ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1639/2013

Prin declinare de la Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de U.C. În motivarea acesteia, revizuenta arată că Decizia civilă nr. 831 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara este contrară Deciziei civile nr. 2328/2011 a aceleiași instanțe, iar între cele două cauze există identitate de părți, obiect și cauză. Revizuenta a arătat că prin dispozițiile O.U.G.

nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, din nou pensia sa a fost „revizuită", revenindu-se la cuantumul prevăzut în Decizia nr. 137395 din 6 septembrie 2010, anulată ca nelegală de către instanțele judecătorești, cu încălcarea puterii de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești, raportat la faptul ca prin Decizia civilă nr. 2328 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 5591/115/2010, irevocabilă, s-a dispus anularea Deciziei nr. 137395 din 6 septembrie 2010, emisă conform prevederilor din Legea nr. 119 din 2010 și O.U.G.. nr. 737/2010, și repunerea în forță juridică și în plată a pensiei de serviciu stabilită la momentul pensionării prin Decizia nr. 137395 din 27 ianuarie 2009. În opinia sa, motivată pe larg în baza unor considerente doctrinare, revizuenta apreciază că sunt întrunite cerințele legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta U.C., Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri (..) dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (..) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului puterii de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite, dar care să se refere la același litigiu (ceea ce presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză), iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Cele două decizii invocate de către revizuentă nu îndeplinesc condiția cerută de textul de lege menționat anterior, privind identitatea de obiect și cauză necesară pentru a putea vorbi despre existența aceluiași litigiu.

Astfel, într-un prim proces a fost atacată Decizia nr. 137395 din 6 septembrie 2010 a Casei Județene de Pensii Caraș - Severin prin care pensia de serviciu a contestatoarei, stabilită prin Decizia nr. 137395 din 27 ianuarie 2009 a Casei Județene de Pensii Caraș - Severin, a fost recalculată în temeiul Legii nr. 119/2010, fiind redusă.

Această contestație a fost admisă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 2328 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, prin care a fost anulată Decizia de recalculare nr. 137395 din 6 septembrie 2010 și menținută în plată pensia inițială de serviciu stabilită prin Decizia nr. 137395 din 27 ianuarie 2009. În al doilea proces, a fost contestată Decizia nr. 137395 din 26 iulie 2011 a Casei Județene de Pensii Caraș - Severin, prin care a fost supusă din nou revizuirii pensia de serviciu a contestatoarei, stabilită prin Decizia nr. 137395 din 27 ianuarie 2009 a Casei Județene de Pensii Caraș - Severin, de această dată în temeiul O.U.G. nr. 59/2011, pensia fiindu-i redusă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 831 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, soluție contrară celei pronunțate în primul proces.

Comparând obiectul și cauza celor două procese în care au fost pronunțate celor două decizii civile care sunt considerate contrare, Înalta Curte observă că acestea sunt diferite, întrucât obiectul vizează decizii diferite, care au identic numai numărul de înregistrare, fiind emise la date diferite, iar temeiul juridic al celor două decizii este Legea nr. 119/2010 pentru Decizia civilă nr. 2328 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, respectiv O.U.G. nr. 59/2011, pentru Decizia nr. 831 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara. Sub acest aspect, în Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, Curtea Constituțională a precizat că „O.U.G.

nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010". Ca atare, puterea de lucru judecat, de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.

Tot în Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, Curtea Constituțională a statuat următoarele: „astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atâta timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile". În același sens Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 1601 din 9 decembrie 2010, statuând că „autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii". Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două proceduri de recalculare, respectiv de revizuire a pensiilor de serviciu, reglementate prin Legea nr. 119/2010 și prin O.U.G.

nr. 59/2011, constituie proceduri legale distincte, care nu încalcă puterea de lucru judecat, ci exprimă voința legiuitorului de a interveni asupra prestațiilor succesive constând în plata lunară a pensiei, printr-o noi reglementări legislative. Astfel, prin O.U.G. nr. 59/2011, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc pentru viitor revizuirea pensiilor de serviciu, anterior reglementată prin Legea nr. 119/2010 și pusă în practică prin H.G. nr. 737/2010, aflându-ne, drept urmare, în situația unor proceduri legale separate și succesive, care se aplică prestațiilor de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, care devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului, astfel încât cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, supus modificărilor legislative, de la data intrării în vigoare a acestora.

Prin urmare, nu se poate susține că Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 59/2011 constituie o cauză identică pentru cele două procese, astfel încât nici deciziile emise în temeiul lor nu pot fi identice. Pentru aceste motive, nefiind îndeplinită condiția existenței triplei identități între cele două procese: de părți, obiect și cauză, cerută de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta U.C. împotriva Deciziei nr. 831 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2013. Procesat de GGC - DG