ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07 decembrie 2010 sub nr. 11959/2/2010, reclamanta T.F. în contradictoriu cu pârâta C.S.A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 931 din 12 noiembrie 2010 privind sancționarea cu retragerea aprobării reclamantei, director executiv/persoana semnificativă la Societatea Comercială „B.E.B.A.”SRL publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 782 din 23 noiembrie 2010, solicitând anularea în parte a Deciziei atacate; obligarea intimatei să rectifice în parte Decizia nr. 932 din 12 noiembrie 2010 publicată în M.O.
Partea I, nr. 782 din 23 noiembrie 2010, în ceea ce privește reprezentarea legală a SC „B.E.B.A.”SRL, în sensul constatării lipsei calității de reprezentant legal al acesteia; a se constata că reclamanta nu are calitate, respectiv raport juridic în cadrul SC „B.E.B.A.”SRL, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din data de 17 iunie 2011, instanța de fond a dispus conexarea Dosarului nr. 12526/2/2010 la Dosarul cu nr. 11959/2/2010 și a admis excepția tardivității depunerii întâmpinării de către pârâtă, fiind unită excepția lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei. 2.Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 7071 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția și acțiunea principală formulată de reclamanta T.F.
în contradictoriu cu pârâta C.S.A., ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000 sancțiunea este: retragerea autorizației asigurătorilor, reasigurătorilor sau brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, retragerea aprobării pentru persoanele semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare și, după caz, retragerea avizului, pentru membrii Consiliului director al Fondului de protecție a victimelor străzii, revocarea unui membru sau a întregului Consiliu director al Fondului, revocarea aprobării acordate entităților care organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională și/sau lectorilor, dispunerea către asigurători, reasigurători și brokeri de asigurare/reasigurare a radierii agenților de asigurare, persoane fizice sau juridice, a subagenților, a agenților de asigurare subordonați sau a asistenților în brokeraj din registrele speciale în care aceștia au fost înregistrați, precum și retragerea aprobării pentru entitățile și/sau persoanele menționate la art. 5 lit. h). S-a reținut că reclamanta a transmis cu întârziere situațiile financiare pe anii precedenți, unele nu au fost transmise, numele și funcția persoanelor desemnate cu responsabilitați în combaterea spălarii banilor nu au fost transmise,
precum și faptul că societatea petentei nu își desfășoară activitatea la sediul social indicat. Curtea a constatat că aceste fapte reprezintă contravenții prevăzute de art. 39 alin. 2 din Legea nr. 32/2000 și pentru că nu a identificat motive de nelegalitate a deciziei și a actelor atacate, a respins acțiunea reclamantei. 3. Recursul declarat de T.F. Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, indicând ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată, singura propoziție formulată de instanță, după înșiruirea unor texte de lege, fiind „instanța nu găsește nici un motiv de nulitate a deciziei”, motiv pentru care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
În situația în care instanța de control judiciar ar trece peste acest motiv de recurs, recurenta a formulat apărări și pe fondul cauzei, arătând motivele de nelegalitate ale deciziei atacate, atât în ceea ce privește postul/calitatea pe care a deținut-o în cadrul S.B.E.B.A. SRL, cât și în ceea ce privește conducerea, administrarea și reprezentarea legală a S.B.E.B.A. SRL. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa hotărârea atacată, dispunând trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.
civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Înalta Curte a constatat că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, reținând că în cauză este incident motivul de modificare al unei hotărâri judecătorești, respectiv art. 304 pct. 7 când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Văzând că hotărârea atacată nu cuprinde în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au dus la soluția pronunțată, Înalta Curte reține că o astfel de hotărâre face imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe fond, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii deduse judecății.
Prin urmare, soluția firească în cazul dedus judecății, este aceea a casării cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, soluția fiind justificată de faptul că instanța de primă jurisdicție, nemotivându-și hotărârea, nu a intrat practic în cercetarea fondului pricinii. Înalta Curte, pentru a nu lipsi partea de un grad de jurisdicție, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Admite recursul formulat de T.F. împotriva sentinței nr. 7071 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.