ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2013

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. 14952/62/2010 al Tribunalului Brașov, secția civilă, reclamantul C.A.Jr. a chemat în judecată pe pârâții D.Ș.G. și D.M. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1884/2004 și să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară. Prin Sentința civilă nr. 213/S din 19 aprilie 2011 Tribunalul Brașov a admis excepția autorității de lucru judecat și în consecință a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul C.A.Jr. în contradictoriu cu pârâții D.Ș.G. și D.M. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată în Dosarul nr. 5097/62/2007 al Tribunalului Brașov, reclamantul C.A.Jr.

împreună cu reclamanții C.A.sen. și C.M. au chemat în judecată pe pârâții D.Ș.G. și D.M. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1884/2004 și a contractului 1885/2004 și să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară. Această acțiune a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 394/2008 a Tribunalului Brașov, în sensul respingerii acțiunii. Reclamanții au declarat apel care a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 36/Ap/2010 a Curții de Apel Brașov, iar recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin Decizia nr. 2884/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În acest context, prima instanță a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, între cele două acțiuni sus-evocate existând identitate de părți, obiect și cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C.A.Jr. Prin Decizia civilă nr. 101/Ap din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantul C.A.Jr. și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că și în prima acțiune apelantul a participat în nume propriu, ca titular al drepturilor ce formau obiectul litigiului.

Faptul că în prima acțiune au participat și alte persoane în calitate de reclamanți, alături de apelant nu poate înlătura autoritatea de lucru judecat față de acesta având în vedere că ceilalți reclamanți au participat ca titulari de drepturi proprii, iar în prezenta acțiune se verifică existența unei hotărâri judecătorești irevocabile anterioare pronunțată în contradictoriu cu apelantul și referitoare la aceleași drepturi ale sale care au fost deduse unei judecăți anterioare. Din punct de vedere al obiectului instanța este datoare să verifice nu numai obiectul material ci și dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Or, în speță este vorba de același drept subiectiv ce face obiectul contractului nr. 1884/2004, fiind indiferent faptul că în prima acțiune s-a supus judecății și un alt contract, verificarea identității obiectului făcându-se numai referitor la contractul nr. 1884/2004 față de care există o hotărâre judecătorească irevocabilă anterioară.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.A.Jr., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Decizia nr. 2158 din data de 26 aprilie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat recursul. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că excepția autorității de lucru judecat a fost soluționată corect de instanța de apel arătând că pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni.

A mai reținut instanța de recurs că în ceea ce privește identitatea de cauză, în speță, există identitate în măsură să atragă incidența autorității de lucru judecat întrucât cauzele de nulitate invocate au fost cauza ilicită și imorală și prin promovarea acțiunilor s-a urmărit de către reclamant același scop, reclamantul tinzând să valorifice același drept de proprietate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare și să readucă imobilele în patrimoniul său. Împotriva acestei decizii, la data de 9 mai 2012 a depus contestație în anulare contestatorul C.A.Jr. arătând că motivele contestației le va formula după redactarea a deciziei contestate. Deși decizia contestată a fost redactată la data de 25 mai 2012, contestatorul, până la termenul de judecată din data de 5 februarie 2013, nu a depus la dosarul cauzei motivele pe care își întemeiază contestația în anulare.

C. proc. civ. reglementează prin art. 317 și art. 318 o contestație în anulare obișnuită, de drept comun și o contestație în anulare specială. În conformitate cu prevederile art. 317 C. proc. civ., motivele ce se pot invoca în cazul contestației în anulare obișnuite sunt două: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Motivele contestației în anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc. civ. vizează situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și respectiv când instanța respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În speță, contestatorul nu a formulat nici o critică, astfel încât instanța să poată verifica încadrarea în vreunul dintre motivele prevăzute de textele legale mai sus-evocate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 317 și 318 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C.A.Jr. împotriva Deciziei nr. 2158 din data de 26 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C.A.Jr. împotriva Deciziei nr. 2158 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2013. Procesat de GGC - AA