ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2260/2010

Asupra recursurilor de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 374 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta SC A. SRL Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâta SC E.O.M.D. SA Bacău, care a fost obligată să emită reclamantei aviz tehnic de racordare la rețeaua de energie electrică conform variantei c propuse de expert, constând în alimentarea radială din rețeaua publică de distribuție a energiei electrice din zonă. Cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la încheierea contractului de racordare contractarea și executarea lucrărilo de racordare la rețea, punerea în funcțiune a instalațiilor de racordare și punerea sub tensiune a instalației de utilizare a fost respinsă, dispunându-se obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.

În considerentele sentinței, instanța a reținut că reclamanta a adjudecat în cursul procedurii insolvenței debitoarei SC P. SA mai multe bunuri imobile fără a fi incluse în procesul verbal de adjudecare – utilitățile de care a beneficiat debitoarea. Apreciindu-se că acțiunea reclamantei este admisibilă numai în ce privește obligarea pârâtei la emiterea avizului tehnic de racordare, instanța și-a însușit „varianta c” propusă de expert întrucât nu implică impedimente de natură tehnică. În privința celorlalte petite s-a considerat că nu sunt fondate pentru că ar echivala cu încălcarea principiului libertății contractuale. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 73 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere dispozițiile H.G. nr. 867/2003 în vigoare la data introducerii acțiunii [art. 14 lit. e) și art. 15 lit. b)] conform cu care documentația anexată cererii de emitere a avizului tehnic trebuia să cuprindă studiul de soluție, avizat de operatorul de rețea, iar proba cu expertiză energetică nu poate echivala cu studiul de soluție. S-a mai reținut că Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei stabilește etapele de urmat pentru stabilirea soluției de racordare, etape ce nu au fost parcurse în cazul administrării expertizei cu consecința verificării de specialitate cu privire la modul în care sunt îndeplinite cerințele tehnice prin normele specifice.

Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs prin care a susținut următoarele: -Studiul de soluție propus de operatorul de rețea presupunea suportarea unor costuri estimate la 300.000 lei, urmărindu-se să se refacă vechea rețea de alimentare, refuzându-se orice propunere convenabilă. -Instanța de apel a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile legale, apreciind în mod eronat că avizul de racordare nu poate fi emis în lipsa unui studiu de soluție efectuat de SC E.O.M.D. SA sau o altă societate agreată de intimată. Se susține că dispozițiile legale au fost interpretate excesiv de restrictiv, făcând imposibilă penetrarea monopolului deținut de intimată. Concluziile instanței de apel către o veritabilă încălcare a accesului liber la justiție, expertiza tehnică reprezentând un veritabil studiu de soluție.

Dispozițiile H.G. nr. 867/2003 invocate ca temei legal în motivarea soluției nu mai erau în vigoare la data pronunțării, fiind abrogate de H.G. nr. 90/2008. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului. Analizând strict motivele de nelegalitate ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei, instanța apelului și-a argumentat soluția dată prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul promovării acțiunii în justiție, prevederi indicate și de reclamantă în cererea de precizare a acțiunii inițiale și anume H.G. nr. 867/2003 și care privesc aprobarea Regulamntului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public.

Potrivit normelor acestui regulament, norme ce au fost preluate în mare parte și de H.G. nr. 90/2008 prin care s-a aprobat Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, eliberarea avizului tehnic de racordare, presupune printre alte etape li elaborarea unui studiu de soluție, reglementându-se în concret necesitatea acesteia, etapele ce trebuiesc urmate și costurile acesteia astfel încât să se stabilească cele mai avantajoase soluții de racordare la rețeaua electrică din punct de vedere tehnic și economic.

Or, în condițiile în care reclamanta recunoaște prin chiar cererea de recurs că a refuzat întocmirea unui asemenea studiu din partea unei societăți (ce deține atestare de la pârâtă pentru o astfel de activitate) abilitate în acest sens, considerând că implică costuri prea împovărătoare și că nu se acceptă soluția propusă chiar de ea, aceasta nu face decât să-și invoce propria culpă pentru că nu urmărește altceva, prin demersul său, decât să ocolească prevederile legale impuse în acest domeniu. Procedând în acest mod, recurenta nu poate obține satisfacție în instanță și nici nu poate susține îngrădirea liberului acces la justiție, drept pentru care recursul său va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Piatra Neamț împotriva deciziei civile nr. 73 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.