ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 240 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 170/P/2010 din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: La data de 03 mai 2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara plângerea petentului I.I., prin care acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc T.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

Cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, petentul a menționat că intimatul T.I. a pus în executare un titlu executoriu (decizia civilă nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraș-Severin) ce nu era învestit cu formulă executorie, a continuat executarea silită în dosarul execuțional numărul 220/2008 deși, prin încheierea nr. 139 din 16 iulie 2008, Judecătoria Bozovici a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul nr. 789/194/2008 al aceleiași instanțe și a trecut la indisponibilizarea unor bunuri comune, în condițiile în care creanța pe care o avea creditorul era personală.

În ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, petentul arată că, în actele întocmite de către executor în dosarul execuțional nr. 220/2008 și folosite în cadrul procedurii executării silite, intimatul a consemnat că titlu executoriu (decizia civilă nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraș-Severin) este învestit cu formulă executorie, aspect contrar realității. Prin rezoluția nr. 170/P/2010 din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus, în baza art. 10 lit. a), d) și f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul executor judecătoresc T.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

În motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că: - prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Bozovici la data de 09 martie 2007, numitul I.I. a solicitat revocarea donațiilor ce au făcut obiectul contractelor de donație autentificate la B.N.P. S.G. sub numărul 2970 din 14 august 2002 pentru suma de 97.181.600 lei vechi și sub numărul 659 din 24 ianuarie 2002 pentru suma de 540.000.000 lei vechi și obligarea numitului I.I. la restituirea sumelor de bani obiect al donațiilor; - prin sentința civilă nr. 521 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Bozovici în dosarul nr. 196/194/2007, instanța de judecată a respins acțiunea civilă formulată de către numitul I.I.; - prin decizia civilă nr. 226/R din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul cu același număr, instanța de judecată a admis recursul reclamantului și acțiunea, a dispus revocarea contractelor de donație amintite anterior și obligarea numitului I.I.

la restituirea sumei de 63.718, 16 lei noi, ce a făcut obiectul donațiilor menționate mai sus; - la data de 03 iulie 2008, numitul I.I., prin avocat V.V., a formulat o cerere de executare silită către B.E.J. T.M., formându-se astfel dosarul execuțional nr. 220/2008; - anterior acestei solicitări, numitul I.I. a cerut învestirea cu formulă executorie a deciziei civile nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraș-Severin și, potrivit adresei nr. 248 din 06 iulie 2010 a Judecătoriei Bozovici, prin rezoluția judecătorului de serviciu din data de 23 iunie 2008, s-a dispus definitivarea și învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 521 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Bozovici în dosarul nr. 196/194/2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă anterior menționată; - pe parcursul executării silite, intimatul T.I.

a procedat la înființarea popririi, la data de 03 iulie 2008, pe toate acțiunile pe care petentului I.I. le deține la SC A.C. SA, până la concurența debitului de 63.178.16 lei, cu titlu de pretenții; - la data de 04 decembrie 2008, intimatul T.I. a întocmit somația de plată imobiliară prin care îl soma pe debitorul I.I. să plătească debitul total de 79.702.76 lei, în caz contrar urmând a se proceda la vânzarea silită a imobilului înscris în C.F.

nr. 380 Caransebeșul Nou, nr. top 93 – grădină în intravilan de 500 mp și top 94 – casa nr. 113 cu curte în intravilan de 968 mp; - conform extrasului de carte funciară nr. 380 Caransebeșul Nou, eliberat la data de 11 decembrie 2008, casa cu numărul 113 se află în proprietatea Circumscripției Sanitare Veterinară Caransebeș, iar terenul se afla în proprietatea numitului I.I.; din examinarea părții a II-a a extrasului, rubrica „înscrieri privitoare la proprietate”, rezultă că la poziția 11 se afla notat procesul dintre municipiul Caransebeș, Consiliul Local al municipiului Caransebeș c/a I.I. pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2971/2002; - la data de 02 aprilie 2009 s-a întocmit de către intimat procesul-verbal de constatare a suspendării executării silite în dosarul nr. 220/2008 al B.E.J.

T.I., în temeiul încheierii nr. 669/104/2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 792/208/2009 hotărâre prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare în dosarul nr. 791/208/2009; - în ceea ce privește încălcarea atribuțiilor de serviciu de către intimat prin continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 220/2008, deși prin încheierea nr. 139 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Bozovici s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul numărul 789/194/2008 al aceleiași instanțe, prin rezoluția nr. 552/P din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 228 C. proc.

pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus, pentru același aspect sesizat, neînceperea urmăririi penale față de T.I., soluția fiind menținută prin rezoluția numărul 457/11/2 din 18 mai 2009 a aceleași unități; - în condițiile în care neîndeplinirea procedurii de învestire cu formulă executorie, ce atrage sancțiunea nulității ca o consecință a încălcării unei norme legale imperative, putea fi invocată pe calea contestației la executare, în sarcina executorului judecătoresc nu se poate reține că și-a încălcat atribuțiile de serviciu, cu atât mai mult cu cât doar creditorul este cel care poate să recurgă la procedura învestirii cu formulă executorie; - referitor la încălcarea atribuțiilor de serviciu prin urmărirea unor bunuri comune pentru o datorie cu caracter personal, notarea somației de plată pentru suma de 79.702,76 lei în C.F.

nr. 380 Caransebeșul Nou, deși terenul era bun comun, nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane, deoarece, la data notării somației în C.F., era notat, la poziția 11, procesul dintre municipiul Caransebeș, Consiliul Local al municipiului Caransebeș c/a I.I.

pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2971/2002 și în urma căruia, potrivit susținerilor petentului, contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat, iar terenul a revenit în proprietatea Consiliul Local al municipiului Caransebeș; - prin folosirea formulei „executare silită în temeiul titlului executoriu – decizia civilă nr. 226/R/2008 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și sentința civilă nr. 521/2007 pronunțată de Judecătoria Bozovici, ambele în dosarul numărul 196/194/2007, învestită cu formulă executorie”, intimatul nu a falsificat actele întocmite în exercițiul atribuțiilor de serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Împotriva acestei rezoluții, petentul I.I. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respinsă prin rezoluția nr. 943/II/2/2010 din 24 august 2010. Împotriva rezoluției de respingere a plângerii, petentul a formulat în termenul legal plângere la instanța de judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 958/59/2010 din 03 septembrie 2010. Examinând plângerea petentului prin prisma motivelor invocate și a materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței, Curtea a constatat că aceasta este nefondată. Potrivit art. 246 C. pen., infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Aspectul privitor la pretinsa încălcare a atribuțiilor de serviciu de către intimat prin continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 220/2008, deși prin încheierea nr. 139 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Bozovici s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul numărul 789/194/2008 al aceleiași instanțe, a făcut obiectul cercetărilor și în alt dosar, prin rezoluția nr. 552/P din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 228 C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.I., soluția fiind menținută prin rezoluția numărul 457/11/2/2009 din 18 mai 2009 a aceleași unități.

Soluția procurorului a fost atacată de petent cu plângere la instanță, respinsă prin sentința penală nr. 237 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin respingerea recursului (decizia penală nr. 1020/R din 17 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Din starea de fapt reținută nu rezultă că intimatul executor judecătoresc T.I., cu știință, nu ar fi îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului. Contrar susținerilor petentului, nu decizia dată în recurs se învestește cu formulă executorie, ci, potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. civ., sentința primei instanțe, chiar dacă a fost modificată în căile de atac.

Intimatul a pus în executare o hotărâre judecătorească învestită cu formulă executorie, așa cum rezultă din copia dosarului execuțional (filele 28-29 dosar urmărire penală). În ceea ce privește pretinsa încălcare a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc prin faptul că ar fi urmărit bunuri comune pentru o datorie cu caracter personal, lipsește cerința esențială a vătămării intereselor legale ale petentului și, ca atare, nu subzistă latura obiectivă a infracțiunii reclamate. În legătură cu acuzația de săvârșire a infracțiunilor de fals intelectual, art. 289 C. pen. prevede c ă aceasta constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

În cauză, intimatul nu a făcut vreo mențiune necorespunzătoare adevărului în actele întocmite pe parcursul executării silite. Expresia folosită de intimat și incriminată de petent nu poate avea semnificația unui fals intelectual, întrucât aspectele inserate corespund realității. Împotriva sentinței penale nr. 240 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, în termen legal, a declarat recurs petiționarul I.I. Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 martie 2011, petiționarul arată că înțelege să își retragă recursul formulat în cauză, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., instanța urmează să ia act de manifestarea de voință a recurentului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de petiționarul I.I. împotriva sentinței penale nr. 240 PI din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.