ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 07 decembrie 2010 sub nr. 11959/2/2010, reclamanta T.F.

în contradictoriu cu pârâta C.S.A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr.

931 din 12 noiembrie 2010 privind sancționarea cu retragerea aprobării

reclamantei, director executiv/persoana semnificativă la Societatea Comercială „B.E.B.A.”SRL publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 782 din 23

noiembrie 2010, solicitând anularea în parte a Deciziei atacate; obligarea

intimatei să rectifice în parte Decizia nr. 932 din 12 noiembrie 2010 publicată

în M.O. Partea I, nr. 782 din 23 noiembrie 2010, în ceea ce privește

reprezentarea legală a SC „B.E.B.A.”SRL, în sensul constatării lipsei calității

de reprezentant legal al acesteia; a se constata că reclamanta nu are calitate,

respectiv raport juridic în cadrul SC „B.E.B.A.”SRL, cu obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de

judecată din data de 17 iunie 2011, instanța de fond a dispus conexarea Dosarului

nr. 12526/2/2010 la Dosarul cu nr. 11959/2/2010 și a admis excepția

tardivității depunerii întâmpinării de către pârâtă, fiind unită excepția

lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei.

2.Hotărârea instanței

de fond

Prin sentința nr. 7071

din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția și

acțiunea principală formulată de reclamanta T.F. în contradictoriu cu pârâta C.S.A.,

ca nefondate.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu

dispozițiile art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000 sancțiunea este: retragerea

autorizației asigurătorilor, reasigurătorilor sau brokerilor de asigurare

și/sau de reasigurare, retragerea aprobării pentru persoanele semnificative ale

asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare

și, după caz, retragerea avizului, pentru membrii Consiliului director al

Fondului de protecție a victimelor străzii, revocarea unui membru sau a întregului

Consiliu director al Fondului, revocarea aprobării acordate entităților care

organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională

și/sau lectorilor, dispunerea către asigurători, reasigurători și brokeri de

asigurare/reasigurare a radierii agenților de asigurare, persoane fizice sau

juridice, a subagenților, a agenților de asigurare subordonați sau a

asistenților în brokeraj din registrele speciale în care aceștia au fost

înregistrați, precum și retragerea aprobării pentru entitățile și/sau

persoanele menționate la art. 5 lit. h).

S-a

reținut că reclamanta a transmis cu întârziere situațiile financiare pe anii

precedenți, unele nu au fost transmise, numele și funcția persoanelor desemnate

cu responsabilitați în combaterea spălarii banilor nu au fost transmise, precum

și faptul că societatea petentei nu își desfășoară activitatea la sediul social

indicat.

Curtea a

constatat că aceste fapte reprezintă contravenții prevăzute de art. 39 alin. 2

din Legea nr. 32/2000 și pentru că nu a identificat motive de nelegalitate a

deciziei și a actelor atacate, a respins acțiunea reclamantei.

de T.F.

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, indicând ca motive de

recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel recurenta a

arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată, singura propoziție

formulată de instanță, după înșiruirea unor texte de lege, fiind „instanța nu

găsește nici un motiv de nulitate a deciziei”, motiv pentru care a solicitat

casarea cu trimitere spre rejudecare.

În situația în care

instanța de control judiciar ar trece peste acest motiv de recurs, recurenta a

formulat apărări și pe fondul cauzei, arătând motivele de nelegalitate ale

deciziei atacate, atât în ceea ce privește postul/calitatea pe care a deținut-o

în cadrul S.B.E.B.A. SRL, cât și în ceea ce privește conducerea, administrarea

și reprezentarea legală a S.B.E.B.A. SRL.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa

hotărârea atacată, dispunând trimiterea spre rejudecare la instanța de fond,

pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte a

constatat că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe

care se sprijină, reținând că în cauză este incident motivul de modificare al

unei hotărâri judecătorești, respectiv art. 304 pct. 7 când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină.

Văzând că hotărârea

atacată nu cuprinde în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au

dus la soluția pronunțată, Înalta Curte reține că o astfel de hotărâre face

imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe

fond, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului

pricinii deduse judecății. Prin urmare, soluția firească în cazul dedus

judecății, este aceea a casării cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță, soluția fiind justificată de faptul că instanța de primă jurisdicție,

nemotivându-și hotărârea, nu a intrat practic în cercetarea fondului pricinii.

Înalta Curte, pentru a

nu lipsi partea de un grad de jurisdicție, în temeiul art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

formulat de T.F. împotriva sentinței nr. 7071 din 25 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2013.