ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2158/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 213/S din 19 aprilie 2011 Tribunalul Brașov a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință: a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.A. Jr. în contradictoriu cu pârâții D.S.G. și D.M. Prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată în Dosar nr. 5097/62/2007 al Tribunalului Brașov, reclamantul C.A. Jr. împreună cu reclamanții C.A. senior și C.M. au chemat în judecată pe pârâții D.S.G. și D.M. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 2004 și a contractului din 2004, să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară.

În susținerea cererii de chemare în judecată s-a arătat că voința juridică a părților nu viza transferul dreptului de proprietate, ci constituirea unei garanții, că actele au cauză ilicită. În drept, au fost invocate prevederile art. 966-968 C. civ., O.G. nr. 5/2000, art. 5 alin. (2) din Titlul X din Legea nr. 247/2005. Această acțiune a fost soluționată prin sentința civilă nr. 394/2008 a Tribunalului Brașov, în sensul respingerii acțiunii. Reclamanții au declarat apel care a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 36/Ap/2010 a Curții de Apel Brașov, iar recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia nr. 2884/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie ca între cele două acțiuni să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Părțile din prezentul litigiu au fost părți și în litigiul anterior, pe aceleași poziții procesuale ca în prezentul litigiu. Obiectul prezentului litigiu a constituit obiect al litigiului anterior. În ambele cauze s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, din 2004. În ambele cauze s-a invocat ca motiv de nulitate absolută cauza ilicită și imorală și prin promovarea acțiunilor s-a urmărit de către reclamant readucerea imobilelor în patrimoniul său. Fundamentul raportului juridic dedus judecății, cauza ilicită ca motiv de nulitate absolută a contractului, și temeiul de drept al acțiunii, art. 968 C. civ., sunt aceleași în ambele acțiuni.

Cauza înregistrată în Dosarul nr. 5097/62/2007 pe rolul Tribunalului Brașov a fost soluționată irevocabil, primind soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Deși apelul a fost anulat ca urmare a admiterii excepției de timbrare, cauza a fost analizată pe fond, iar hotărârea pronunțată în dosarul menționat, devenită irevocabilă prin anularea apelului și respingerea recursului, a intrat în puterea lucrului judecat. Fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 1201 C. civ., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C.A. Jr. și prin decizia civilă nr. 101/Ap din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, s ecția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantul C.A.

Jr. și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că și în prima acțiune apelantul a participat în nume propriu, ca titular al drepturilor ce formau obiectul litigiului. Faptul că în prima acțiune au participat și alte persoane în calitate de reclamanți, alături de apelant nu poate înlătura autoritatea de lucru judecat față de acesta având în vedere că ceilalți reclamanți au participat ca titulari de drepturi proprii, iar în prezenta acțiune se verifică existența unei hotărâri judecătorești irevocabile anterioare pronunțată în contradictoriu cu apelantul și referitoare la aceleași drepturi ale sale care au fost deduse unei judecăți anterioare.

Din punct de vedere al obiectului instanța este datoare să verifice nu numai obiectul material, ci și dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Or, în speță este vorba de același drept subiectiv ce face obiectul contractului, fiind indiferent faptul că în prima acțiune s-a supus judecății și un alt contract, verificarea identității obiectului făcându-se numai referitor la contractul față de care există o hotărâre judecătorească irevocabilă anterioară. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.A. Jr. , invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și trimiterii dosarului primei instanțe în vederea rejudecării în fond a cauzei.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurentul a susținut, în esență, următoarele: - Instanțele au apreciat eronat că în cauză există identitate de părți, cauză și obiect . - În primul proces cauza privea prețul neserios sub următoarele aspecte: raportul față de prețul pieței, raportul față de suma convenită și suma efectiv primită, ținând sub aspectul dreptului substanțial de dispozițiile C. civ. În cel al doilea proces cauza privește dobânda practicată, care pune în discuție alte dispoziții legale prohibitive, urmare căreia transferul dreptului de proprietate nu a avut loc, legal, urmare negocierii libere, ci prin activarea unei clauze penale ascunse, vizând deghizarea dobânzii interzise de lege.

- În cazul exercitării rolului activ, instanțele trebuiau să constate că prezentul litigiu are o altă cauză cu referire la motivele invocate, care obliga la constatarea incidenței și aplicării dispozițiilor art. 1, 6, 11 și 13 din Decretul-Lege din 5 mai 1938 privind stabilirea dobânzilor și înlăturarea cametei. - Urmare a soluționării eronate a excepției a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil statuat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Intimații D.S.G. și D.M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului. Recursul este nefondat. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține că excepția autorității de lucru judecat a fost soluționată corect de instanțe.

Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni. Conceptul de cauză trebuie raportat nu doar la temeiul juridic al cauzei, ci în ultimă instanță și la starea de fapt calificată juridic. Ceea ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic a dreptului pus în discuție (causa debendi), iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei (causa petendi). În cele două litigii care au purtat între aceleași părți, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește cauzele de nulitate a actului juridic invocat, care constituie și cauza celor două cereri de chemare în judecată, există identitate în măsură să atragă incidența autorității de lucru judecat întrucât cauzele de nulitate invocate au fost cauza ilicită și imorală și prin promovarea acțiunilor s-a urmărit de către reclamant același scop, reclamantul tinzând să valorifice același drept de proprietate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare și să readucă imobilele în patrimoniul său. Fundamentul raportului juridic dedus judecății este același în ambele acțiuni astfel că în cauză există autoritate de lucru judecat, ceea ce împiedică judecarea acestei acțiuni pe fond, nefiind încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilo Omului.

Pentru considerentel e expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C.A. Jr. împotriva deciziei civile a secției civile și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel Brașov nr. 101/Ap din 20 septembrie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2012.