/2006, s-a admis apelul declarat de pârâții M.D.M., M.M., M.I. și M.L. împotriva sentinței civile nr. 1943 din 4 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în același dosar, cu consecința modificării în parte a acestei hotărâri respectiv admiterea în parte a acțiunii civile formulată de reclamanta Primăria Municipiului Caransebeș și Consiliul Local Municipal Caransebeș împotriva pârâților recurenți, astfel: S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 11/2002/112 încheiat între CLM Caransebeș și pârâții I.V.

și I.A.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3251 din 2 septembrie 2002 de către BNP S.G., încheiat între aceleași părți; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2018 din 10 iunie 2003 de către BNP S.G., încheiat între I.V. și I.A., în calitate de vânzători și pârâții M.I., M.L. și M.D.M. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor nule; radierea din Cartea Funciară a înscrierilor drepturilor dobândite în baza contractelor nule absolut și revenirea la situația anterioară din C.F. nr. 1140 Caransebeș. S-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 12602 din 15 octombrie 2001 încheiat între Primăria municipiului Caransebeș și I.V.

Recursul declarat de pârâții M.L., M.D.M., M.I. și M.I. jr. a fost respins prin decizia nr. 949 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, deși recursul a fost declarat de pârâți în termenul legal de 15 zile reglementat de art. 301 indice 1 C. proc. civ., la 1 aprilie 2011, motivele de recurs au fost depuse cu depășirea acestui termen imperativ, contrar art. 303 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv la 2 iunie 2011) și cu încălcarea dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., fiind depuse direct la instanța de recurs – Curtea de Apel Timișoara și nu la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv Tribunalul Caraș Severin. Față de această situație, Curtea a reținut incidența excepției reglementată în mod imperativ de art. 302 și art. 306 C. proc.

civ., respectiv nulitatea recursului. Împotriva deciziei s-a declarat recurs de către M.I., care a invocat următoarele: - Nu a fost parte în actul 2018/2003 astfel încât să fie considerat pârât în cauză de către Tribunalul Caraș Severin și să fie obligat la cheltuieli de judecată, mai ales că nu a fost citat și nici nu i s-au comunicat acțiunea și înscrisurile atașate la aceasta. - Precizează că nu a încheiat actul anulat și că tribunalul s-a aflat într-o gravă eroare, fiind prejudiciat prin aceasta. Concluzionând, recurentul arată că nu poate plăti pentru un contract anulat în care nu este parte și nu a fost nici măcar citat pentru a se putea apăra. Intimata nu a formulat întâmpinare. Analizând recursul cu care a fost învestită instanța se constată că acesta vizează o decizie pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, ca instanță de recurs – în condițiile art. 299 C. proc.

civ., decizie ce este irevocabilă. Față de această situație, având în vedere că decizia atacată este irevocabilă, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva deciziei civile nr. 949 din 22 septembrie 2011, pronunțată de Secția civilă a Curții de Apel Timișoara, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2012.