ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5039/2011

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.T. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Bihor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 387/2009 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca netemeinică și nelegală, și, pe cale de consecință, anularea deciziei de impunere, a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de măsuri asigurătorii din 25 februarie 2009 și, drept urmare, să se constate că reclamanta este scutită de la plata accizelor pentru importul de cărbune, cu cheltuieli de judecată. Totodată, reclamanta a solicitat instanței să dispună și suspendarea executării actelor administrative contestate, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, că, în perioada 09-25 februarie 2009, societatea a fost supusă inspecției fiscale cu privire la regimul accizelor, deținerea, declararea calculului și plata accizelor pentru produsele energetice comercializate în perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2008 și că, prin actele contestate, în mod netemeinic și nelegal, a fost stabilită în sarcina societății obligația de plată a sumei de 4.557.148 RON, din care suma de 2.904.597 RON, reprezentând accize pentru cărbune și cocs, și 1.652.551 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 62/CA/2010 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC M.T. SRL și cererea de suspendare a executării formulată de aceeași reclamantă.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de apel Cu privire la sentința civilă nr. 62/CA/2010 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.T. SRL a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004 și art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de apel la data de 01 aprilie 2011, formând obiectul Dosarului nr. 1298/35/2009 al acestei instanțe.

Cererea de suspendare a executării sentinței ce formează obiectul cererii de revizuire În cadrul cererii de revizuire, în temeiul art. 325 C. proc. civ., revizuenta SC M.T. SRL a solicitat suspendarea executării sentinței civile atacate până la soluționarea cererii de revizuire. În motivarea cererii, revizuenta arată că executarea hotărârii judecătorești ar avea drept rezultat imposibilitatea respectării planului de reorganizare aprobat de judecătorul sindic la data de 02 februarie 2011, cu consecință prejudicierii grave a activității și intrarea inevitabilă a societății în faliment. Arată revizuenta că prejudicierea societății este reprezentată și de faptul că, prin planul de reorganizare deja aprobat de toți creditorii, inclusiv cel fiscal și judecătorul-sindic, s-a prevăzut ca debitul principal stabilit a fi datorat prin decizia organului de control vamal din 25 februarie 2009, constând în suma de 2.904.597 RON, să fie compensat de drept de către organele fiscale, iar debitul privind majorările de întârziere să fie, stins eșalonat până la data de 31 decembrie 2012, această din ultimă operațiune fiind sub condiția suspensivă a rămânerii definitive a sentinței defavorabile. Ulterior pronunțării sentinței civile nr. 62/CA din 10 februarie 2010, organul fiscal teritorial și-a schimbat poziția, considerând că s-a împlinit condiția suspensivă prevăzută în plan, însă nu cu privire doar la accesorii, ci și cu privire la debitul principal, astfel că suma achitată de societate conform planului la data de 13 decembrie 2010 a stins debitul principal și nu majorările de întârziere. Pe cale de consecință, susține revizuenta că planul de reorganizare nu a fost respectat de către organul fiscal teritorial cu privire la efectuarea compensării de drept privind debitul principal, precum și cu privire la accesoriile stabilite prin decizia din 25 februarie 2009, care face obiectul contestației soluționate prin sentința nr. 62/CA din 10 februarie 2010. Astfel, mai arată revizuenta că, prin suspendarea sentinței civile nr. 62/CA din 10 februarie 2010 până la soluționarea revizuirii, se preîntâmpină intrarea societății în faliment, cu posibilitatea continuării planului de reorganizare aprobat, având în vedere faptul că, la data de 30 iunie 2011, societatea trebuie să efectueze următoarea plată în sumă de 1.000.000 RON pentru stingerea debitului constând în accesorii ale obligației fiscale principale. în continuare, revizuenta expune pe larg situația de fapt și de drept potrivit documentelor privind reorganizarea judiciară a societății. Revizuenta a depus dovada achitării cauțiunii, și anume recipisa din 17 iunie 2011 de consemnare la C. Bank a sumei de 500 RON.

Soluția dată cererii de suspendare a executării sentinței ce formează obiectul cererii de revizuire Prin încheierea pronunțată la data de 24 iunie 2011 în Dosarul nr. 1298/35/2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de revizuenta SC M.T. SRL privind suspendarea executării sentinței nr. 62 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că, prin sentința a cărei suspendare se solicită, s-a dispus respingerea cererii reclamantului și au fost menținute actele administrativ fiscale contestate. Prin urmare, atâta vreme cât prin hotărâre nu s-au dispus obligații în sarcina petentului, suspendarea hotărârii nu poate produce niciun efect. Suspendarea acesteia n-ar putea produce efecte asupra actelor administrativ-fiscale, așa cum în fapt tinde revizuentul când afirmă că, prin respingerea cererii de suspendare a sentinței, s-ar compromite reorganizarea societății aflate în insolvență tocmai din pricina debitelor fiscale.

Calea de atac exercitată împotriva încheierii Împotriva încheierii pronunțate la data de 24 iunie 2011 în Dosarul nr. 1298/35/2009 de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC M.T. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Revizuenta a reluat integral motivele cererii de suspendare prezentate la pct. 1.4 din decizie, punctând îndeosebi refuzul D.G.F.P. Bihor, în calitate de creditor, de a respecta planul de reorganizare a activității aprobat în ședința creditorilor din 09 decembrie 2010, precum și direcționarea plății în sumă de 1.000.000 RON achitată în contul creanței de 2.904.597 RON, în contul altei datorii de 2.964.167 RON. Referitor la procedura urmată de prima instanță, recurenta a afirmat că cererea de suspendare a fost soluționată fără ca dosarul cauzei (fond și recurs) să fie atașat, acesta aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărările formulate de intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 august 2011, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că o eventuală contestare a modului în care Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor pune în aplicare planul de reorganizare a societății urmează a fi soluționată de judecătorul sindic, în procedura stabilită de Legea nr. 86/2006, nicidecum în fața instanței de contencios administrativ. Celălalt intimat nu a formulat întâmpinare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărării din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit dispozițiilor art. 325 C. proc. civ., „instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni”. În speță, hotărârea a cărei executare se solicită a fi suspendată are următorul dispozitiv: „Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC M.T. SRL. Respinge cererea de suspendare. Fără cheltuieli de judecată.” Prin urmare, nefiind stabilită în sarcina recurentei-revizuente vreo obligație, potrivit art. 371 1 C. proc. civ., nu se poate pune problema executării silite a sentinței nr. 62 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, și, implicit, a suspendării acestei executări, calea procedurală aleasă fiind în mod evident greșită. Împrejurarea că dosarul cauzei, respectiv dosarul privind judecata în fond și în recurs a contestației administrativ fiscale, nu a fost atașat la dosarul de revizuire a sentinței nr. 62 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea la momentul soluționării cererii de suspendare a executării aceleiași sentințe, el aflându-se la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea unei alte cereri de revizuire (împotriva deciziei nr. 5299 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal), nu poate avea vreo înrâurire asupra soluției pronunțate. La dosarul primei instanțe, se găsește sentința nr. 62/CA din 10 februarie 2010, înscris necesar și suficient pentru a aprecia asupra legalității cererii de suspendare. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs pentru considerentele expuse, în temeiul art. 325 raportat la art. 403 alin. (3) C. proc. civ. și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.