ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2158/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 213/S din 19 aprilie 2011 Tribunalul

Brașov a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință: a respins

cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.A. Jr. în contradictoriu

cu pârâții D.S.G. și D.M.

Prima instanță a reținut

că prin acțiunea înregistrată în Dosar nr. 5097/62/2007 al Tribunalului Brașov,

reclamantul C.A. Jr. împreună cu reclamanții C.A. senior și C.M. au chemat în judecată

pe pârâții D.S.G. și D.M. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare din 2004 și a contractului din 2004, să se dispună revenirea

la situația anterioară de carte funciară.

În susținerea cererii

de chemare în judecată s-a arătat că voința juridică a părților nu viza transferul

dreptului de proprietate, ci constituirea unei garanții, că actele au cauză ilicită.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 966-968 C. civ., O.G. nr. 5/2000, art. 5 alin. (2) din Titlul X

din Legea nr. 247/2005.

Această acțiune a fost

soluționată prin sentința civilă nr. 394/2008 a Tribunalului Brașov, în sensul respingerii

acțiunii.

Reclamanții au declarat

apel care a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 36/Ap/2010 a Curții de Apel

Brașov, iar recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia

nr. 2884/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a exista autoritate

de lucru judecat trebuie ca între cele două acțiuni să existe identitate de părți,

obiect și cauză.

Părțile din prezentul

litigiu au fost părți și în litigiul anterior, pe aceleași poziții procesuale ca

în prezentul litigiu.

Obiectul prezentului litigiu

a constituit obiect al litigiului anterior. În ambele cauze s-a solicitat a se constata

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, din

2004.

În ambele cauze s-a invocat

ca motiv de nulitate absolută cauza ilicită și imorală și prin promovarea acțiunilor

s-a urmărit de către reclamant readucerea imobilelor în patrimoniul său.

Fundamentul raportului

juridic dedus judecății, cauza ilicită ca motiv de nulitate absolută a contractului,

și temeiul de drept al acțiunii, art. 968 C. civ., sunt aceleași în ambele acțiuni.

Cauza înregistrată în

Dosarul nr. 5097/62/2007 pe rolul Tribunalului Brașov a fost soluționată irevocabil,

primind soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Deși apelul a fost anulat

ca urmare a admiterii excepției de timbrare, cauza a fost analizată pe fond, iar

hotărârea pronunțată în dosarul menționat, devenită irevocabilă prin anularea apelului

și respingerea recursului, a intrat în puterea lucrului judecat.

Fiind îndeplinite condițiile

impuse de art. 1201 C. civ., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat

și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel reclamantul

C.A. Jr. și prin decizia civilă nr. 101/Ap din 20 septembrie

2011 Curtea de Apel Brașov, s

ecția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins

apelul declarat de apelantul

C.A. Jr. și a luat act

că nu s-au solicitat

cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî astfel

instanța de apel a reținut că

și în prima acțiune apelantul a participat în nume propriu,

ca titular al drepturilor ce formau obiectul litigiului. Faptul că în prima acțiune

au participat și alte persoane în calitate de reclamanți, alături de apelant nu

poate înlătura autoritatea de lucru judecat față de acesta având în vedere că ceilalți

reclamanți au participat ca titulari de drepturi proprii, iar în prezenta acțiune

se verifică existența unei hotărâri judecătorești irevocabile anterioare pronunțată

în contradictoriu cu apelantul și referitoare la aceleași drepturi ale sale care

au fost deduse unei judecăți anterioare.

Din punct de vedere al

obiectului instanța este datoare să verifice nu numai obiectul material, ci și dreptul

subiectiv care poartă asupra acestuia. Or, în speță este vorba de același drept

subiectiv ce face obiectul contractului, fiind indiferent faptul că în prima acțiune

s-a supus judecății și un alt contract, verificarea identității obiectului făcându-se

numai referitor la contractul față de care există o hotărâre judecătorească irevocabilă

anterioară.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs reclamantul C.A. Jr.

,

invocând motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și trimiterii dosarului primei

instanțe în vederea rejudecării în fond a cauzei.

În dezvoltarea în fapt

a recursului, recurentul a susținut, în esență, următoarele:

-

Instanțele au apreciat

eronat că în cauză există identitate de părți, cauză și obiect

.

- În primul proces cauza

privea prețul neserios sub următoarele aspecte: raportul față de prețul pieței,

raportul față de suma convenită și suma efectiv primită, ținând sub aspectul dreptului

substanțial de dispozițiile C. civ. În cel al doilea proces cauza privește dobânda

practicată, care pune în discuție alte dispoziții

legale prohibitive, urmare căreia transferul

dreptului de proprietate nu a avut loc, legal, urmare negocierii libere, ci prin

activarea unei clauze penale ascunse, vizând deghizarea dobânzii interzise de lege.

- În cazul exercitării

rolului activ, instanțele trebuiau să constate că prezentul litigiu are o altă cauză

cu referire la motivele invocate, care obliga la constatarea incidenței și aplicării

dispozițiilor art.

1,

6, 11 și 13 din Decretul-Lege din 5 mai 1938 privind stabilirea dobânzilor și înlăturarea

cametei.

- Urmare a soluționării

eronate a excepției a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil statuat prin

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimații

D.S.G. și D.M.

au formulat întâmpinare

prin care au solicitat respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Analizând recursul prin

prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține că excepția autorității

de lucru judecat a fost soluționată corect de instanțe.

Pentru a exista identitate

de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele

acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte

că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni.

Conceptul de cauză trebuie

raportat nu doar la temeiul juridic al cauzei, ci în ultimă instanță și la starea

de fapt calificată juridic.

Ceea ce interesează sub

aspectul autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic a dreptului

pus în discuție (causa debendi), iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei (causa

petendi).

În cele două litigii care

au purtat între aceleași părți, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește cauzele

de nulitate a actului juridic invocat, care constituie și cauza celor două cereri

de chemare în judecată, există identitate în măsură să atragă incidența autorității

de lucru judecat întrucât cauzele de nulitate invocate au fost cauza ilicită și

imorală și prin promovarea acțiunilor s-a urmărit de către reclamant același scop,

reclamantul tinzând să valorifice același drept de proprietate în temeiul contractului

de vânzare-cumpărare și să readucă imobilele în patrimoniul său.

Fundamentul raportului

juridic dedus judecății este același în ambele acțiuni astfel că în cauză există

autoritate de lucru judecat, ceea ce împiedică judecarea acestei acțiuni pe fond,

nefiind încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilo Omului.

Pentru considerentel

e expuse

în temeiul art. 312

C. proc. civ.,

Înalta Curte

urmează a respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge ca

nefondat recursul formulat de reclamantul C.A. Jr. împotriva deciziei civile a secției

civile și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale a Curții de Apel Brașov nr. 101/Ap din 20 septembrie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 aprilie 2012.