ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1639/2013

Prin declinare de la

Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită

cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., formulată de U.C.

În motivarea

acesteia, revizuenta arată că Decizia civilă nr. 831 din 13 martie 2012 a

Curții de Apel Timișoara este contrară Deciziei civile nr. 2328/2011 a

aceleiași instanțe, iar între cele două cauze există identitate de părți,

obiect și cauză.

Revizuenta a arătat

că prin dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, din

nou pensia sa a fost „revizuită", revenindu-se la cuantumul prevăzut în

Decizia nr. 137395 din 6 septembrie 2010, anulată ca nelegală de către

instanțele judecătorești, cu încălcarea puterii de lucru judecat a primei

hotărâri judecătorești, raportat la faptul ca prin Decizia civilă nr. 2328 din

9 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr.

5591/115/2010, irevocabilă, s-a dispus anularea Deciziei nr. 137395 din 6

septembrie 2010, emisă conform prevederilor din Legea nr. 119 din 2010 și

O.U.G.. nr. 737/2010, și repunerea în forță juridică și în plată a pensiei de

serviciu stabilită la momentul pensionării prin Decizia nr. 137395 din 27

ianuarie 2009.

În opinia sa,

motivată pe larg în baza unor considerente doctrinare, revizuenta apreciază că

sunt întrunite cerințele legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând cererea de

revizuire formulată de revizuenta U.C., Înalta Curte apreciază că aceasta este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri (..) dată de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (..) dacă există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate".

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al

îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora,

ci acela al respectării principiului puterii de lucru judecat, prin

restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru a se statua

asupra admisibilității unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală,

trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri

definitive contradictorii, pronunțate nu în același proces, ci în procese

diferite, dar care să se refere la același litigiu (ceea ce presupune tripla

identitate de părți, obiect și cauză), iar în al doilea proces, să nu fi fost

invocată excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să

nu se fi discutat.

Cele două decizii

invocate de către revizuentă nu îndeplinesc condiția cerută de textul de lege

menționat anterior, privind identitatea de obiect și cauză necesară pentru a

putea vorbi despre existența aceluiași litigiu.

Astfel, într-un prim

proces a fost atacată Decizia nr. 137395 din 6 septembrie 2010 a Casei Județene

de Pensii Caraș - Severin prin care pensia de serviciu a contestatoarei,

stabilită prin Decizia nr. 137395 din 27 ianuarie 2009 a Casei Județene de

Pensii Caraș - Severin, a fost recalculată în temeiul Legii nr. 119/2010, fiind

redusă. Această contestație a fost admisă în mod irevocabil prin Decizia civilă

nr. 2328 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, prin care a fost

anulată Decizia de recalculare nr. 137395 din 6 septembrie 2010 și menținută în

plată pensia inițială de serviciu stabilită prin Decizia nr. 137395 din 27

ianuarie 2009.

În al doilea proces,

a fost contestată Decizia nr. 137395 din 26 iulie 2011 a Casei Județene de

Pensii Caraș - Severin, prin care a fost supusă din nou revizuirii pensia de

serviciu a contestatoarei, stabilită prin Decizia nr. 137395 din 27 ianuarie

2009 a Casei Județene de Pensii Caraș - Severin, de această dată în temeiul O.U.G.

nr. 59/2011, pensia fiindu-i redusă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr.

831 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, soluție contrară celei

pronunțate în primul proces.

Comparând obiectul și

cauza celor două procese în care au fost pronunțate celor două decizii civile

care sunt considerate contrare, Înalta Curte observă că acestea sunt diferite,

întrucât obiectul vizează decizii diferite, care au identic numai numărul de

înregistrare, fiind emise la date diferite, iar temeiul juridic al celor două

decizii este Legea nr. 119/2010 pentru Decizia civilă nr. 2328 din 9 noiembrie

2011 a Curții de Apel Timișoara, respectiv O.U.G. nr. 59/2011, pentru Decizia

nr. 831 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara.

Sub acest aspect, în

Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, Curtea Constituțională a precizat că

„O.U.G. nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor,

distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010".

Ca atare, puterea de

lucru judecat, de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a

anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010,

este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului

juridic care a constituit cauza contestației.

Tot în Decizia nr.

215 din 13 martie 2012, Curtea Constituțională a statuat următoarele: „astfel

de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și

determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel

cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație

subzistă atâta timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost

pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile".

În același sens

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 1601 din 9 decembrie

2010, statuând că „autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre

judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii

legale care a stat la baza pronunțării hotărârii".

Prin urmare, Înalta

Curte constată că cele două proceduri de recalculare, respectiv de revizuire a

pensiilor de serviciu, reglementate prin Legea nr. 119/2010 și prin O.U.G. nr.

59/2011, constituie proceduri legale distincte, care nu încalcă puterea de

lucru judecat, ci exprimă voința legiuitorului de a interveni asupra

prestațiilor succesive constând în plata lunară a pensiei, printr-o noi

reglementări legislative.

Astfel, prin O.U.G.

nr. 59/2011, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc

pentru viitor revizuirea pensiilor de serviciu, anterior reglementată prin

Legea nr. 119/2010 și pusă în practică prin H.G. nr. 737/2010, aflându-ne,

drept urmare, în situația unor proceduri legale separate și succesive, care se

aplică prestațiilor de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare,

care devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului, astfel încât cuantumul

pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni

încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute -

facta futura, supus modificărilor legislative, de la data intrării în vigoare a

acestora.

Prin urmare, nu se

poate susține că Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 59/2011 constituie o cauză

identică pentru cele două procese, astfel încât nici deciziile emise în temeiul

lor nu pot fi identice.

Pentru aceste motive,

nefiind îndeplinită condiția existenței triplei identități între cele două

procese: de părți, obiect și cauză, cerută de dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta U.C. împotriva

Deciziei nr. 831 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 martie 2013.

Procesat de GGC - DG