ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2011

Asupra recursului penal

de față;

Prin sentința penală

nr. 240 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.I. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 170/P/2010 din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

La data de 03 mai 2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara plângerea petentului I.I.,

prin care acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului

judecătoresc T.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, prevăzute și

pedepsite de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

Cu referire la

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, petentul a

menționat că intimatul T.I. a pus în executare un titlu executoriu (decizia

civilă nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraș-Severin) ce nu era învestit cu

formulă executorie, a continuat executarea silită în dosarul execuțional

numărul 220/2008 deși, prin încheierea nr. 139 din 16 iulie 2008, Judecătoria

Bozovici a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la

soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul nr. 789/194/2008 al

aceleiași instanțe și a trecut la indisponibilizarea unor bunuri comune, în

condițiile în care creanța pe care o avea creditorul era personală.

În ceea ce privește

infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, petentul arată că, în actele

întocmite de către executor în dosarul execuțional nr. 220/2008 și folosite în

cadrul procedurii executării silite, intimatul a consemnat că titlu executoriu

(decizia civilă nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraș-Severin) este învestit cu

formulă executorie, aspect contrar realității.

Prin rezoluția nr. 170/P/2010

din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus,

în baza art. 10 lit. a), d) și f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de intimatul executor judecătoresc T.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de

fals, prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

În motivarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că:

- prin acțiunea

civilă înregistrată la Judecătoria Bozovici la data de 09 martie 2007, numitul I.I.

a solicitat revocarea donațiilor ce au făcut obiectul contractelor de donație

autentificate la B.N.P. S.G. sub numărul 2970 din 14 august 2002 pentru suma de

97.181.600 lei vechi și sub numărul 659 din 24 ianuarie 2002 pentru suma de

540.000.000 lei vechi și obligarea numitului I.I. la restituirea sumelor de

bani obiect al donațiilor;

- prin sentința

civilă nr. 521 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Bozovici în

dosarul nr. 196/194/2007, instanța de judecată a respins acțiunea civilă

formulată de către numitul I.I.;

- prin decizia civilă

nr. 226/R din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul cu

același număr, instanța de judecată a admis recursul reclamantului și acțiunea,

a dispus revocarea contractelor de donație amintite anterior și obligarea

numitului I.I. la restituirea sumei de 63.718, 16 lei noi, ce a făcut obiectul

donațiilor menționate mai sus;

- la data de 03 iulie

2008, numitul I.I., prin avocat V.V., a formulat o cerere de executare silită

către B.E.J. T.M., formându-se astfel dosarul execuțional nr. 220/2008;

- anterior acestei

solicitări, numitul I.I. a cerut învestirea cu formulă executorie a deciziei

civile nr. 226/R/2008 a Tribunalului Caraș-Severin și, potrivit adresei nr. 248

din 06 iulie 2010 a Judecătoriei Bozovici, prin rezoluția judecătorului de

serviciu din data de 23 iunie 2008, s-a dispus definitivarea și învestirea cu

formulă executorie a sentinței civile nr. 521 din 21 noiembrie 2007, pronunțată

de Judecătoria Bozovici în dosarul nr. 196/194/2007, rămasă definitivă și

irevocabilă prin decizia civilă anterior menționată;

- pe parcursul

executării silite, intimatul T.I. a procedat la înființarea popririi, la data

de 03 iulie 2008, pe toate acțiunile pe care petentului I.I. le deține la SC

A.C. SA, până la concurența debitului de 63.178.16 lei, cu titlu de pretenții;

- la data de 04

decembrie 2008, intimatul T.I. a întocmit somația de plată imobiliară prin care

îl soma pe debitorul I.I. să plătească debitul total de 79.702.76 lei, în caz

contrar urmând a se proceda la vânzarea silită a imobilului înscris în C.F. nr.

380 Caransebeșul Nou, nr. top 93 – grădină în intravilan de 500 mp și top 94 –

casa nr. 113 cu curte în intravilan de 968 mp;

- conform extrasului

de carte funciară nr. 380 Caransebeșul Nou, eliberat la data de 11 decembrie 2008,

casa cu numărul 113 se află în proprietatea Circumscripției Sanitare Veterinară

Caransebeș, iar terenul se afla în proprietatea numitului I.I.; din examinarea

părții a II-a a extrasului, rubrica „înscrieri privitoare la proprietate”,

rezultă că la poziția 11 se afla notat procesul dintre municipiul Caransebeș,

Consiliul Local al municipiului Caransebeș c/a I.I. pentru constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul

2971/2002;

- la data de 02

aprilie 2009 s-a întocmit de către intimat procesul-verbal de constatare a

suspendării executării silite în dosarul nr. 220/2008 al B.E.J. T.I., în

temeiul încheierii nr. 669/104/2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în

dosarul nr. 792/208/2009 hotărâre prin care s-a dispus suspendarea provizorie a

executării silite până la soluționarea cererii de suspendare în dosarul nr. 791/208/2009;

- în ceea ce privește

încălcarea atribuțiilor de serviciu de către intimat prin continuarea

executării silite în dosarul execuțional nr. 220/2008, deși prin încheierea nr.

139 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Bozovici s-a dispus suspendarea provizorie

a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată în

dosarul numărul 789/194/2008 al aceleiași instanțe, prin rezoluția nr. 552/P

din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în

temeiul art. 228 C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus, pentru același aspect sesizat, neînceperea urmăririi penale față de

T.I., soluția fiind menținută prin rezoluția numărul 457/11/2 din 18 mai 2009 a aceleași unități;

- în condițiile în

care neîndeplinirea procedurii de învestire cu formulă executorie, ce atrage

sancțiunea nulității ca o consecință a încălcării unei norme legale imperative,

putea fi invocată pe calea contestației la executare, în sarcina executorului judecătoresc

nu se poate reține că și-a încălcat atribuțiile de serviciu, cu atât mai mult

cu cât doar creditorul este cel care poate să recurgă la procedura învestirii

cu formulă executorie;

- referitor la

încălcarea atribuțiilor de serviciu prin urmărirea unor bunuri comune pentru o

datorie cu caracter personal, notarea somației de plată pentru suma de

79.702,76 lei în C.F. nr. 380 Caransebeșul Nou, deși terenul era bun comun, nu

a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane, deoarece, la data notării

somației în C.F., era notat, la poziția 11, procesul dintre municipiul

Caransebeș, Consiliul Local al municipiului Caransebeș c/a I.I. pentru

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub numărul 2971/2002 și în urma căruia, potrivit susținerilor petentului,

contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat, iar terenul a revenit în

proprietatea Consiliul Local al municipiului Caransebeș;

- prin folosirea

formulei „executare silită în temeiul titlului executoriu – decizia civilă nr. 226/R/2008

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și sentința civilă nr. 521/2007

pronunțată de Judecătoria Bozovici, ambele în dosarul numărul 196/194/2007, învestită

cu formulă executorie”, intimatul nu a falsificat actele întocmite în exercițiul

atribuțiilor de serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele

date sau împrejurări.

Împotriva

acestei rezoluții, petentul I.I. a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respinsă prin rezoluția nr. 943/II/2/2010

din 24 august 2010.

Împotriva rezoluției

de respingere a plângerii, petentul a formulat în termenul legal plângere la

instanța de judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală,

sub nr. 958/59/2010 din 03 septembrie 2010.

Examinând plângerea

petentului prin prisma motivelor invocate și a materialului probator aflat la

dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței, Curtea a constatat că

aceasta este nefondată.

Potrivit art. 246 C.

pen., infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în

fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu,

cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Aspectul privitor la

pretinsa încălcare a atribuțiilor de serviciu de către intimat prin continuarea

executării silite în dosarul execuțional nr. 220/2008, deși prin încheierea nr.

139 din 16 iulie 2008 a Judecătoriei Bozovici s-a dispus suspendarea provizorie

a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată în

dosarul numărul 789/194/2008 al aceleiași instanțe, a făcut obiectul cercetărilor

și în alt dosar, prin rezoluția nr. 552/P din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 228 C. proc. pen. în

referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi

penale față de intimatul T.I., soluția fiind menținută prin rezoluția numărul

457/11/2/2009 din 18 mai 2009 a aceleași unități. Soluția procurorului a fost

atacată de petent cu plângere la instanță, respinsă prin sentința penală nr. 237

din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin respingerea recursului

(decizia penală nr. 1020/R din 17 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Din starea de fapt

reținută nu rezultă că intimatul executor judecătoresc T.I., cu știință, nu ar

fi îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta ar

fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.

Contrar susținerilor

petentului, nu decizia dată în recurs se învestește cu formulă executorie, ci,

potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. civ., sentința primei instanțe, chiar dacă

a fost modificată în căile de atac. Intimatul a pus în executare o hotărâre

judecătorească învestită cu formulă executorie, așa cum rezultă din copia

dosarului execuțional (filele 28-29 dosar urmărire penală).

În ceea ce privește

pretinsa încălcare a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc

prin faptul că ar fi urmărit bunuri comune pentru o datorie cu caracter

personal, lipsește cerința esențială a vătămării intereselor legale ale

petentului și, ca

atare,

nu subzistă latura obiectivă a infracțiunii reclamate.

În legătură cu

acuzația de săvârșire a infracțiunilor de fals intelectual, art. 289 C. pen.

prevede c

ă

aceasta constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii

acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu,

prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin

omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

În cauză, intimatul

nu a făcut vreo mențiune necorespunzătoare adevărului în actele întocmite pe

parcursul executării silite. Expresia folosită de intimat și incriminată de

petent nu poate avea semnificația unui fals intelectual, întrucât aspectele

inserate corespund realității.

Împotriva sentinței

penale nr. 240 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, în termen

legal, a declarat recurs petiționarul I.I.

Prin cererea

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 martie 2011,

petiționarul arată că înțelege să își retragă recursul formulat în cauză, motiv

pentru care, în baza dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) raportat la

art. 369 C. proc. pen., instanța urmează să ia act de manifestarea de voință a

recurentului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de

petiționarul I.I. împotriva sentinței penale nr. 240 PI din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie

2011.