ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2260/2010

Asupra recursurilor de

față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 374 din 2 aprilie 2009,

Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea precizată de

reclamanta SC A. SRL Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâta SC E.O.M.D.

SA Bacău, care a fost obligată să emită reclamantei aviz

tehnic de racordare la rețeaua de energie electrică conform variantei

c propuse de expert, constând în alimentarea radială din rețeaua

publică de distribuție a energiei electrice din zonă.

Cererea reclamantei pentru obligarea

pârâtei la încheierea contractului de racordare contractarea și executarea

lucrărilo de racordare la rețea, punerea în funcțiune a

instalațiilor de racordare și punerea sub tensiune a instalației

de utilizare a fost respinsă, dispunându-se obligarea pârâtei la plata

daunelor cominatorii.

În considerentele sentinței, instanța

a reținut că reclamanta a adjudecat în cursul procedurii

insolvenței debitoarei SC P. SA mai multe bunuri imobile fără a

fi incluse în procesul verbal de adjudecare – utilitățile de care a

beneficiat debitoarea. Apreciindu-se că acțiunea reclamantei este

admisibilă numai în ce privește obligarea pârâtei la emiterea

avizului tehnic de racordare, instanța și-a însușit „varianta c”

propusă de expert întrucât nu implică impedimente de natură

tehnică.

În privința celorlalte petite

s-a considerat că nu sunt fondate pentru că ar echivala cu

încălcarea principiului libertății contractuale.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 73 din 19 noiembrie 2009

a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, care a schimbat în tot sentința, în sensul că

a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a avut în vedere dispozițiile H.G. nr. 867/2003

în vigoare la data introducerii acțiunii [art. 14 lit. e) și art. 15 lit.

b)] conform cu care documentația anexată cererii de emitere a

avizului tehnic trebuia să cuprindă studiul de soluție, avizat

de operatorul de rețea, iar proba cu expertiză energetică nu

poate echivala cu studiul de soluție.

S-a mai reținut că Ordinul

Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei

stabilește etapele de urmat pentru stabilirea soluției de racordare,

etape ce nu au fost parcurse în cazul administrării expertizei cu

consecința verificării de specialitate cu privire la modul în care

sunt îndeplinite cerințele tehnice prin normele specifice.

Împotriva deciziei reclamanta a

declarat recurs prin care a susținut următoarele:

-Studiul de soluție propus de

operatorul de rețea presupunea suportarea unor costuri estimate la 300.000

lei, urmărindu-se să se refacă vechea rețea de alimentare,

refuzându-se orice propunere convenabilă.

-Instanța de apel a interpretat

și a aplicat greșit dispozițiile legale, apreciind în mod eronat

că avizul de racordare nu poate fi emis în lipsa unui studiu de

soluție efectuat de SC E.O.M.D. SA sau o altă societate agreată

de intimată.

Se susține că

dispozițiile legale au fost interpretate excesiv de restrictiv,

făcând imposibilă penetrarea monopolului deținut de

intimată.

Concluziile instanței de apel

către o veritabilă încălcare a accesului liber la justiție,

expertiza tehnică reprezentând un veritabil studiu de soluție.

Dispozițiile H.G. nr. 867/2003

invocate ca temei legal în motivarea soluției nu mai erau în vigoare la

data pronunțării, fiind abrogate de H.G. nr. 90/2008.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului.

Analizând strict motivele de

nelegalitate ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Așa cum s-a reținut

și în considerentele deciziei, instanța apelului și-a argumentat

soluția dată prin raportare la prevederile legale în vigoare la

momentul promovării acțiunii în justiție, prevederi indicate și

de reclamantă în cererea de precizare a acțiunii inițiale

și anume H.G. nr. 867/2003 și care privesc aprobarea Regulamntului

privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public.

Potrivit normelor acestui

regulament, norme ce au fost preluate în mare parte și de H.G. nr. 90/2008

prin care s-a aprobat Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la

rețelele electrice de interes public, eliberarea avizului tehnic de

racordare, presupune printre alte etape li elaborarea unui studiu de

soluție, reglementându-se în concret necesitatea acesteia, etapele ce

trebuiesc urmate și costurile acesteia astfel încât să se

stabilească cele mai avantajoase soluții de racordare la rețeaua

electrică din punct de vedere tehnic și economic.

Or, în condițiile în care

reclamanta recunoaște prin chiar cererea de recurs că a refuzat

întocmirea unui asemenea studiu din partea unei societăți (ce

deține atestare de la pârâtă pentru o astfel de activitate) abilitate

în acest sens, considerând că implică costuri prea

împovărătoare și că nu se acceptă soluția

propusă chiar de ea, aceasta nu face decât să-și invoce propria

culpă pentru că nu urmărește altceva, prin demersul

său, decât să ocolească prevederile legale impuse în acest

domeniu.

Procedând în acest mod, recurenta nu

poate obține satisfacție în instanță și nici nu poate

susține îngrădirea liberului acces la justiție, drept pentru

care recursul său va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A. SRL Piatra Neamț împotriva deciziei civile nr. 73 din 19

noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.