ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3269/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2011 sub nr. 2359/104/2011 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanții M.A.A., O.I.A., H.D.V.V., P.E., P.S., B.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Slatina, prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, V.J. și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în principal, obligarea pârâtului Municipiul Slatina, prin primar, la restituirea în deplină proprietate și posesie a imobilelor: teren în suprafață de 1089 m.p. situat în S., str. A.I., județul Olt, teren în suprafață de 3322 m.p. și 2840 m.p., situat în S., str. A.L.C., județul Olt; în subsidiar, obligarea pârâților V.J.

și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata echivalentului acelorași imobile în cotă de 1 / 12 pentru fiecare reclamant, conform certificatului de moștenitor nr. X1 din 26 august 2002 și certificatului de moștenitor nr. X2 din 26 august 2002. Prin sentința civilă nr. 966 din 21 iunie 2012, Tribunalul Olt a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată; a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți sub ambele capete de cerere, ca neîntemeiată; a dispus darea în debit a reclamanților după cum urmează: M.A.A. cu suma de 2.633 RON la Primăria comunei P., județul Alba, O.I.A., P.E., B.M.

cu câte 2.633 RON la Primăria Municipiului S., județul Olt, P.S. la Primăria Municipiului Slatina cu suma de 5.418 RON, H.D.V.V. la Primăria Orașului B., județul Olt cu suma de 5.678,84 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru neachitată; a obligat reclamanții la 5.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtul V.J. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M.A.A., O.I.A., P.E., P.S., H.D.V.V. iar la data de 26 septembrie 2012 reclamanta B.M. a formulat cerere de aderare la apel. La data de 24 septembrie 20012 apelantul H.D.V.V. a formulat cerere de renunțare la judecata apelului. Ceilalți apelanți au formulat cereri similare la data de 27 septembrie 2012 (reclamanții apelanți M.A.A., P.E., B.M., O.I.A.

formulând cererea în ședință publică, în fața instanței) și, respectiv, la 12 octombrie 2012 (reclamantul apelant P.S. formulând cererea în scris). La data de 17 octombrie 2012 reclamantul apelant H.D.V.V. a arătat că solicită continuarea judecății. La data de 17 octombrie 2012 apelantul P.S., prin procurator, a formulat o cerere prin care a arătat că solicită continuarea judecății. Prin decizia nr. 91 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a luat act că apelanții reclamanți M.A.A., P.E., B.M., O.I.A., P.S., H.D.V.V. au renunțat la judecarea cererilor de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 966 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2359/104/201; a respins, ca nefondată, cererea intimatului pârât V.J., de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 146 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, situația fiind identică și pentru partea care promovează o cale de atac. Renunțarea la judecată este un act de dispoziție al părții, manifestare a principiului disponibilității în procesul civil, și poate fi făcută prin mandatar doar dacă acesta are procură specială. Cererea părții de a renunța la judecată are valoarea unui act juridic unilateral, pentru că reprezintă manifestarea de voință a unei singure părți, una din caracteristicile acestui tip de act fiind irevocabilitatea, ceea ce duce la concluzia că odată ce a fost exprimată voința părții de a renunța la judecată, nu se poate reveni asupra poziției procesuale deja exprimate.

Așadar, renunțarea la judecată este irevocabilă, aspect rezultat și din formularea dispozițiilor art. 246 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța constată prin încheiere renunțarea la judecată, iar nu o dispune. Ca atare, în speța de față apelanții H.D.V.V. și P.S. nu mai pot reveni asupra cererilor formulate în scris prin care solicitau să se ia act de renunțarea lor la judecata apelului, actele de dispoziție ale părților fiind irevocabile. Referitor la apelantul P.S., instanța de apel a reținut că revenirea la un act unilateral irevocabil nu poate fi făcută prin intermediul unui procurator, potrivit principiului simetriei actelor juridice. În plus, partea a depus la dosar doar o procură specială autentificată din 17 noiembrie 2008, prin care îl mandata pe P.I.F.

să îl reprezinte în Dosarul nr. 1910/104/2007, aflat de rolul Înaltei Curți de Casație și Justiției, așa încât în dosarul de față procuratorul nu are calitatea de mandatar al părții. Referitor la cererea intimatului V.J., de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată, instanța de apel a reținut că cererea de apel a fost formulată la data de 20 iulie 2012 și comunicată pârâtului intimat V.J. la data de 6 septembrie 2012, iar cererile de renunțare la judecată au fost formulate la data de 24 septembrie 2012, și, respectiv, 27 septembrie 2012 și 12 octombrie 2010, intimatul încheind contractul de asistență cu avocatul său la data de 15 octombrie 2010. Cum potrivit art. 129 C. proc.

civ. părțile au obligația de a urmări cursul procesului, intimatul, chiar dacă nu a fost prezent la primele două termene de judecată, prezentându-se în instanță la 8 noiembrie 2012, trebuia să știe despre faptul că în cursul lunii septembrie 2012, adică până la primul termen de judecată, cinci din cei șase apelanți au renunțat la judecată, iar cel de al șaselea apelant urma să formuleze o cerere similară. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul V.J., arătând că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, angajarea unui apărător ulterior formulării unora dintre cererile de renunțare la judecata apelului fiind justificată de atitudinea șicanatoare a reclamanților, în contradictoriu cu care recurentul-pârât a purtat mai multe litigii de-a lungul anilor.

Recurentul-pârât mai arată că apărătorul său l-a asistat și cu prilejul cercetării pe fond a cauzei, încă din anul 2002, iar la data de 18 octombrie 2012 când a formulat cerere de amânare în prezenta cauză, doar 4 din cei 6 apelanți renunțaseră la judecată, conform încheierii din 27 septembrie 2012. Până la judecata în fond, doi dintre apelanți, respectiv, H.D.V.V. și P.S. au continuat judecata încă 5 termene. În acest context, nu reaua-credință l-a determinat pe recurentul-pârât să încheie contract de asistență-juridică, ci atitudinea celor doi apelanți anterior menționați, care au continuat să facă cereri de scutire de la plata taxei de timbru și de reexaminare, sens în care instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ. „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”. Renunțarea reclamantului se poate produce în orice moment procesual și în orice proces civil. Cu toate acestea, dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, dar înainte de a se intra în dezbaterea fondului, reclamantul se află în culpă procesuală și va putea fi obligat, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art. 246 alin. (3) C. proc. civ. care, contrar considerentelor instanței de apel, este aplicabil în cauză.

În noțiunea cheltuielilor de judecată intră toate cheltuielile tăcute de pârât în timpul procesului, respectiv, onorariu de avocat sau de expert, cheltuieli de transport sau de altă natură. În speță, cererea de apel a reclamanților M.A.A., O.I.A., H.D.V.V., P.E. și P.S. a fost înregistrată la data de 20 iulie 2012 și comunicată pârâtului V.J., la data de 6 septembrie 2012. Ulterior comunicării motivelor de apel către pârâtul V.J., la data de 7 septembrie 2012, apelanții-reclamanți au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, iar la data de 24 septembrie 2012 s-a înregistrat apelul incident formulat de către reclamanta B.M. La aceeași dată, de 24 septembrie 2012, apelantul reclamant H.D.V.V.

a formulat cerere de retragere a apelului, însă la data de 26 septembrie 2012, ceilalți apelanți reclamanți au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru. Prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2012, instanța de apel a luat act de cererile de retragere a căii de atac formulate oral, de către reclamanții M.A.A., O.I.A., P.E. și B.M., la aceeași dată fiind formulată cerere de amânare a cauzei pentru lipsă apărare de către pârâtul V.J. La data de 12 octombrie 2012, apelantul-reclamant P.S. a formulat cerere de retragere a apelului, motivat de imposibilitatea achitării taxei judiciare de timbru, manifestare de voință asupra căreia a revenit prin cererea formulată la data de 17 octombrie 2012, prin care a arătat că înțelege să-și mențină apelul.

Deși la data de 24 septembrie 2012, reclamantul H.D.V.V. a arătat că înțelege să-și retragă calea de atac, la data de 17 octombrie 2012, acesta formulează cerere de ajutor public judiciar sub forma reducerii și eșalonării taxei judiciare de timbru și precizează, în ședința publică din 18 octombrie 2012, că își menține calea de atac, depunând note scrise. La același termen de judecată, a fost încuviințată cererea de amânare a apărătorului pârâtului V.J., motivată de pregătirea apărării și formularea întâmpinării, cerere la care a fost atașată împuternicirea avocațială emisă la data de 15 octombrie 2012 și chitanța privind achitarea onorariului avocațial în cuantum de 2.500 RON. La data de 8 noiembrie 2012, a fost înregistrată cererea apelanților-reclamanți H.D.V.V.

și P.S., de reexaminare a încheierii prin li s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru. Este de observat că renunțările la calea de atac s-au făcut ulterior comunicării cererii de apel, sens în care devin incidente în speță dispozițiile art. 246 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dacă manifestarea de voință în sensul procesual arătat se realizează după comunicarea cererii de chemare în judecată, (în speță, cererea de apel), reclamantul va fi obligat, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată către pârât. Pe de altă parte, comportamentul procesual al apelanților-reclamanți, de renunțare la calea de atac, apoi de revenire asupra renunțării, precum și formularea de cereri vizând exonerarea de plata taxei judiciare de timbru, a fost de natură să creeze convingerea că aceștia doresc continuarea judecății, sens în care angajarea unui avocat de către pârâtul V.J.

în scopul apărării intereselor sale reprezintă o diligentă firească a uneia dintre părțile implicate în proces. Cum litigiul a fost declanșat prin formularea căii de atac de către reclamanții în discuție, iar renunțările privind continuarea judecății au fost formulate după comunicarea cererii de apel către pârât, fiind urmate apoi de acte procesuale contrare manifestărilor de voință în sensul renunțării, rezultă că reclamanții se află în culpă procesuală și datorează pârâtului cheltuielile de judecată efectuate cu acest proces, astfel cum au fost dovedite. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul V.J.

și obligarea reclamanților M.A.A., O.I.A., H.D.V.V., P.E., P.S. și B.M. la plata, către acesta, a sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul V.J. împotriva deciziei nr. 91 din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul V.J. Obligă pe reclamanții M.A.A., O.I.A., H.D.V.V., P.E., P.S. și B.M. la plata, către pârâtul V.J., a sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată din apel. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2013.