ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4317/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R. Rm. Sărat SA societate în

insolvență prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău a solicitat

în contradictoriu cu pârâta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Buzău obligarea

acesteia la plata sumei de 150.000 lei reprezentând lipsa de folosință a

rețelei de distribuție a energiei electrice proprietatea sa, folosită de pârâtă

în ultimii 3 ani, precum și preluarea contra cost a rețelei pe care o evaluează

la 150.000 lei.

Prin sentința nr. 145

din 25 februarie 2010 Tribunalul Buzău a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator judiciar S.P.R.L. R.S. reținând,

în esență, că reclamanta SC R. Rm. Sărat SA - în insolvență, a deținut în

patrimoniul său potrivit listei mijloacelor fixe, rețeaua de energie electrică

și transformator care alimentează agenți economici din zona alăturată

reclamantei.

S-a mai reținut că

începând cu anul 2005, reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă în

sensul unui eventual transfer a acestor bunuri către pârâtă, astfel cum rezultă

din conținutul adresei din 1 februarie 2005 (fila 19 din dosar), iar prin

răspunsul său pârâta a precizat motivul care face imposibilă preluarea rețelei

electrice și anume că aceasta nu se află pe domeniul public iar starea tehnică,

este necorespunzătoare (fila 5 din Dosar nr. 8634/2008).

Întrucât în cadrul

procedurii de faliment au fost lichidate bunuri din patrimoniul debitoarei,

reclamanta a înștiințat pârâta că este de acord cu branșarea clădirilor

achiziționate de cei 2 adjudecatari, fără nici o pretenție (fila 17).

Prin expertiza

efectuată în cauză s-a concluzionat, că pârâta a realizat profit pe anii 2005,

2006 și 2007 în sumă modică de 98,99 lei.

Între părți, însă nu

a fost încheiat un contract de închiriere iar în lipsa unui raport juridic

obligațional, plata contravalorii chiriei apare ca neîntemeiată.

Cât privește capătul

de cerere privind obligarea pârâtei la preluarea rețelei electrice evaluată la

suma de 150.000 lei, prima instanță a reținut că de asemeni este neîntemeiată,

potrivit următoarelor considerente: obligația este acel raport juridic în

temeiul căruia o persoană numită debitor este ținută față de alta numită

creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sancțiunea

constrângerii de stat în caz de neexecutare de bună voie.

Conținutul

raporturilor juridice de obligații, este determinat prin voința părților.

În situația dedusă

judecății, obiectul obligației din partea pârâtei constă într-o prestație

pozitivă, aceea de a prelua contra cost rețeaua evaluată la suma de 150.00 lei.

Indiferent de felul

prestației, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să aibă

natură juridică, să fie destinată creditorului, să prezinte interes pentru

creditor, să fie posibilă determinată sau determinabilă și să fie licită.

Aceste condiții, se

cer a fi îndeplinite cumulativ. Din analiza probelor administrate în cauză

rezultă că această condiție nu este îndeplinită, reclamanta nefăcând dovada

unei convenții care să dea naștere la obligații.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe de reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator

judiciar R.S. S.P.R.L. Buzău a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 65 din 26 mai 2010, reținând, în esență că, reclamanta a fost de acord cu

branșarea fără pretenții a locatarilor din blocurile ce au aparținut societății

și nu a societății furnizoare de electricitate.

Referitor la

pretențiile reclamantei de a i se acorda contravaloarea lipsei de folosință a

rețelei electrice, instanța de apel a constatat că solicitarea este

neîntemeiată având în vedere că această rețea este în proprietatea SC R. Rm.

Sărat SA, aceasta putând dispune de ea ca un adevărat proprietar, cu respectarea

dispozițiilor legale.

Totodată, instanța de

apel a apreciat că nu poate fi reținută susținerea apelantei cum că prezenta

obligație izvorăște dintr-un qvazidelict în condițiile art. 1198 C. civ. atâta

timp cât rețeaua de electricitate a fost realizată pentru a deservi atât

interesul societății de a beneficia de curent electric cât și al SC F.D.E.E.E.D.M.N.

SA - S.D.E.E. Buzău de a furniza energie electrică.

Împotriva deciziei

instanței de apel reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidatorul judiciar R.S.

S.P.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.

În motivarea acestui

motiv reclamanta a susținut că izvorul obligației a cărei realizare se urmărea

prin intermediul acțiunii introductive de instanță îl reprezenta un fapt

juridic, astfel cum acesta este definit prin intermediul art. 986 C. civ. și

nicidecum un act juridic astfel cum l-au calificat instanța de fond și ulterior

instanța de apel în tentativa lor de a verifica existența și validitatea

tuturor condițiilor de eficacitate proprii convențiilor civile.

Totodată, a susținut

recurenta, instanța de apel a restrâns într-o modalitate nedorită aria

izvoarelor obligațiilor civile ignorându-le pe acelea care se nasc din fapte

juridice.

Consecința directă a

concluziei inexistenței obligației de plată a pârâtei, motivată de inexistența

unui act juridic din care aceasta să derive, a condus la pronunțarea unei

soluții care lezează în mod grav cursul dintre cele mai importante atribute ale

dreptului de proprietate și anume pe acela în virtutea căruia proprietarul își

poate exploata bunul său și îi poate culege fructele.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei

recurate în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Recursul este

nefondat.

Prin prisma motivului

de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat

greșita interpretare a actului juridic dedus judecății în raport de prevederile

art. 986 C. civ., în sensul că izvorul obligației ce formează obiectul

prezentei cauze este reprezentat de un fapt juridic și nicidecum de un act

juridic astfel cum ambele instanțe au calificat acțiunea.

Analizând criticile

invocate, Înalta Curte constată că toate motivele subsumate acestui motiv de

nelegalitate sunt nefondate, având în vedere că acest text de lege

reglementează qvasi-contractul ca un fapt licit și voluntar din care se naște o

obligație către o altă persoană sau obligații reciproce între părți.

Este evident că în

situația dedusă judecății, obiectul obligației constă într-o prestație pozitivă

din partea pârâtei, aceea de a prelua contra cost rețeaua evaluată la suma de

150.000 lei. Astfel, în mod corect ambele instanțe au analizat motivele

acțiunii și raportul juridic dedus judecății, reținând inexistența unei

convenții care să dea naștere unor obligații între părți.

În ceea ce privește

critica privind lipsa de rol activ a instanței, Înalta Curte o constată

neîntemeiată, întrucât ambele instanțe au lămurit, raportat la motivele de fapt

care au stat la baza cererii de chemare în judecată, adevăratul ei temei de

drept, concluzionând că în lipsa unei înțelegeri prealabile dintre părți în

sensul preluării acestei rețele de către furnizorul de electricitate, instanța

nu se poate substitui voinței părților și să oblige SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA, S.D.E.E.

Buzău să preia contra cost această rețea.

În raport de toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute criticile recurentei,

urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator judiciar R.S. S.P.R.L.

Buzău împotriva Deciziei nr. 65 din 26 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 9 decembrie 2010.