ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5039/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de

12 noiembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.T. SRL a chemat în judecată

pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj - Direcția Județeană pentru

Accize și Operațiuni Vamale Bihor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o

va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 387/2009 emisă de Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca netemeinică și nelegală, și, pe

cale de consecință, anularea deciziei de impunere, a raportului de inspecție

fiscală și a deciziei de măsuri asigurătorii din 25 februarie 2009 și, drept

urmare, să se constate că reclamanta este scutită de la plata accizelor pentru

importul de cărbune, cu cheltuieli de judecată. Totodată, reclamanta a

solicitat instanței să dispună și suspendarea executării actelor administrative

contestate, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut, în esență, că, în perioada 09-25 februarie 2009, societatea a fost

supusă inspecției fiscale cu privire la regimul accizelor, deținerea,

declararea calculului și plata accizelor pentru produsele energetice

comercializate în perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2008 și că, prin

actele contestate, în mod netemeinic și nelegal, a fost stabilită în sarcina

societății obligația de plată a sumei de 4.557.148 RON, din care suma de

2.904.597 RON, reprezentând accize pentru cărbune și cocs, și 1.652.551 RON,

reprezentând majorări de întârziere aferente.

Prin sentința civilă nr. 62/CA/2010 din

10 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC M.T.

SRL și cererea de suspendare a executării formulată de aceeași reclamantă.

civile pronunțate de Curtea de apel

Cu privire la sentința civilă nr. 62/CA/2010

din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC M.T. SRL a formulat cerere de revizuire,

în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004 și art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care

a fost înregistrată pe rolul Curții de apel la data de 01 aprilie 2011, formând

obiectul Dosarului nr. 1298/35/2009 al acestei instanțe.

ce formează obiectul cererii de revizuire

În cadrul cererii de revizuire, în temeiul

art. 325 C. proc. civ., revizuenta SC M.T. SRL a solicitat suspendarea executării

sentinței civile atacate până la soluționarea cererii de revizuire.

În motivarea cererii, revizuenta arată

că executarea hotărârii judecătorești ar avea drept rezultat imposibilitatea respectării

planului de reorganizare aprobat de judecătorul sindic la data de 02 februarie 2011,

cu consecință prejudicierii grave a activității și intrarea inevitabilă a societății

în faliment.

Arată revizuenta că prejudicierea societății

este reprezentată și de faptul că, prin planul de reorganizare deja aprobat de toți

creditorii, inclusiv cel fiscal și judecătorul-sindic, s-a prevăzut ca debitul principal

stabilit a fi datorat prin decizia organului de control vamal din 25 februarie 2009,

constând în suma de 2.904.597 RON, să fie compensat de drept de către organele fiscale,

iar debitul privind majorările de întârziere să fie, stins eșalonat până la data

de 31 decembrie 2012, această din ultimă operațiune fiind sub condiția suspensivă

a rămânerii definitive a sentinței defavorabile.

Ulterior pronunțării sentinței civile

nr. 62/CA din 10 februarie 2010, organul fiscal teritorial și-a schimbat poziția,

considerând că s-a împlinit condiția suspensivă prevăzută în plan, însă nu cu privire

doar la accesorii, ci și cu privire la debitul principal, astfel că suma achitată

de societate conform planului la data de 13 decembrie 2010 a stins debitul principal

și nu majorările de întârziere. Pe cale de consecință, susține revizuenta că planul

de reorganizare nu a fost respectat de către organul fiscal teritorial cu privire

la efectuarea compensării de drept privind debitul principal, precum și cu privire

la accesoriile stabilite prin decizia din 25 februarie 2009, care face obiectul

contestației soluționate prin sentința nr. 62/CA din 10 februarie 2010.

Astfel, mai arată revizuenta că, prin suspendarea

sentinței civile nr. 62/CA din 10 februarie 2010 până la soluționarea revizuirii,

se preîntâmpină intrarea societății în faliment, cu posibilitatea continuării planului

de reorganizare aprobat, având în vedere faptul că, la data de 30 iunie 2011, societatea

trebuie să efectueze următoarea plată în sumă de 1.000.000 RON pentru stingerea

debitului constând în accesorii ale obligației fiscale principale. în continuare,

revizuenta expune pe larg situația de fapt și de drept potrivit documentelor privind

reorganizarea judiciară a societății. Revizuenta a depus dovada achitării cauțiunii,

și anume recipisa din 17 iunie 2011 de consemnare la C. Bank a sumei de 500 RON.

executării sentinței ce formează obiectul cererii de revizuire

Prin încheierea pronunțată la data de 24

iunie 2011 în Dosarul nr. 1298/35/2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de revizuenta

SC M.T. SRL privind suspendarea executării sentinței nr. 62 din 10 februarie 2010

a Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea

de apel a reținut, în esență, că, prin sentința a cărei suspendare se solicită,

s-a dispus respingerea cererii reclamantului și au fost menținute actele administrativ

fiscale contestate. Prin urmare, atâta vreme cât prin hotărâre nu s-au dispus obligații

în sarcina petentului, suspendarea hotărârii nu poate produce niciun efect. Suspendarea

acesteia n-ar putea produce efecte asupra actelor administrativ-fiscale, așa cum

în fapt tinde revizuentul când afirmă că, prin respingerea cererii de suspendare

a sentinței, s-ar compromite reorganizarea societății aflate în insolvență tocmai

din pricina debitelor fiscale.

Împotriva încheierii pronunțate la data

de 24 iunie 2011 în Dosarul nr. 1298/35/2009 de Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC M.T. SRL, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Revizuenta a reluat integral motivele cererii

de suspendare prezentate la pct. 1.4 din decizie, punctând îndeosebi refuzul D.G.F.P.

Bihor, în calitate de creditor, de a respecta planul de reorganizare a activității

aprobat în ședința creditorilor din 09 decembrie 2010, precum și direcționarea plății

în sumă de 1.000.000 RON achitată în contul creanței de 2.904.597 RON, în contul

altei datorii de 2.964.167 RON.

Referitor la procedura urmată de prima

instanță, recurenta a afirmat că cererea de suspendare a fost soluționată fără ca

dosarul cauzei (fond și recurs) să fie atașat, acesta aflându-se pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj

Prin întâmpinarea înregistrată la data

de 18 august 2011, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că o eventuală contestare

a modului în care Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor pune în aplicare

planul de reorganizare a societății urmează a fi soluționată de judecătorul sindic,

în procedura stabilită de Legea nr. 86/2006, nicidecum în fața instanței de contencios

administrativ.

Celălalt intimat nu a formulat întâmpinare.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma

criticilor recurentei, a apărării din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 325 C. proc.

civ., „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub

condiția dării unei cauțiuni”.

În speță, hotărârea a cărei executare se

solicită a fi suspendată are următorul dispozitiv:

„Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamanta SC M.T. SRL.

Respinge cererea de suspendare. Fără cheltuieli

de judecată.”

Prin urmare, nefiind stabilită în sarcina

recurentei-revizuente vreo obligație, potrivit art. 371

1

C. proc. civ.,

nu se poate pune problema executării silite a sentinței nr. 62 din 10 februarie

2010 a Curții de Apel Oradea, și, implicit, a suspendării acestei executări, calea

procedurală aleasă fiind în mod evident greșită.

Împrejurarea că dosarul cauzei, respectiv

dosarul privind judecata în fond și în recurs a contestației administrativ fiscale,

nu a fost atașat la dosarul de revizuire a sentinței nr. 62 din 10 februarie 2010

a Curții de Apel Oradea la momentul soluționării cererii de suspendare a executării

aceleiași sentințe, el aflându-se la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea unei alte cereri de revizuire

(împotriva deciziei nr. 5299 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal), nu poate avea vreo înrâurire

asupra soluției pronunțate.

La dosarul primei instanțe, se găsește

sentința nr. 62/CA din 10 februarie 2010, înscris necesar și suficient pentru a

aprecia asupra legalității cererii de suspendare.

de recurs pentru considerentele expuse, în temeiul art. 325 raportat la art. 403

alin. (3) C. proc. civ. și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul

de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.T.

SRL împotriva încheierii din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1298/35/2009,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

28 octombrie 2011.