ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare de față,
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în Dosarul nr.
14952/62/2010 al Tribunalului Brașov, secția civilă, reclamantul C.A.Jr. a
chemat în judecată pe pârâții D.Ș.G. și D.M. solicitând să se constate
nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
1884/2004 și să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară.
Prin Sentința civilă
nr. 213/S din 19 aprilie 2011 Tribunalul Brașov a admis excepția autorității de
lucru judecat și în consecință a respins cererea de chemare în judecată,
formulată de reclamantul C.A.Jr. în contradictoriu cu pârâții D.Ș.G. și D.M.
Pentru a hotărî
astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată în Dosarul nr.
5097/62/2007 al Tribunalului Brașov, reclamantul C.A.Jr. împreună cu
reclamanții C.A.sen. și C.M. au chemat în judecată pe pârâții D.Ș.G. și D.M.
solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1884/2004 și a contractului 1885/2004 și
să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară.
Această acțiune a
fost soluționată prin Sentința civilă nr. 394/2008 a Tribunalului Brașov, în
sensul respingerii acțiunii.
Reclamanții au
declarat apel care a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 36/Ap/2010 a
Curții de Apel Brașov, iar recursul declarat împotriva acestei decizii a fost
respins prin Decizia nr. 2884/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest context,
prima instanță a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, între
cele două acțiuni sus-evocate existând identitate de părți, obiect și cauză.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamantul C.A.Jr.
Prin Decizia civilă
nr. 101/Ap din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări
sociale, a respins apelul declarat de apelantul C.A.Jr. și a luat act că nu
s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel instanța de apel a reținut că și în prima acțiune apelantul a participat
în nume propriu, ca titular al drepturilor ce formau obiectul litigiului.
Faptul că în prima acțiune au participat și alte persoane în calitate de
reclamanți, alături de apelant nu poate înlătura autoritatea de lucru judecat
față de acesta având în vedere că ceilalți reclamanți au participat ca titulari
de drepturi proprii, iar în prezenta acțiune se verifică existența unei
hotărâri judecătorești irevocabile anterioare pronunțată în contradictoriu cu
apelantul și referitoare la aceleași drepturi ale sale care au fost deduse unei
judecăți anterioare.
Din punct de vedere
al obiectului instanța este datoare să verifice nu numai obiectul material ci
și dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Or, în speță este vorba de
același drept subiectiv ce face obiectul contractului nr. 1884/2004, fiind
indiferent faptul că în prima acțiune s-a supus judecății și un alt contract,
verificarea identității obiectului făcându-se numai referitor la contractul nr.
1884/2004 față de care există o hotărâre judecătorească irevocabilă anterioară.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamantul C.A.Jr., criticând-o ca fiind nelegală și
netemeinică.
Prin Decizia nr. 2158
din data de 26 aprilie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă, a respins ca nefondat recursul.
Pentru a hotărî
astfel, Înalta Curte a reținut că excepția autorității de lucru judecat a fost
soluționată corect de instanța de apel arătând că pentru a exista identitate de
obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele
acțiuni în același mod ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte
că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni.
A mai reținut
instanța de recurs că în ceea ce privește identitatea de cauză, în speță,
există identitate în măsură să atragă incidența autorității de lucru judecat
întrucât cauzele de nulitate invocate au fost cauza ilicită și imorală și prin
promovarea acțiunilor s-a urmărit de către reclamant același scop, reclamantul
tinzând să valorifice același drept de proprietate în temeiul contractului de
vânzare-cumpărare și să readucă imobilele în patrimoniul său.
Împotriva acestei
decizii, la data de 9 mai 2012 a depus contestație în anulare contestatorul
C.A.Jr. arătând că motivele contestației le va formula după redactarea a
deciziei contestate.
Deși decizia
contestată a fost redactată la data de 25 mai 2012, contestatorul, până la
termenul de judecată din data de 5 februarie 2013, nu a depus la dosarul cauzei
motivele pe care își întemeiază contestația în anulare.
C. proc. civ.
reglementează prin art. 317 și art. 318 o contestație în anulare obișnuită, de
drept comun și o contestație în anulare specială.
În conformitate cu
prevederile art. 317 C. proc. civ., motivele ce se pot invoca în cazul
contestației în anulare obișnuite sunt două: când procedura de chemare a
părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit
cerințelor legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Motivele contestației
în anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc. civ. vizează situația în
care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și
respectiv când instanța respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a
omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de
casare.
În speță,
contestatorul nu a formulat nici o critică, astfel încât instanța să poată
verifica încadrarea în vreunul dintre motivele prevăzute de textele legale mai
sus-evocate.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 317 și 318 C. proc. civ., va
respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C.A.Jr. împotriva
Deciziei nr. 2158 din data de 26 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorul C.A.Jr. împotriva Deciziei nr. 2158 din
26 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 februarie 2013.
Procesat de GGC - AA