ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4317/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R. Rm. Sărat SA societate în insolvență prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Buzău obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 lei reprezentând lipsa de folosință a rețelei de distribuție a energiei electrice proprietatea sa, folosită de pârâtă în ultimii 3 ani, precum și preluarea contra cost a rețelei pe care o evaluează la 150.000 lei. Prin sentința nr. 145 din 25 februarie 2010 Tribunalul Buzău a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator judiciar S.P.R.L. R.S. reținând, în esență, că reclamanta SC R. Rm.

Sărat SA - în insolvență, a deținut în patrimoniul său potrivit listei mijloacelor fixe, rețeaua de energie electrică și transformator care alimentează agenți economici din zona alăturată reclamantei. S-a mai reținut că începând cu anul 2005, reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă în sensul unui eventual transfer a acestor bunuri către pârâtă, astfel cum rezultă din conținutul adresei din 1 februarie 2005 (fila 19 din dosar), iar prin răspunsul său pârâta a precizat motivul care face imposibilă preluarea rețelei electrice și anume că aceasta nu se află pe domeniul public iar starea tehnică, este necorespunzătoare (fila 5 din Dosar nr. 8634/2008).

Întrucât în cadrul procedurii de faliment au fost lichidate bunuri din patrimoniul debitoarei, reclamanta a înștiințat pârâta că este de acord cu branșarea clădirilor achiziționate de cei 2 adjudecatari, fără nici o pretenție (fila 17). Prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat, că pârâta a realizat profit pe anii 2005, 2006 și 2007 în sumă modică de 98,99 lei. Între părți, însă nu a fost încheiat un contract de închiriere iar în lipsa unui raport juridic obligațional, plata contravalorii chiriei apare ca neîntemeiată.

Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la preluarea rețelei electrice evaluată la suma de 150.000 lei, prima instanță a reținut că de asemeni este neîntemeiată, potrivit următoarelor considerente: obligația este acel raport juridic în temeiul căruia o persoană numită debitor este ținută față de alta numită creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sancțiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bună voie. Conținutul raporturilor juridice de obligații, este determinat prin voința părților. În situația dedusă judecății, obiectul obligației din partea pârâtei constă într-o prestație pozitivă, aceea de a prelua contra cost rețeaua evaluată la suma de 150.00 lei.

Indiferent de felul prestației, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să aibă natură juridică, să fie destinată creditorului, să prezinte interes pentru creditor, să fie posibilă determinată sau determinabilă și să fie licită. Aceste condiții, se cer a fi îndeplinite cumulativ. Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că această condiție nu este îndeplinită, reclamanta nefăcând dovada unei convenții care să dea naștere la obligații. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator judiciar R.S. S.P.R.L. Buzău a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 65 din 26 mai 2010, reținând, în esență că, reclamanta a fost de acord cu branșarea fără pretenții a locatarilor din blocurile ce au aparținut societății și nu a societății furnizoare de electricitate.

Referitor la pretențiile reclamantei de a i se acorda contravaloarea lipsei de folosință a rețelei electrice, instanța de apel a constatat că solicitarea este neîntemeiată având în vedere că această rețea este în proprietatea SC R. Rm. Sărat SA, aceasta putând dispune de ea ca un adevărat proprietar, cu respectarea dispozițiilor legale. Totodată, instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută susținerea apelantei cum că prezenta obligație izvorăște dintr-un qvazidelict în condițiile art. 1198 C. civ. atâta timp cât rețeaua de electricitate a fost realizată pentru a deservi atât interesul societății de a beneficia de curent electric cât și al SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Buzău de a furniza energie electrică.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidatorul judiciar R.S. S.P.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea acestui motiv reclamanta a susținut că izvorul obligației a cărei realizare se urmărea prin intermediul acțiunii introductive de instanță îl reprezenta un fapt juridic, astfel cum acesta este definit prin intermediul art. 986 C. civ. și nicidecum un act juridic astfel cum l-au calificat instanța de fond și ulterior instanța de apel în tentativa lor de a verifica existența și validitatea tuturor condițiilor de eficacitate proprii convențiilor civile. Totodată, a susținut recurenta, instanța de apel a restrâns într-o modalitate nedorită aria izvoarelor obligațiilor civile ignorându-le pe acelea care se nasc din fapte juridice.

Consecința directă a concluziei inexistenței obligației de plată a pârâtei, motivată de inexistența unui act juridic din care aceasta să derive, a condus la pronunțarea unei soluții care lezează în mod grav cursul dintre cele mai importante atribute ale dreptului de proprietate și anume pe acela în virtutea căruia proprietarul își poate exploata bunul său și îi poate culege fructele. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Recursul este nefondat. Prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat greșita interpretare a actului juridic dedus judecății în raport de prevederile art. 986 C. civ., în sensul că izvorul obligației ce formează obiectul prezentei cauze este reprezentat de un fapt juridic și nicidecum de un act juridic astfel cum ambele instanțe au calificat acțiunea.

Analizând criticile invocate, Înalta Curte constată că toate motivele subsumate acestui motiv de nelegalitate sunt nefondate, având în vedere că acest text de lege reglementează qvasi-contractul ca un fapt licit și voluntar din care se naște o obligație către o altă persoană sau obligații reciproce între părți. Este evident că în situația dedusă judecății, obiectul obligației constă într-o prestație pozitivă din partea pârâtei, aceea de a prelua contra cost rețeaua evaluată la suma de 150.000 lei. Astfel, în mod corect ambele instanțe au analizat motivele acțiunii și raportul juridic dedus judecății, reținând inexistența unei convenții care să dea naștere unor obligații între părți.

În ceea ce privește critica privind lipsa de rol activ a instanței, Înalta Curte o constată neîntemeiată, întrucât ambele instanțe au lămurit, raportat la motivele de fapt care au stat la baza cererii de chemare în judecată, adevăratul ei temei de drept, concluzionând că în lipsa unei înțelegeri prealabile dintre părți în sensul preluării acestei rețele de către furnizorul de electricitate, instanța nu se poate substitui voinței părților și să oblige SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA, S.D.E.E. Buzău să preia contra cost această rețea. În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute criticile recurentei, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. Rm. Sărat SRL prin lichidator judiciar R.S. S.P.R.L. Buzău împotriva Deciziei nr. 65 din 26 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 decembrie 2010.